Top

Drepturi băneşti

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.171 din 12.01.2009 d-na E.C. a chemat în judecată SC P. SA Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să-i plătească suma de 3084,20 lei, sumă ce urmează a fi actualizată prin aplicarea coeficientului de inflaţie, reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neacordate potrivit art.168 CCM încheiat la nivelul societăţii, constând în prime de Crăciun şi Paşti pentru anul 2005.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a fost salariata pârâtei până în la data de 14.01.2006 şi că împreună cu alţi colegi s-a adresat instanţei, în cauza ce a format obiectul dosarului nr.5517/110/2007 şi ulterior al dosarului 6568/110/2007, solicitându-se plata drepturilor băneşti reprezentând suplimentări salariale de Paşti şi Crăciun pentru perioada în care s-a aflat în raporturi de muncă cu pârâta, respectiv până la data de 14.01.2006, instanţa de judecată acordându-i, însă, doar suma de 1170,12 lei, în locul sumei totale de 4.254,32 lei, având în vedere tabloul de calcul şi faptul că doar atât s-a solicitat prin acţiune.

Motivând în drept cererea, reclamanta a invocat dispoziţiile art.166, 238 alin.1 lit.c), 161 alin.4 din Codul muncii, pe cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pe anul 2006 iar în dovedirea susţinerilor sale a depus la dosar înscrisuri (f.4-11 ).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar potrivit art.285 Codul muncii.

Formulând întâmpinare (f.52-64), SC P. SA a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaţilor societăţii, reprezentanţii P. şi cei ai FSLI au convenit ca pentru toţi salariaţii drepturile suplimentare de Crăciun şi de Paşti prevăzute de art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă (CCM) să fie incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, în acest sens fiind negociat şi inserat în CCM art.168 alin.2. Această operaţiune nu a avut aplicabilitate temporară limitată ci a fost efectuată în anul 2003 şi a continuat să producă efecte şi în anii următori, timp de 3 ani neexistând nici un fel de probleme legate de interpretarea celor 2 alineate ale art.168 CCM. Având în vedere că au apărut unele litigii de muncă faţă de exprimarea oarecum defectuoasă a acestui articol, cele două părţi ale CCM au urmat procedura prevăzută de acest contract şi s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare ce funcţionează în baza art.9 din CCM şi anexa nr.2 la acesta, comisie care, prin decizia nr.3793/18.06.2007 şi apoi prin decizia nr.5140/2007, a confirmat intenţia părţilor cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază atât pentru anul 2003 cât şi pentru anii următori. Prin urmare, concluzionează pârâta, SC P. Sa a achitat salariaţilor săi şi, deci, şi reclamanţilor toate drepturile salariale prevăzute de CCM.

Chiar acceptând prin absurd că reclamanţii ar fi îndreptăţiţi la primele suplimentare, pârâta susţine că dreptul la acţiune nu s-a născut întrucât potrivit art.168 CCM alin.1 teza finală, text nemodificat în perioada 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu la nivel de societate ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.

La excepţia prematurităţii pârâta a renunţat la termenul de judecată din 10.09.2010 (f.151), astfel încât nu va mai fi analizată de instanţă.

A mai arătat pârâta că nu este de acord cu modul de calcul al drepturilor pretinse de către reclamanţi, atât timp cât acesta se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, în realitate baza de calcul fiind reprezentată de salariul de bază mediu la nivel de P., ale cărui valori la nivelul anilor 2003-2007 au fost diferite faţă de valorile prezentate de către reclamanţi, astfel cum rezultă din adresele nr.2022/4.09.2007 şi 2919/12.11.2007 (f.65).

În dovedirea susţinerilor sale, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f.66-82).

În cauză a fost invocată şi excepţia necompetenţei teritoriale (f.32-51) şi a neconstituţionalităţii art.298 alin.2 ultima liniuţă din L.53/2003 (f.15-31,113-116), această din urmă excepţie, cu privire la care reclamanta a formulat concluzii în scris şi a depus înscrisuri (f.117-129), find soluţionată de Curtea Constituţională în sensul respingerii prin decizia nr.90/28.01.2010 (f.134-145).

La termenul de judecată din 10.09.2010, prin reprezentantul său covenţional, pârâta a invocat şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, arătând că acesta este supus termenului de prescripţie de 6 luni.

Analizând cu precădere excepţiile invocate în cauză, respectiv excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată din oficiu şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către pârâtă, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.168 alin.1 din CCM încheiat în 2003 între SNP P. SA şi salariaţii reprezentaţi de FSLI P. cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun salariaţii P. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe P. SA, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment urmând să înceapă negocierile cu FSLI P. În vederea stabilirii valorii concrete, a modalităţii de acordare, a condiţiilor, criteriilor şi a beneficiarilor.

Prin acţiunea ce a fomat obiectul dosarului nr.6568/110/2007, ataşat în pronunţare, alături de alţi reclamanţi, d-na C.E. a solicitat drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, Tribunalul Bacău acordându-i suma de 1170,12 lei reprezentând prima de Crăciun 2004 (f.129, 132 dosar 6568/110/2007) astfel încât nu se poate vorbi de autoritate de lucru judecat în accepţiunea art. 1201 Cod civil, nefiind îndeplinită condiţia identităţii de obiect (în cauza pendinte fiind cerute primele de Crăciun şi Paşti 2005).

În ceea ce priveşte, însă, excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa constată că aceasta este incidentă având în vedere dispoziţiile art.283 alin.(1) lit.c din Codul muncii, în condiţiile în care cererea este înregistrată la 09.01.2009 (data poştei – f.11) iar termenul de 3 ani a început să curgă de la data la care drepturile băneşti în discuţie ar fi trebuit acordate, cel mai târziu în luna aprilie, respectiv în luna decembrie 2005, împlinindu-se în aprilie, respectiv în decembrie 2008.

Cum nu se poate primi apărarea reclamantei (f.153) potrivit căreia acţiunea formulată în 2007 ar fi întrerupt cursul prescripţiei, nefiind îndeplinite condiţiile art.16 din D.167/1958, în condiţiile în care însăşi reclamanta arată că în acţiunea respectivă a solicitat doar drepturile băneşti aferente anului 2004 iar instanţa nu a putut încălca principiul disponibilităţii (f.2), admiţând excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa va respinge ca atare acţiunea formulată.

Tags: