Construcţie edificată fără autorizaţie de construire. Intrare în legalitate.
Contencios administrativ
Legea nr. 50/1991, art. 2, art. 7, art. 28,
Ordin M. T. C. T. nr. 1430/2005,
art. 56, C. civ., art. 613, art. 615.
Pentru construcţiile edificate fără autorizare de construire, intrarea în legalitate se face prin obţinerea unei autorizaţii de construire în conformitate cu dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 şi art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 şi nu urmând procedura obişnuită prevăzută de art. 2 şi 7 din Legea nr. 50/1991.
Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,
de contencios administrativ şi fiscal
Decizia civilă nr. 1074 din 13 noiembrie 2009
Prin cererea înregistrată sub nr. 403/180/2007 la J. B. reclamantul B. G. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. Ş., pentru ca acesta din urmă să fie obligat să dărâme construcţia spaţiu comercial construită iniţial fără autorizaţie, iar apoi în baza unei autorizaţii ce contravine prevederilor Legii nr. 50/1991 şi art. 613 şi 615 Cod civil.
În motivarea cererii arată că pârâtul a construit în satul S., comuna C., judeţul B., în anul 2004, un spaţiu comercial fără autorizaţie de construcţie, fapt constatat şi de reprezentanţii Compartimentului Disciplină în Construcţii din cadrul Consiliului Judeţean B. Ca urmare a unor reclamaţii, Inspectoratul de Stat în Construcţii i-a comunicat că Primăria C. i-a eliberat pârâtului Certificatul de urbanism nr. 26/26 iulie 2006 şi autorizaţia de construire nr. 23/20 septembrie 2009. În nota de inspecţie din 28 septembrie 2009, Inspectoratul de Stat în Construcţii menţionează la rubrica “neconformităţi” faptul că la autorizare nu s-a respectat Codul civil, secţiunea a III-a, art. 613, iar ca măsuri dispune intrarea în legalitate.
Reclamantul arată că autorizaţia de construire a fost eliberată în mod abuziv, fiind încălcate prevederile Legii nr. 50/1991 şi a art. 613 şi 615 Cod civil, întrucât spaţiul construit este un spaţiu comercial şi nu anexă gospodărească, construcţia a fost ridicată la limita proprietăţii, iar apele pluviale se scurg pe proprietatea reclamantului.
Solicită ca instanţa să constate nulitatea autorizaţiei de construire şi să oblige pârâtul să demoleze construcţia pe cheltuiala sa, sub sancţiunea de daune cominatorii de 100 lei pe zi până la readucerea în starea iniţială a proprietăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1972/20 martie 2007 J. B. a disjuns capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii autorizaţiei de construire de capătul de cerere având ca obiect demolarea construcţiei şi a dispus declinarea cererii în constatarea nulităţii autorizaţiei de construire în favoarea T. B. – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Cererea pentru constatarea nulităţii autorizaţiei de construire a fost înregistrată pe rolul T. B. sub nr. 3650/110/2007.
La termenul de judecată din 07 iunie 2007 a fost introdus în cauză în calitate de pârât şi Primarul comunei C.
Pârâtul D. Ş. a formulat întâmpinare prin care a arătat că între imobilul construit ca anexă gospodărească şi terenul reclamantului este o distanţă de 80 cm, dar în timpul executării construcţiei reclamantul a desfiinţat gardul ce despărţea cele 2 proprietăţi şi a blocat accesul în spatele construcţiei, nemaiputând finaliza lucrările de montare a ulucelor şi burlanelor pentru evacuarea apelor pluviale.
Primarul comunei C. a formulat întâmpinare prin care arată că reclamantul este de rea credinţă pentru că a cunoscut situaţia de la începerea construcţiei, însă nu a anunţat în termen autorităţile administraţiei publice locale. Mai arată că la data autorizării nu exista o delimitare a proprietăţilor, deoarece reclamantul a desfiinţat în mod abuziv gardul despărţitor, blocând accesul pe lângă construcţia nou edificată. Se mai arată că analizând comparativ situaţia din teren cu documentele cadastrale se constată că nu este afectată proprietatea reclamantului şi că având în vedere şi recomandările făcute de organele de specialitate în urbanism a dispus eliberarea autorizaţiei de construire cu destinaţia iniţială de la data începerii construcţiei, urmând ca schimbarea destinaţiei să se facă ulterior, conform prevederilor legale.
Prin sentinţa civilă nr. 459/25 septembrie 2008 pronunţată de T. B. a fost respinsă acţiunea ca nefondată, reţinându-se că reclamantul nu a precizat motivele de nulitate ale autorizaţiei de construire, că din probatoriul administrat nu rezultă încălcări ale dispoziţiilor imperative ale Legii nr. 50/1991, iar problema respectării dispoziţiilor art. 615 Cod civil face obiectul dosarului nr. 403/180/2007 aflat pe rolul J. B.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul. Recurentul arată că intimatul D. Ş. a construit în anul 2004 un spaţiu comercial fără autorizaţie de construire, pe limita dintre proprietăţi şi fără să asigure scurgerea apelor pluviale pe terenul său. Consideră că intimatul a încălcat prevederile art. 615 Cod civil, art. 27 alin. 1 şi 3 şi 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991. Recurentul arată că i-a fost încălcat dreptul la proprietate garantat de Codul civil, art. 44 alin. 1, 2 şi 7 din Constituţia României şi art. 1 din protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că distanţa dintre construcţia şi proprietatea recurentului este de 12 cm şi respectiv 20 cm, aspect ce rezultă din expertiza tehnică dispusă de instanţă.
Recurentul consideră că în mod greşit instanţa a apreciat că nu sunt precizate motivele de nulitate, nu a avut în vedere actele depuse la dosar, adresa nr. 1091/10 ianuarie 2008 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcţii din care rezultă că nu a fost respectat proiectul în ceea ce priveşte structura de rezistenţă.
Curtea, analizând actele şi lucrările din dosar şi sentinţa recurată, în raport de motivele de recurs invocate şi din oficiu, reţine următoarele:
Intimatul D. Ş. a ridicat o construcţie în anul 2004 fără autorizaţie de construire. Acest aspect rezultă din actele de control întocmite de Inspectoratul de Stat în Construcţii şi de Compartimentul Disciplină în Construcţii din cadrul Consiliului Judeţean B., existente în dosarul cauzei, din susţinerile Primarului comunei C. din întâmpinarea depusă la dosar şi de altfel nici intimatul D. Ş. nu susţine contrariul în întâmpinarea formulată.
În urma recomandărilor adresate intimatului D. Ş., de către instituţiile cu atribuţii de urmărire a respectării disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii, de a intra în legalitate, acesta a solicitat la data de 14 septembrie 2006 eliberarea unei autorizaţii de construire.
La data de 20 septembrie 2009 Primarul comunei C. i-a eliberat intimatului D. Ş. autorizaţia de construire nr. 23.
Autorizaţia de construire nr. 23/20 septembrie 2009 a fost emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1001.
Art. 2 alin. 1 din legea nr. 50/1001 prevede că autorizaţia de construire constituie actul de autoritate al administraţiei publice locale pe baza căruia se asigură aplicarea măsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea şi funcţionarea construcţiilor. Din definiţia dată de legiuitor şi din ansamblul Legii nr. 50/1991 rezultă că autorizaţia de construire se emite anterior executării construcţiei.
Emitentul autorizaţiei de eliberat autorizaţia de construire după finalizarea construcţiei. Art. 28 din legea nr. 50/1991 prevede posibilitatea pentru autoritatea administraţiei publice competente de a lua măsura menţinerii construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire şi de a emite o autorizaţie de construire în vederea intrării în legalitate, dar numai cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 56 din Ordinul nr. 1430/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1001 şi anume după o analiză a modului în care construcţia corespunde reglementărilor din documentaţiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament şi numai în baza concluziilor unui referat de expertiză tehnică pentru cerinţa esenţială de calitate “rezistenţă mecanică şi stabilitate” privind starea structurii de rezistenţă în stadiul fizic în care se află construcţia şi pentru cerinţa esenţială de calitate “securitate la incendiu”.
Autorizaţia nu a fost emisă în temeiul de lege mai sus menţionat, ci a fost emisă după depunerea documentaţiei prevăzută de art. 7 din Legea nr. 50/1991, ca şi cum ar urma executarea unei construcţii. Documentaţia depusă de intimatul D. Ş. în vederea obţinerii autorizaţiei de urbanism nu a fost verificată, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 7 alin. 2 din legea nr. 50/1991, pentru că în situaţia în care ar fi fost verificată s-ar fi observat că în proiect şi în piesele desenate nu este stabilit amplasamentul, aşa cum cer dispoziţiile art. 2.1 din anexa 1 pct. A I la Legea nr. 50/1991, cu indicarea distanţei dintre construcţie şi proprietăţile învecinate. Emitentul avea obligaţia de a restitui documentaţia în vederea completării.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert M. M. rezultă că nu sunt respectate dispoziţiile art. 613 Cod civil, construcţia fiind amplasată la o distanţă de 0,37 m de proprietatea învecinată şi nici dispoziţiile art. 615 Cod civil.
Aceleaşi aspecte rezultă şi din nota întocmită de Inspectoratul judeţean în Construcţii B. la data de 28 septembrie 2006.
Întrucât la emiterea autorizaţiei de construire nu au fost respectate prevederile Legii nr. 50/1991, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa recurată în sensul că va fi admisă acţiunea şi anulată autorizaţia de construire nr. 23/20 septembrie 2006 eliberată de Primăria comunei C