ADMISIBILITATEA SOLICITĂRII MAGISTRAŢILOR PRIVIND ACORDAREA INDEXĂRILOR ACORDATE ALTOR CATEGORII DE BUGETARI ÎN ANUL 2007; CALITATEA PROCESUAL PASIVĂ A C.N.CD.-ului.
,,Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr. 5535/110/2007 – trimisă ulterior Curţii de Apel Bacău în baza O.U.G.75/2008 – reclamantele P A, C A şi D C în calitate de judecători au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bacău, Curtea de Apel Bacău, Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, acordarea creşterii salariale de:
– 5% începând cu 1.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006;
– 2% începând cu 1.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007;
– 11% începând cu 1.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi obligarea pârâtului
Ministerul Economiei şi Finanţelor să includă şi să aloce în bugetul Ministerului
Justiţiei sumele necesare efectuării plăţii acestor sume.
În motivarea cererii reclamantele au arătat personalul bugetar şi cei care ocupă funcţii de demnitate publică au beneficiat de creşteri salariale în cursul anului 2007 în trei etape, conform O.G. nr. 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, astfel: le-au fost majorate salariile de bază cu 5% începând cu 01.01.2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi cu 11% începând cu 01.10.2007 faţă de nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamantele au mai arătat că majorările salariale nu le-au fost acordate, deşi la data adoptării O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, art. 35 din acest act normativ prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispoziţiile legale. Însă, în baza anexei II/2 din Legea 154/1998 judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta şi adjuncţii săi – deşi salarizaţi în baza aceloraşi acte normative ca şi reclamantele – respectiv O.U.G. 27/2006 – au beneficiat în continuare de toate majorările prev. de O.G. nr. 10/31.01.2007, aprobată prin Legea nr. 231 /2007.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată justificat de următoarele:
– reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede
cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea
tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate
cenzura modul de aplicare a unor dispoziţii legale ce instituie drepturi, şi nu
examinarea soluţiilor legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea
invocării excepţiei de neconstituţionalitate;
– nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări între persoane aflate în situaţii analoge sau comparabile deoarece art. 41 din O.U.G. nr. 177/2002 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 27/2006 iar prin actele normative criticate s-au acordat creşteri salariale unor categorii de personal din sistemul bugetar ce nu sunt aplicabile magistraţilor, întrucât ei nu fac parte din categoria personalului contractual în înţelesul O.G. nr. 24/2000, salarizarea lor fiind realizată prin lege specială;
– magistraţii şi funcţionarii publici sunt categorii profesionale distincte, cu statut propriu şi sisteme de salarizare diferite, astfel că nu se află în situaţii similare sau comparabile, reclamanţii beneficiind deja de o majorare substanţială a veniturilor lor salariate prin efectul Legii nr. 45/2007;
– compararea reclamanţilor cu celelalte categorii de judecători şi procurori este neavenită, întrucât şi judecătorii instanţei supreme sunt salarizaţi conform art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 27/2006, act normativ aplicabil tuturor magistraţilor;
– majorările salariale de care au beneficiat magistraţii în cursul anilor 2006
– 2007 au fost destinate să acopere creşterea inflaţiei ori să o menţină în limitele
prognozate, împrejurare ce a justificat neacordarea şi a altor majorări în cursul
anului 2007, ori acest fapt nu reprezintă o situaţie care să fi avut drept rezultat plasarea reclamantelor într-o stare de discriminare.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în întâmpinarea depusă, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu poate avea calitatea de pârât într-o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 27 din O.G. nr. 137/2000 întrucât, atunci, când se invocă încălcarea principiului nediscriminării, nu poate avea în instanţă decât calitatea de expert şi de instituţie abilitată şi învestită în aplicarea legislaţiei în materie pe teritoriul României.
La cererea reclamantelor s-a efectuat expertiză contabile având ca obiectiv stabilirea sumelor ce li s-ar fi cuvenit dacă li s-ar fi aplicat indexările prev. de O.G.. 10/2007 şi actualizarea lor;
* Examinând cauza iniţial prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesual pasive invocate de CNCD conform art. 137 C.pr.civ. instanţa a constatat caracterul său întemeiat fondat pe următoarele considerente:
– calitatea procesuală, ca şi condiţie pentru a fi parte în proces, trebuie să subziste pe tot parcursul derulării acestuia; ori, prin dispoziţia expresă introdusă în O.G 137/2000 de art. V din O.U.G. 75/2008 CNCD-ul a pierdut calitatea procesual pasivă în cazul litigiilor având ca obiect măsurile legislative vizând politica de salarizare a personalului din sistemul bugetar (în rândul căruia se regăsesc şi reclamantele).
În atare împrejurări excepţia a fost admisă şi, drept consecinţă, acţiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât respinsă pe lipsa calităţii sale procesual pasive.
* Pe fond s-a constatat caracterul întemeiat al pretenţiilor deduse judecăţii
faţă de considerentele ce se vor dezvolta:
Potrivit art.35 din O.U.G. nr.27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, „Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă sunt brute şi impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. ”
În baza art. 1 din O.G. nr. 10/2007, în cursul anului 2007, salariile de bază – astfel cum au fost majorate potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 3/2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, avute la data de 31 decembrie 2006 – ale personalului contractual din sectorul bugetar stabilite potrivit O.U.G. nr. 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi indemnizaţiile personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor pentru persoane care ocupă funcţii de demnitate publică, cu modificările şi completările ulterioare, urmau să fie majorate, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 faţă de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 faţă de nivelul din luna martie 2007 şi cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007.
Respectivul act normativ a intrat în vigoare – conform art. 11 alin. 1 din Legea 24/2000 R – la data de 5.02.2007 şi se aplica – conf. art. 32 – începând cu drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2007.
Prin urmare, faptul că ulterior – respectiv la 12.03.2007 – art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, nu mai putea împiedica aplicarea dispoziţiilor O.G. nr. 10/2007, referitoare la indexările salariale, şi categoriei profesionale în care se regăsesc reclamantele; aceasta întrucât O.G. 10/2007 îşi producea deja efectele, iar acestea nu mai puteau fi înlăturate ca urmare a garanţiilor oferite de principiul neretroactivităţii legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituţie şi de art. 1 din Codul civil, respectiv de principiul drepturilor deja câştigate.
De menţionat că în baza aceloraşi texte legale judecătorilor înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care ocupă funcţii de demnitate publică numite, precum şi
Procurorului General al Parchetului de pe lângă aceasta şi adjuncţilor săi – ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 – li s-au acordat în continuare beneficiul respectivelor majorări salariale; pârâtul Ministerul Justiţiei nu a negat plata către aceste persoane a indexărilor vizate de prezenta acţiune, ci a susţinut în întâmpinare doar că nici pentru aceştia nu mai exista alt temei de salarizare decât O.U.G. 27/2006. In sprijinul acestei concluzii stă şi faptul că deşi prin art. 41 lit. c din O.U.G. 27/2006 dispoziţiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la preşedintele, vicepreşedintele, preşedinţii de secţii şi judecătorii înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost abrogate, dispoziţiile sale se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizaţia de încadrare brută lunară, valoarea de referinţă sectorială şi coeficienţii de multiplicare, nu şi la indexările salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce Legea nr. 231/2007 de aprobare şi modificare a O.G. nr. 10/2007 a continuat să menţioneze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anul 2007.
În atare împrejurări, neacordarea indexărilor pe 2007 şi reclamantelor, deşi salarizate ca şi persoanele menţionate în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 în baza aceluiaşi act normativ, respectiv O.U.G. 27/2006, are şi semnificaţia unei discriminări în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situaţii analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din O.U.G. nr. 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creşterile salariale prevăzute de O.G. nr. 3/2006 şi O.G. nr. 10/2007.
Nici susţinerea pârâtului Ministerul Justiţiei cum că reclamantelor nu li se mai puteau acorda indexările salariale aprobate în anul 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanţial, de natură să acopere nivelul prognozat al creşterii preţurilor de consum, nu va putea fi reţinută întrucât şi celelalte categorii profesionale vizate de O.G. nr. 10/2007 au
beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reţinute, cu titlu de exemplu, O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea; O.G. nr. 2/2006 privind drepturile salariale şi alte drepturi acordate funcţionarilor publici în anul 2006; O.G. nr. 19/2006 privind creşterile salariale acordate personalului militar şi funcţionarilor publici cu statut special din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională în anul 2006, şi O.G nr. 57/2006 pentru modificarea O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
De asemenea, nu trebuie uitat că indexarea reprezintă o formă de protecţie socială care, deşi neprevăzută expres de Constituţie, trebuie aplicată nediscriminatoriu.
De altfel, de aceste indexări magistraţii au beneficiat şi în anii anteriori.
Mai mult, faptul că indemnizaţiile magistraţilor au fost majorate substanţial în anul 2006, nu exclude „de plano” acordarea indexărilor, căci mergând pe această ipoteză s-ar încălca dispoziţiile art. 2 din O.U.G. 27/2006 ajungându-se astfel la o egalizare a salariilor celorlalţi bugetari (prin acordarea succesivă a unor indexări de care magistraţii să nu beneficieze), fără a se mai ţine seama de răspunderea, complexitatea, interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de lege pentru această categorie de personal.
Indexarea este acordată pentru înlăturarea totală sau parţială a efectelor inflaţioniste. întrucât în 2006 legiuitorul, prin O.U.G. 27/2006 a acordat o indemnizaţie corespunzătoare anului 2006, efectele inflaţiei din 2007 „au diminuat” această indemnizaţie (puterea de cumpărare).
În acest caz, suntem în prezenţa unei discriminări, de vreme ce legiuitorul s-a preocupat doar de menţinerea puterii de cumpărare a salariilor celorlalţi bugetari, cu excepţia magistraţilor.
Tot astfel, argumentul invocat de acelaşi pârât în sensul că reclamanţii formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât şi al remuneraţiei acordate faţă de cei cărora le sunt aplicabile indexările dispuse în baza O.G. nr. 10/2007 nu are relevanţă în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiţiei, dar şi alte categorii profesionale aflate în situaţii analoge, care au la rândul lor un statut şi o remuneraţie aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistraţi reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiţiei, iar pe de altă parte a se reţine ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalităţii în faţa legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Mai mult, justificarea adoptării ordonanţei de mai sus, respectiv îmbunătăţirea salarizării personalului bugetar şi a persoanelor ce ocupă funcţii de demnitate publică, a fost subiectivă şi arbitrară întrucât prin dispoziţiile acesteia s-a procedat la excluderea majorităţii salariaţilor din sistemul judiciar, între care şi reclamantele, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraţilor – inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări – sunt prevăzute prin aceeaşi dispoziţie legală. Din acest motiv şi metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferenţiere nejustificată între categoriile profesionale menţionate.
De asemenea, prin adoptarea O.G. nr. 10/31.01.2007 nu s-a dat eficienţă prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de C.CJ.E. şi obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor şi să se asigure cel puţin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creşterea preţurilor.
Şi nu în ultimul rând este de menţionat că Ministerul Justiţiei face o confuzie între dreptul de natură salarială şi despăgubirile băneşti ce se cuvin în baza O.G. nr. 137/2007 ca urmare a constatării săvârşirii faptei de discriminare.
Astfel, pârâţii care au calitatea de ordonatori de credite nu vor fi obligaţi la plata în favoarea reclamantelor a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraţilor, ci la plata de despăgubiri. Astfel, nu se adăugă la lege , ci se face aplicarea art. 2 şi 27 din O.G.137/2000 (acest din urmă articol conferind instanţei dreptul de a acorda despăgubiri, când se constată existenţa unei .discriminări).
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin O.G. nr. 137/2000 deoarece dreptul de legiferare înţeles într-un sens larg nu este unul absolut.
Absolutizarea acestui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situaţie de neconceput într-un stat de drept, dar pe care Ministerul Justiţiei, în viziunea sa pro cauza determinat de interesul său exclusiv, înţelege să o ignore.
* Plata despăgubirilor cuvenite reclamanţilor se va face în funcţie de indicele de inflaţie, conform art. 1084 C. civ., care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancţiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanţii sunt îndreptăţiţi să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. Scăderea puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflaţie, care spre deosebire de dobânda legală – ce se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată – este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
* În ceea ce priveşte solicitarea privind obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor de a include şi aloca în bugetul Ministerului Justiţiei a sumelor necesare plăţii despăgubirilor acordate reclamantelor, aceasta a fost admisă întrucât:
– pe de o parte, conform art. 1 din O.U.G. nr. 22/2002 executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli,
– iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene şi condiţii privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăţilor.
De asemenea, legitimarea sa procesuală este dată şi de interpretarea dispoziţiilor art.. 4 alin.2 din Legea 500/2002, modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite – în coroborare cu cele ale art.. 19 din acelaşi act normativ – ce reglementează rolul Ministerului Finanţelor Publice (respectiv alin.l lit.”a, g, i” ).
Faţă de toate aceste considerente s-a admis acţiunea şi au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bacău şi Curtea de Apel Bacău să le plătească despăgubiri echivalente cu sumele reprezentând indexări salariale.
Publicat de: 
Categorie: 
