Top

Drepturi salariale

CURTEA DE APEL GALAŢI

SPEŢE RELEVANTE ALE SECŢIEI CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE PRONUNŢATE ÎN TRIMESTRUL I 2006

DREPTURI SALARIALE

Prin acţiunea înregistrată sub nr.306/17.01.2005 la Tribunalul Galaţi, reclamantul Bratoveanu Neculai a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C.Turflor SRL, obligarea acestuia la plata sumei de 620 Euro reprezentând diurna neplătită în perioada 14.06.2003-14.12.2003.

Prin sentinţa civilă nr.1098/7.07.2005 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 920 Euro.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC Turflor SRL invocând excepţia necompetenţei materiale a tribunalului pentru soluţionarea cauzei.

Prin decizia civilă nr.45/R/23.01.2006 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de pârâta SC Turflor SRL Galaţi.

A casat sentinţa civilă nr.1098/7.07.2005 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare, a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Galaţi.

Pentru a pronunţa această hotărâre , instanţa de recurs a reţinut că între reclamant şi pârâtă s-a încheiat o convenţie civilă de prestări servicii înregistrată la Inspecţia Teritorială de Muncă Galaţi sub nr.78034/25.04.2000 în aceasta menţionându-se că intră în vigoare începând cu data de 1.05.2000 durata convenţiei la data încheierii fiind considerată nedeterminată.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr.53/2003( codul muncii) la 1.03.2003 , convenţiile civile erau asimilate contractelor individuale de muncă conform Legii 130/1999 ulterior prin Legea nr.597/22.12.2003 de aprobare a OUG nr.9/2003 regimul juridic al acestora fiind abrogat expres , astfel că ele nu mai sunt asimilate cu cel al contractelor de muncă.

În atare condiţii litigiile izvorâte din aceste convenţii civile nu mai pot fi considerate conflicte de muncă şi deci nu mai sunt de competenţa instanţelor speciale.

Din actele dosarului nu rezultă că între reclamant şi pârâtă odată cu încetarea convenţiei civile ar fi existat un raport de muncă în sensul legislaţiei muncii chiar dacă între părţi nu s-a încheiat un contract scris.

Faptul că între reprezentanţii pârâtei şi reclamant au existat unele înţelegeri cu privire la plata unor sume de bani după întoarcerea reclamantului din Italia nu înseamnă şi existenţa unui raport de muncă.

Pentru existenţa unui raport de muncă trebuie dovedită existenţa acestuia, voinţa angajatorului de a-l angaja, modul de salarizare, modul de desfăşurare a activităţii etc., situaţii nedovedite de reclamant.

În atare condiţii, Curtea a apreciat că Tribunalul Galaţi nu era competent să soluţioneze cauza, nefiind un litigiu de muncă civil de competenţa judecătoriei.

Cât priveşte diurna s-a reţinut că pentru cele 161 zile lucrate în Italia , contestatorul a primit suma de 123 Euro în loc de 2114,30 Euro raportându-se la diurna de 400 Euro lună adusă la cunoştinţa agenţilor de turism în şedinţa din 30.08.2003.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorul Miron Gabriel şi intimata SC Atlassib SRL Sibiu, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Prin decizia civilă nr.125/14.02.2006 Curtea de Apel Galaţi a admis recursurile declarate de părţi, a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de daune echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 883 Euro.

A înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 3200 Euro către reclamant.

Instanţa de recurs a reţinut că în perioada derulării contractului individual de muncă nr.379758/18.02.2003, conducerea SC Atlassib SA a dispus trimiterea salariatului Miron Gabriel în Italia să lucreze la o agenţie de turism din Roma, agenţie ce face parte din Holding-ul Atlassib fiind emisă decizia nr.38712/23.08.2003 în care la art.1 conducerea societăţii dispunea detaşarea contestatorului în Italia în perioada 1.09.1.11.2003.

În baza contractului individual de muncă contestatorul trimis în delegare beneficiază atât de salariu conform încadrării precum şi de transport, cazare şi diurnă care este negociabilă conform punct V lit.c din contract.

Pentru concretizarea acestei prevederi societatea nu a încheiat cu contestatorul nici un act adiţional la contractul încheiat în care să se stabilească cuantumul diurnei de care acesta să beneficieze pe perioada delegării la agenţiile de turism din Italia.

Dar, la data de 30.08.2003 , unitatea a convocat agenţia de turism cărora li s-a comunicat că, angajaţii detaşaţi în străinătate beneficiază de o diurnă de 350-400 Euro /lună în Italia, la convocare participând şi contestatorul.

Instanţa de recurs a considerat că în cauza dedusă judecăţii nu devine aplicabile prev.HG nr.518/1995 modificată prin HG nr.nr.436/30.04.2002 aceasta reglementează diurnele privind personalul instituţiilor publice trimise în străinătate.

Hotărârea de Guvern nr.518/1995 nu impune în mod imperativ aplicarea unei diurne de 35 Euro /zi ci acordă agenţilor economici privaţi posibilitatea raportării la această diurnă în momentul stabilirii acesteia pe fiecare societate privată în funcţie de obiectul de activitate al fiecăreia.

Instanţa a mai reţinut că în cauză nu devin aplicabile disp.art.2 lit.b din C.muncii şi prevederile Legii 105/1992 deoarece contestatorul nu a făcut dovada că a încheiat un contract de muncă valabil cu SC Atlassib Italia beneficiind de un salariu de 800 Euro.

Contractul individual de muncă încheiat cu SC Atlassib Italia la data de 19.01.2004 este un precontract încheiat în vederea obţinerii dreptului de muncă în Italia a cărui valabilitate depinde în mod exclusiv de obţinerea permisului de şedere de la o instituţie abilitată în Italia , permis pe care recurentul nu l-a obţinut nici la data încetării raporturilor de muncă cu SC Atlassib SRL Sibiu.

S-a mai reţinut că plata oricăror sume de bani se face în moneda naţională prin raportarea valutei la valoarea leului stabilită prin cotaţia BNR din ziua plăţii efective.

Etichete: