Top

Act autentic. Valoarea probantă a declaraţiilor de martori.

Prin sentinţa civilă nr.1492 din 4 martie 2005 pronunţată în dosarul nr.3318/2004 Judecătoria Brăila a admis acţiunea modificată a reclamanţilor şi a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor în solidar suma de 60.292.480 lei contravaloarea construcţiei şi 13.041.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea reconvenţională ca nefondată.

Judecătoria Brăila a reţinut că reclamanţii au cumpărat în anul 1970 suprafaţa de 280 mp pe care a construit o casă formată din 4 camere şi Judecătoria Brăila a reţinut că reclamanţii au cumpărat în anul 1970 suprafaţa de 280 m.p. pe care au construit o casă formată din 4 camere şi o marchiză din chirpici cu tablă, cu instalaţie electrică şi finisaje, anexe (WC şi magazie).

Din anul 1970 până în anul 2003 au locuit în această casă şi pentru că pârâtul care este fiul vânzătoarei nu a fost de acord cu perfectarea vânzării, în formă autentică, reclamanţii au fost de acord să predea terenul şi să fie despăgubiţi pentru construcţiile edificate pe acest teren.

Pârâtul a formulat cerere reconvenţională motivând că nu datorează nici o sumă de bani întrucât a plătit 50.000.000 lei şi a solicitat să-i plătească suma de 2.268.000 lei cheltuiţi cu consumul de apă, energiei electrică pe care le-a suportat pentru reclamanţi.

Instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamanţilor este fondată întrucât au făcut dovada că au construit pe terenul cumpărat, cu înscris sub semnătură privată, locuinţa pe care pârâtul a dobândit-o în proprietate odată cu restituirea terenului. Expertiza tehnică efectuată în cauză a stabilit valoarea de 60.292.480 lei.

Cât priveşte susţinerea pârâtului instanţa de fond a înlăturat-o întrucât din declaraţia autentică suma de 50.000.000 lei i-a fost dată cu împrumut iar dacă ar fi constituit preţul construcţiei ar fi trebuit menţionat acest lucru în actul autentic.

Referitor la cererea reconvenţională instanţa de fond a respins-o întrucât facturile depuse de pârât sunt ulterioare anului 2003 şi privesc perioada cât reclamanţii şi fiul lor au plecat din casă odată cu predarea terenului.

Recurentul a criticat sentinţa pe considerentul că instanţa a înlăturat probele care demonstrau că între părţi a existat o înţelegere în urma căruia pârâtul a achitat reclamantului suma de 50.000.000 lei reprezentând preţul locuinţei proprietatea acestuia iar actul autentic are valoarea unei declaraţii pe proprie răspundere şi poate fi răsturnată cu orice mijloc de probă.

Cu privire la cererea reconvenţională recurentul a motivat că în mod nejustificat a fost respinsă deoarece reclamantul a fost de acord cu plata sumei.

Tribunalul Brăila, examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, a apreciat că motivele de recurs nu sunt fondate motiv pentru care a respins recursul.

Instanţa de recurs a reţinut că valoarea probatorie a depoziţiilor martorilor faţă de înscrisul autentic atunci când tinde la dovada plăţii unei sume ce depăşeşte 250 lei, nu poate fi acceptată.

Potrivit art. 1173 cod civil, actul autentic are deplină credinţă în privinţa oricărei persoane despre dispoziţiile şi convenţiile ce constată.

In speţă, actul autentic intitulat declaraţie autentificată sub nr. 664/25.03.2004, face dovada faptului că reclamantul a primit de la pârât suma de 50 milioane lei pe care a împrumutat-o acestuia şi prin restituirea acesteia nu mai are nici o pretenţie.

Art. 1191 cod civil prevede că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.

Nu se poate primi o dovadă cu martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte la timpul sau în urma confecţionării actului chiar cu privire la o sumă sau o valoare.

Corect au fost apreciate probele prin înlăturarea depoziţiilor cu martori şi luarea în considerare a înscrisului autentificat de notar cu privire la împrumutul de 50.000.000 lei plătită de pârât reclamantului şi nu contravaloarea construcţiilor pentru care s-a pretins despăgubirea.

Cât priveşte cererea reconvenţională, pârâtul recunoaşte că reclamanţii nu au mai locuit în imobil din vara anului 2003 iar cheltuielile privesc perioada martie – mai 2004. Speculaţiile recurentului cu privire la răspunsurile la interogatoriu sunt înlăturate de instanţă pe baza principiului bunei – credinţe care trebuie să se manifeste în orice raport juridic iar interpretarea probelor trebuie făcută în contextul general al cauzei.

Etichete: