Top

Împărţire bunuri comune

Asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr.3578/260/2008 din 10.10.2008 pe rolul Judecătoriei Moineşti, reclamantul A. M, cu domiciliul ales în Moineşti, judeţul Bacău, a chemat în judecată pe pârâta A T, cu domiciliul în Moineşti, str.G-ral N.Şova, bl. 16 Parc, ap.6, judeţul Bacău, solicitând împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 19 lei taxă timbru prin chitanţa

nr.4276287/05.06.2008 şi 2 lei timbru judiciar, iar în motivare se arată că părţile au fost soţi, au divorţat şi în timpul căsătoriei au dobândit în comun un apartament, o anexă şi mai multe bunuri de uz gospodăresc din care, o parte, au fost luate din locuinţa comună de către pârâtă. Se mai arată în acţiune că părţile au în comun şi datorii reprezentând taxe, impozite şi c/valoare utilităţi, acumulate în perioada 2004-2007. ^

în cauză a formulat întâmpinare reconvenţională pârâta, prin care solicită sub aspect reconvenţional, a nu fi reţinute la masa bunurilor comune, îmbunătăţirile efectuate numai de ea la apartament, după divorţ.

în cauză s-au depus acte, s-au audiat martori şi s-au efectuat expertize tehnice construcţii şi bunuri mobile, probatorii din analiza cărora, instanţa a reţinut următoarele:

Părţile au fost căsătorite în perioada 25.02.1991 – 06.05.2004, când s-a pronunţat hotărârea de divorţ nr.1034 /2004.

în timpul căsătoriei, părţile au cumpărat, prin contractul de vânzare cumpărare nr.2175 /18.12.1991 un apartament cu două camere situat în Moineşti, şi au dobândit o anexă situată în acelaşi imobil cu locuinţa. Tot în timpul căsătoriei, părţile au dobândit şi următoarele bunuri de uz gospodăresc: un aragaz cu patru ochiuri, o mobilă de tineret, o staţie de amplificare cu boxe, un televizor color şi un boiler electric.

Prin întâmpinare, pârâta recunoaşte dobândirea bunurilor solicitate în acţiune, dar susţine că ultimele trei bunuri Ie-a dus ea la locuinţa mamei reclamantului.

Martora A I, audiată în cauză sub prestare de jurământ, precizează că este vecină cu mama reclamantului şi confirmă că, după divorţ, pârâta a transportat cu o maşină, la domiciliul acesteia, mai multe cutii în care se aflau bunuri, probabil aparatură electronică.

Prin actele depuse (chitanţe, facturi) şi prin declaraţiile martorilor, pârâta a dovedit că, în anul 2005, după divorţul părţilor, a efectuat în apartamentul comun îmbunătăţiri şi renovări, numai pe cheltuiala sa.

Conform art.30 Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soţi sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune.

Referitor la cheltuielile comune, solicitate prin acţiune, instanţa reţine următoarele:

Aşa cum reiese din probatoriul administrat, pârâtul a plecat în străinătate de peste 10 ani, iar în apartamentul comun a rămas pârâta şi fiica părţilor. în urmă cu un an, deci la începutul anului 2008, a plecat în străinătate şi pârâta şi a rămas să locuiască în apartament numai fiica părţilor, în vârstă de 16 ani.

Prin sentinţa de divorţ, reclamantul a fost obligat către pârâtă, la pensie de întreţinere pentru minoră.

Este adevărat că prin înscrisurile depuse în cauză, reclamantul a dovedit că.în timpul căsătoriei şi după divorţ, a trimis pârâtei, mai multe sume de bani, în valută. în aceste sume intră pensia pe care reclamantul o plătea pentru minoră şi cota parte reprezentând impozite şi taxe pentru imobile.

în ce priveşte sumele de bani reprezentând cheltuieli pentru utilităţi şi taxe pentru apartament cuprinse între data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ şi data de 09.10.2005, dată de la care au trecut 3 ani până la promovarea prezentei, instanţa urmează să constate că s-a împlinit termenul general de trei ani de prescriere a dreptului la acţiune şi nu s-a dovedit existenţa vreunei cauze de suspendare sau întrerupere a acestei prescripţii.

Pentru sumele de bani solicitate drept cheltuieli comune pentru apartament în timpul căsătoriei ca şi pentru sumele, reprezentând cheltuieli de utilităţi pentru apartament după data de 09.10 2005, instanţa reţine că prin probatoriile administrate nu s-a dovedit efectuarea acestor plăţi.

în dosar s-au depus şi câteva chitanţe şi facturi prin care mama reclamantului a plătit în anii 2007-2008 c/valoarea unor facturi pentru gaze, energie electrică şi telefon, facturate pentru apartamentul bun comun. întrucât nu s-a dovedit că aceasta a fost împuternicită să facă aceste plăţi, instanţa apreciază că are drept la acţiune în pretenţii plătitoarea şi nu se justifică cererea privind datoriile comune, din acţiune.

Prin încheierea de şedinţă din 17.03 2009 s-a constatat masa bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei precum şi cota care revine fiecărei părţi din această masă şi s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice construcţii şi a unei expertize tehnice bunuri mobile care să identifice bunurile, să le evalueze la preţurile actuale,să calculeze valoarea masei bunurilor comune, a cotei de Y2 să formeze loturi şi propuneri de lotizare, având în vedere posesia bunurilor şi interesele părţilor cu evitarea sultelor prea mari.

împotriva celor două rapoarte de expertiză, părţile nu au formulat obiecţiuni şi au solicitat atribuirea apartamentului în lotul pârâtei.

în raport de toate aceste considerente, instanţa urmează să admită în parte acţiunea formulată de reclamant.

Va admite excepţia prescrierii dreptului la acţiune în pretenţii pentru perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii de divorţ şi data de 09.10.2009, când părţile nu aveau calitatea de soţi şi pe cale de consecinţă va respinge ca fiind prescrisă acţiunea în pretenţiile solicitate pentru această perioadă.

Va respinge, ca nefondată acţiunea formulată de acelaşi reclamant pentru obligarea pârâtei la Y2 din c/valoarea utilităţilor pentru apartamentul bun comun pentru alte perioade decât cea susmenţionată. Va admite cererea reconvenţională şi în consecinţă nu va reţine în masa bunurilor comune îmbunătăţirile aduse apartamentului, numai de către pârâtă, după data despărţirii în fapt a părţilor.

Va constata valoarea masei bunurilor comune şi valoarea cotei de Y2.

în baza art.38 codul familiei va dispune împărţirea masei bunurilor comune şi va atribui loturile conform expertizei finale, varianta nr.2, completată conform voinţei părţilor.

Va compensa cheltuielile de judecată reprezentând taxe timbru şi onorarii apărători.

în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta către reclamant la cheltuieli de judecată reprezentând Y2 din onorariile de experţi.

Etichete: