Top

Stabilirea pensiei pe baza actelor prevăzute de pct.28 din Secţiunea VII a Ordinului 34(1/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Lg.l 9/2000.

Cuprins de materii: drept civil – asigurări sociale

Indice alfabetic: drepturi de pensie Legislaţie relevantă: art. 82 lg. 19/2000; pct.28 secţiunea vii ordin 340/2001

Obligaţia Caselor Judeţene de Pensii de a avea în vedere Ia stabilirea pensiei a tuturor actelor prevăzute de lege.Curtea de Apel Bacău – Secţia Civilă, Cauze Minori, Familie, Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale.Decizia nr. 385 din 28 martie 2010 Judecător – Daniela Părău

Prin sentinţa civilă nr. 1087 din 26 nov. 2009 a Tribunalului Neamţ s-a admis contestaţia formulată de contestatoarea C.D. în contradictoriu cu intimata C.J.P. Neamţ, s-a anulat decizia nr. 239630 din 12 iunie 2009 privind acordarea pensiei anticipată parţial, emisă de intimată şi a fost obligată intimata să procedeze la emiterea unei alte decizii, cu luarea în calcul a adeverinţei nr. 9795 din 22 aprilie 2009 eliberată de S.C. A.M.T.P. Roman S.A., potrivit căreia perioada lucrată de contestatoare în intervalul 22 febr. 1990 – 1 aprilie 2001 se încadrează în grupa a 11-a de muncă.Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că , prin cererea introductivă , contestatoarea a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 139630 din 12 iunie 2009 , privind acordarea pensiei anticipate parţial , emisă de intimata Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând anularea acesteia şi emiterea uneia noi cu luarea în calcul a adeverinţei nr. 9795 din 22 aprilie 2009 eliberată de S.C. A.M.T.P. Roman S.A. , privind încadrarea în grupa a II-a de muncă , potrivit cărei în perioada 22 febr. 1990- 1 aprilie 2001 contestatoarea a lucrat în condiţiile grupei a II-a de muncă în conformitate cu prevederile Ord. nr. 50/1990, anexa II, pct. 143, conform nominalizării efectuate prin Hotărârea Consiliului de Administraţie nr. 45512/1990.

S-a apreciat că intimata era obligată să se conformeze menţiunilor existente în carnetul de muncă al contestatoarei, neavând competenţa de a reanaliza dacă contestatoarea a lucrat sau nu în condiţii deosebite ce determina încadrarea activităţii în grupa a 11-a de muncă.

S-a considerat că în mod nelegal intimata , la analizarea cererii petentei privind înscrierea la pensie, nu a luat în considerare activitatea desfăşurată de aceasta în grupa superioară de muncă, aşa cum a fost înregistrată în carnetul de muncă şi în adeverinţa depusă în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că hotărârea este nelegală , întrucât activitatea de dactilograf, desfăşurată de petentă, nu se încadrează ca fiind desfăşurată în grupă superioară de muncă, neexistând printre documentele depuse aprobarea conducerii departamentului, aşa cum se prevede în Ordinul nr. 50/1990 , anexa 2, punctul 143.

A susţinut recurenta că este competentă să decidă dacă documentele care stau la baza emiterii unei decizii de pensionare au fost întocmite în conformitate cu prevederile legale şi că proba prin carnetul de muncă are un caracter mediat, existând posibilitatea , potrivit art. 7 din Dec. nr. 92/1976, rectificării menţiunilor din carnetul de muncă, când există îndoieli asupra unor date înscrise.

A mai arătat recurenta că adeverinţa nr. 9795/22 aprilie 2009 nu respectă prevederile Ordinului M.M.F.E.S. nr. 590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire şi eliberare a adeverinţelor prin care se atestă activitatea desfăşurată în locuri de muncă încadrate în grupele I şi/sau a II-a de muncă.

Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Recurenta a susţinut că în mod legal nu a avut în vedere la emiterea deciziei de acordare a pensiei anticipată parţial perioada 22 febr. 1990 – 1 aprilie 2001 ca fiind lucrată în de intimată în grupa a 11-a de muncă , deoarece activitatea de dactilograf, desfăşurată de intimată , nu s-ar încadra, potrivit legii, în grupa a II-a de muncă.

Motivele de recurs invocate nu au fost reţinute , recursul fiind respins ca nefondat deoarece, în raport de obiectul cauzei, hotărârea instanţei de fond este corectă. Astfel,

recurenta, în motivele de recurs , invocă motive de nelegalitate a încadrării intimatei în grupa a 11-a de muncă, aspect ce însă nu face obiectul cauzei deduse judecăţii.

Verificând cererea iniţială formulată de intimată, aceasta a contestat decizia nr. 239630 din 12 iunie 2009 emisă de recurentă, deoarece nu a avut în vedere la stabilirea şi acordarea pensiei anticipată parţial, menţiunile din carnetul de muncă şi din adeverinţa în cauză, care atestă că perioada 22 februarie 1990 – 1 aprilie 2001 a fost lucrată de intimată în grupa a II-a de muncă.

Potrivit art. 82 al.2 din Legea nr. 19/2000, cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute de prezenta lege se depun la Casa teritorială de pensii în raza căreia se află domiciliul asiguratului.

Conform pct. 28 din Ordinul pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, actele la care face referire art. 82 al.2 din lege sunt , printre altele – carnetul de muncă (original şi copie), adeverinţa privind condiţiile de muncă speciale şi/sau deosebite.

Deci, la stabilirea pensiei intimatei, recurenta trebuia să aibă în vedere, potrivit legii, menţiunile din carnetul de muncă şi din adeverinţa eliberată de S.C. A.M.T.P. Roman S.A.

Susţinerea recurentei . in sensul că are competenţa de a verifica dacă documentele pe baza cărora stabilesc pensia sunt întocmite în conformitate cu legea, nu a fost reţinută, considerându-de că nu are suport legal, că recurenta poate doar contesta în instanţă orice act pe care l-ar putea considera emis în contra dispoziţiilor legale.

Referitor la înscrierile din carnetul de muncă, s-a apreciat că acestea trebuie avute în vedere, atât timp cât sunt efectuate tară modificări, situaţia că în lege este prevăzută posibilitatea rectificării menţiunilor din carnetul de muncă nu dă dreptul recurentei să nu ţină cont de menţiunile efectuate de angajator, putând doar cere în instanţă rectificarea menţiunilor în situaţia in care s-ar considera că sunt neconforme cu situaţia de fapt sau prevederile legale.

Celelalte susţineri ale recurentei privitoare la încadrarea corectă sau incorectă a intimatei în grupa a II-a de muncă, nu vor fi analizate de instanţă întrucât, în cauză, nu s-a contestat aceste aspect, obiectul cauzei nefiind acela al verificării legalităţii înscrierii menţiunilor în carnetul de muncă al intimatei, cu privire la perioada menţionată în care aceasta a lucrat în grupa a II a de muncă, sau a conţinutului adeverinţei nr. 9795/22 aprilie 2009 cu privire la aceeaşi perioadă.

Având în vedere situaţia reţinut Curtea de Apel, în baza art. 3041 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.

Etichete: