PLATA DREPTURILOR SALARIALE PENTRU MUNCA PRESTATĂ ÎN STRĂINĂTATE ŞI PLATA DIURNEI REŢINUTĂ DE UNITATE FĂRĂ TEMEI
Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr.1017/2.08.2004 pe rolul Tribunalului Galaţi contestatorul M G a solicitat anularea deciziei nr.37/29.06.2004 , plata diferenţelor de salariu de la data încadrării şi restituirea penalităţilor reţinute fără temei, plata salariului pe luna iunie şi a diurnei reţinute, plata pentru munca prestată în perioadele de detaşare la nivelul muncii prestate, constatarea încetării contractului individual de muncă în temeiul art.79 pct.8 din C.muncii.
Prin sentinţa civilă nr.1087/1.07.2005 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de contestatorul M G în contradictoriu cu intimata S A SRL Sibiu.
A anulat decizia nr.37/29.06.2004 şi a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 4.081.665 lei reprezentând diferenţe de salariu de la data încadrării, neplătite şi penalităţi reţinute fără temei.
A obligat pe intimată să plătească contestatorului salariile datorate astfel:
-pentru perioada lucrată la Agenţia U 1600 Euro pe lună potrivit pontajelor.
-pentru perioada lucrată la Agenţia T 1600 Euro lunar potrivit pontajelor şi diurna de 883 Euro.
A constatat încetarea raporturilor de muncă ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate de angajator potrivit art.98 pct.8 din C.muncii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că , contestatorul a fost salariatul agenţiei de turism A I, iar prin decizia nr.37/29.06.2004 a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 10% pe perioada iunie-august 2004 pe motiv că ar fi încălcat atribuţiile de serviciu în sensul că acesta a instalat o serie de programe respectiv Winap, program de muzică , DVX player , program Gain Wep care au determinat nefuncţionalitatea programului de rezervări.
Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut că contestatorul nu se face vinovat de abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa , deoarece intimata nu a făcut dovada că a predat calculatorul la care avea acces contestatorul în baza unui proces verbal în care să se consemneze programele instalate şi este cunoscut faptul că prin accesarea unui e-mail calculatorul se poate virusa dacă nu are un program antivirus.
Din analiza statelor de plată s-a reţinut că drepturile salariale ale contestatorului sunt variabile deşi între părţi s-a semnat un contract de muncă în care s-a negociat un salariu de 3.051.000 lei.
Chiar dacă prin actul adiţional la contractul de muncă părţile au convenit că în situaţia nerealizării indicatorilor cantitativi şi calitativi , drepturile salariale să fie diminuate proporţional cu nerealizările acestora, intimata avea obligaţia să respecte dispoziţiile imperative ale art.164 din C.muncii.
A mai reţinut instanţa de fond că deşi contestatorul a fost detaşat la două agenţii de pe teritoriul Italiei nu devin aplicabile disp.art.45 din Legea 53/2003 deoarece detaşarea presupune existenţa celui de-al doilea angajator.
Având în vedere prevederile art.2 lit.b C.muncii instanţa a reţinut că , contestatorul este îndreptăţit la plata salariilor practicate pe teritoriul statutului italian respectiv 1600 Euro /lună potrivit pontajelor pentru perioada lucrată la Agenţia U şi Agenţia T.
Cât priveşte diurna s-a reţinut că pentru cele 161 zile lucrate în Italia , contestatorul a primit suma de 123 Euro în loc de 2114,30 Euro raportându-se la diurna de 400 Euro lună adusă la cunoştinţa agenţilor de turism în şedinţa din 30.08.2003.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorul M G şi intimata SC A SRL Sibiu, considerând-o nelegală şi netemeinică.
Prin decizia civilă nr.125/14.02.2006 Curtea de Apel Galaţi a admis recursurile declarate de părţi, a modificat în parte sentinţa recurată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de daune echivalentul în lei la data plăţii a sumei de 883 Euro.
A înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 3200 Euro către reclamant.
Instanţa de recurs a reţinut că în perioada derulării contractului individual de muncă nr.379758/18.02.2003, conducerea SC A SA a dispus trimiterea salariatului M G în Italia să lucreze la o agenţie de turism din Roma, agenţie ce face parte din H-ul A fiind emisă decizia nr.38712/23.08.2003 în care la art.1 conducerea societăţii dispunea detaşarea contestatorului în Italia în perioada 1.09.1.11.2003.
În baza contractului individual de muncă contestatorul trimis în delegare beneficiază atât de salariu conform încadrării precum şi de transport, cazare şi diurnă care este negociabilă conform punct V lit.c din contract.
Pentru concretizarea acestei prevederi societatea nu a încheiat cu contestatorul nici un act adiţional la contractul încheiat în care să se stabilească cuantumul diurnei de care acesta să beneficieze pe perioada delegării la agenţiile de turism din Italia.
Dar, la data de 30.08.2003 , unitatea a convocat agenţia de turism cărora li s-a comunicat că, angajaţii detaşaţi în străinătate beneficiază de o diurnă de 350-400 Euro /lună în Italia, la convocare participând şi contestatorul.
Instanţa de recurs a considerat că în cauza dedusă judecăţii nu devine aplicabile prev.HG nr.518/1995 modificată prin HG nr.nr.436/30.04.2002 aceasta reglementează diurnele privind personalul instituţiilor publice trimise în străinătate.
Hotărârea de Guvern nr.518/1995 nu impune în mod imperativ aplicarea unei diurne de 35 Euro /zi ci acordă agenţilor economici privaţi posibilitatea raportării la această diurnă în momentul stabilirii acesteia pe fiecare societate privată în funcţie de obiectul de activitate al fiecăreia.
Instanţa a mai reţinut că în cauză nu devin aplicabile disp.art.2 lit.b din C.muncii şi prevederile Legii 105/1992 deoarece contestatorul nu a făcut dovada că a încheiat un contract de muncă valabil cu SC A Italia beneficiind de un salariu de 800 Euro.
Contractul individual de muncă încheiat cu SC A Italia la data de 19.01.2004 este un precontract încheiat în vederea obţinerii dreptului de muncă în Italia a cărui valabilitate depinde în mod exclusiv de obţinerea permisului de şedere de la o instituţie abilitată în Italia , permis pe care recurentul nu l-a obţinut nici la data încetării raporturilor de muncă cu SC A SRL Sibiu.
S-a mai reţinut că plata oricăror sume de bani se face în moneda naţională prin raportarea valutei la valoarea leului stabilită prin cotaţia BNR din ziua plăţii efective.