Top

REŢINEREA DE IMPOZITE ŞI CONTRIBUŢII DIN VENITURILE OBŢINUTE DE INVENTATOR ÎN URMA CESIONARII DREPTULUI LA OBŢINEREA BREVETULUI DE INVENŢIE.

LEGEA NR. 371/2003 , H.G. 44/2004 , privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, LE GEA NR 64/2001, pivind brevetele de invenţie.

Dispoziţiile art 47 din Legea nr. 47/2003 şi ale pct 35 din Normele Metodologice, care prevăd scutirea de impozitul pe venit pentru inventatorii ce au cesionat dreptul la brevetul de invenţie nu operează în cazul în care contractul de cesiune priveşte dreptul la depunerea cererii de brevet şi la eliberarea brevetului de invenţie.

Curtea de Apel Bacău – Secţia Comercială şi Contencios Administrativ Decizia nr. 593/18. 09. 2008.

Prin sentinţa pronunţată de Tribunalul Neamţ – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, s-a admis acţiunea precizată a reclamanţilor F. I. şi F. S. în sensul că a fost obligata pârâta S.C A T P. S.A să plătească fiecărui reclamant suma de 3982 lei, cu titlu de impozit şi contribuţii aferente veniturilor obţinute ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de invenţie, reţinute ne legal.

A fost obligată pârâta şi la plata dobânzii la aceste sume.

Totodată, s-a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, în sensul că a fost obligată chemata în garanţie – ANAF. Bucureşti sa restituie paratei sumele menţionate mai sus, încasate nelegal, precum şi dobânda aferenta.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Prin contractul de cesiune nr. 1 din 23.05.2001 reclamanţii au cesionat pârâtei, pentru o perioadă de 20 de ani, dreptul la depunerea cererii de brevet de invenţie la acordarea şi eliberarea brevetului de invenţie şi dreptul la invocarea priorităţii convenţionale. In baza susmenţionatului contract (Cap. VIII art. 9) societatea a achitat reclamanţilor drepturile de autor pentru invenţii reţinând din sumele cuvenite pentru anii 2C05 şi 2006 impozitul de 16%.

Legea nr. 571/2003, cu modificările ulterioare, privind Codul fiscal referindu-se la veniturile care nu sunt impozabile, enumera la art. 47 (1) lit. b veniturile obţinute de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.

În aplicarea Legii nr. 571/20C3 privind Codul Fiscal au fost emise Norme metodologice aprobate prin H.G nr. 44/2004, cu modificările ulterioare, norme ce prevăd la punctul 35 că „Venitul obţinut de către persoana fizică având calitatea de inventator conform prevederilor art, 3 din Legea nr. 64/1991 republicată, cu modificările ulterioare, ca urmare a transmiterii prin cesiune a dreptului la brevetul de invenţie este în întregime neimpozabil”.

Astfel cum rezultă din brevetul de invenţie nr. 117862 CI eliberat la 28.03.2003 (fila 6 dosar 2351/C/2006) reclamanţii au calitatea de inventatori, iar împreună cu alţi inventatori, în baza contractului de cesiune nr. 1/23.05.2001, au cesionat pârâtei dreptul la depunerea cererii de brevet de invenţie, la acordarea şi eliberarea brevetului de invenţie şi dreptul la invocarea priorităţii convenţionale.

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat ca reţinerea impozitului din plăţile efectuate reclamanţilor cu titlu de drepturi patrimoniale provenite din drepturi de autori de invenţie s-au făcut cu încălcarea legislaţiei în materie, respectiv art. 47 din Legea nr. 571/2003 şi pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, aceste venituri obţinute de reclamanţi fiind considerate de legiuitor ca neimpozabile. Aşadar, în mod greşit au fost încadrate în venituri salariale din alte surse la care se calculează impozitul impozit şi alte contribuţii aferente.

Pentru aceste considerente tribunalul a admis acţiunea aşa cum a fost precizată la data de 19.12.2007, obligând pârâta SC A. T. P. sa restituie reclamanţilor sumele reţinute nelegal cu titlu de impozit pentru veniturile obţinute din drepturi de inventator pentru anii 2005 şi 2006.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta S.G A. T. P. S.A., care a invocat prin motivele de recurs greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale incidente, arătând următoarele :

– societatea a procedat legal la reţinerea impozitului din sumele plătite reclamanţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 52, coroborat cu art. 42 Cod fiscal, iar art.35 din Normele de aplicare a Codului fiscal nu era incident în cauză;

– sentinţa instanţei de fond nu este motivata, în sensul că tribunalul a reţinut incidenţa în speţă a art. 47 Cod fiscal şi art. 35 din Norme, fără a indica motivele pentru care au fost înlăturate argumentele contrare ale pârâtei;

Pentru aceste motive, recurenta – pârâtă a solicitat modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

Intimaţii – reclamanţi F. S. şi F. I. au depus la dosar întâmpinare faţă de recursul pârâtei , solicitând respingerea recursului, întrucât interpretarea dată de recurentă textelor de lege aplicabile în speţă este eronata.

Analizând sentinţa recurată, sub aspectul criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă, curtea a reţinut următoarele:

Prin contractul de cesiune nr. 1/23 mai 2001, reclamanţii F. I.şi F. F. au cesionat pârâtei, pe o perioada de 20 de ani, dreptul la depunerea cererii de brevet de invenţie, la acordarea şi eliberarea brevetului de invenţie .

Instanţa de fond a apreciat că reclamanţii se încadrează în situaţia prevăzuta de art. 47 din Legea 571/2003 şi art. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal şi în calitatea lor de inventatori ce au cesionat dreptul la brevetul de invenţie, sunt scutiţi de plata impozitului pe venit.

Potrivit art. 47 din Legea 57/2003, sunt considerate venituri neimpozabile veniturile obţinute prin aplicarea efectivă a unei invenţii brevetate, de către titular sau licenţiaţii acestuia (lit. a), precum şi veniturile obţinute de titularul brevetului, prin cesionarea acestuia (lit. b).

Pentru a stabili sfera persoanelor care pot beneficia de veniturile neimpozabile prevăzute de textul menţionat, este necesar să ne raportăm la prevederile Legii 64/1991.

Acest act normativ, defineşte – la art. 2 – următorii termeni:

-inventator- persoana care a creat invenţia:

-succesor în drepturi – orice persoană fizică sau juridică căreia i s-a transmis fie dreptul la acordarea brevetului de invenţie, fie drepturile care decurg dintr-un brevet de invenţie eliberat;

– titularul brevetului – persoană fizică sau juridică căreia îi aparţine dreptul conferit prin brevet.

Art. 3 din Legea 64/1991 prevede că dreptul la brevet de invenţie aparţine inventatorului sau succesorului său în drepturi, iar art. 45 face distincţie între „dreptul la brevet, dreptul la acordarea brevetului şi drepturile care decurg din brevet”.

Interpretând contractul de cesiune dintre reclamanţi şi pârâtă prin prisma acestor dispoziţii legale, concluzia ce se impune este aceea că societatea pârâtă are calitatea de succesor în drepturi a inventatorilor care i-au cesionat dreptul la depunerea cererii de brevet, la acordarea şi eliberarea brevetului.

Reclamanţii, în calitate de inventatori, nu au transmis prin cesiune dreptul la brevetul de invenţie, pentru a le fi aplicabile dispoziţiile pct. 35 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Dreptul la brevetul de invenţie s-a născut direct în patrimoniul societăţii pârâte, ca succesor în drepturi al inventatorilor, în sensul prevederilor art. 2 lit. (m) din Legea 64/1991.

Norma juridică citată vizează veniturile obţinute de titularul de brevet (care are în acelaşi timp şi calitatea de inventator) din cesiunea brevetului şi nu din cesiunea dreptului de a depune cererea pentru eliberarea brevetului de invenţie.

Faţă de considerentele expuse, curtea constată că prima instanţă a interpretat greşit dispoziţiile legale ce au incidenţă în cauza, criticile recurentei fiind întemeiate, pe acest aspect.

Ca urmare, în temeiul dispoziţiilor an. 312 al. 1 Cod procedură civilă, raportat la an. 3C4 pct. 9 Cod procedură civila, cunea a admis recursul şi a modificat în tot sentinţa recurată, în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor, ca nefondată.

Etichete: