Top

Apel penal. Tentativă la omor. Greşita susţinere a art.76 alin.2 Cod penal. Nesoluţionarea antecedentelor penale la instanţa de fond. Apel nefondat.

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanţe sub nr.3809/121/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul L.P.N. au formulat apel împotriva Sentinţei penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.3809/121/2006.

Prin Sentinţa penală nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului L.P.N. la o pedeapsă principală de 5 (cinci) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal pe o durată de 2 (doi) ani, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal şi art.175 alin.1 lit.i Cod penal cu aplicarea art.74 lit.a Cod penal şi art.76 alin.1 lit.b Cod penal (fapta din data de 13.01.2005);

Conform dispoziţiilor art.71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal;

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză;

În baza dispoziţiilor art.14 Cod procedură penală în referire la art.346 Cod procedură penală şi art.998 Cod civil a fost obligat inculpatul L.P.N. la plata sumei de 2000 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând daune morale către partea vătămată /civilă C.C., precum şi la plata sumei de 1329,67 RON cu titlu de despăgubiri materiale, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă ”Sf.Apostol Andrei” Galaţi;

Au fost respinse ca fiind nedovedite pretenţiile civile, cu titlu de daune materiale, solicitate de partea vătămată C.C..

Conform dispoziţiilor art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul L.P.N. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel instanţa de fond, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi cu nr.1024/P/2005 din 25.10.2006 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului L.P.N. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în referire la art.175 alin.1 lit.i Cod penal.

S-a dispus, de asemenea, neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii M.R., I.I. şi V.F. pentru infracţiunea prevăzută de art.180 alin.1,2 Cod penal deoarece fapta nu a fost săvârşită de aceştia.

Tot prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus şi disjungerea cauzei şi trimiterea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, în vederea identificării autorilor şi efectuării de cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal-persoana vătămată B.O.L. şi în vederea completării urmăririi penale faţă de învinuitul V.V. cercetat pentru infracţiunea prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal (parte vătămată C.C.)

În fapt, s-a reţinut următoarea situaţie:

Partea vătămată C.C. îi cunoaşte din vedere pe inculpaţii L.P.N., V.V. şi pe făptuitorii M.R.I. şi V.F.. Între partea vătămată şi cei menţionaţi nu există o stare conflictuală.

La data de 13.01.2005, în jurul orelor 20.00, partea vătămată C.C. şi persoana vătămată B.O.L. s-au deplasat în spatele blocului U9 din cartier I.C.F., la consignaţia din zona pentru a face diverse cumpărături. În faza iniţială, cu partea vătămată şi persoana vătămată a venit şi martorul A.N. Cam în acelaşi moment, la consignaţia respectivă cu venit şi inculpatul L.P.N., V.V. şi făptuitorii M.R., V.F. şi I.I. zis „Mişu”. Partea vătămată C.C. şi făptuitorul M.R. se cunoşteau mai bine, motiv pentru care , în glumă partea vătămată a spus făptuitorului M.R. „ Ce-i mă, ai venit cu gealaţii?” Afirmaţia părţii vătămate a fost de natură să-l supere pe inculpatul L.P.N.

Inculpatul şi făptuitorii au fugit printre blocuri şi, după aproximativ 2-3 minute, la consignaţie au revenit inculpatul L.P.N., V.V. şi alţi 3-4 tineri, toţi având asupra lor obiecte contondente

Partea vătămată C.C. şi persoana vătămată B.O.L. se aflau cu spatele la consignaţie, în ideea de a se apăra de agresori. De precizat că zona era iluminată public. Atât partea vătămată cât şi persoana vătămată au putut să vadă că inculpatul L.P.N. avea în mână un obiect contondent ce părea a fi o rangă metalică.

Inculpatul L.P.N. s-a postat în faţa părţii vătămate. A ridicat asupra capului, cu ambele mâini ranga metalică, ca să o lovească pe partea vătămată, moment în care persoana vătămată B.O.L. a atras atenţia acesteia, trăgând-o de braţul stâng. Realizând că inculpatul vizează capul, partea vătămată C.C. a ridicat braţul drept şi a parat lovitura, fiind lovită la antebraţul drept. După ce i s-a aplicat această lovitură, partea vătămată a reuşit să fugă pe partea stângă, după persoana vătămată B.O.L.

Persoana vătămată B.O.L a fost ajunsă din urmă de mai multe persoane şi a fost lovită de către acestea.

În zonă au sosit şi martorii A.S. şi A.I., prietena şi respectiv, cumnata părţii vătămate. La strigătele martorelor, agresorii au părăsit zona .

Inculpatul L.P.N. a fost recunoscut pe planşă fotografică de partea vătămată C.C. care, de altfel, îl cunoştea din vedere pe acesta şi l-a descris în declaraţiile date.

Susţinerile părţii vătămate vis-a-vis de persoana inculpatului L.P.N. au fost confirmate de martorii A.S., A.I., A.N. şi de persoana vătămată B.O.L.,aceasta din urmă prezentă la momentul consumării agresiunii.

În aceeaşi seară atât partea vătămată cât şi persoana vătămată au fost transportate la Spitalul Judeţean Galaţi.

Din raportul de constatare medico-legală întocmit cu ocazia examinării părţii vătămate C.C. rezultă următoarele:

– partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire activă cu un corp contondent;

– leziunile pot data din 13.01.2005;

– fractura cominutivă deschisă a diafizei cubitale drepte operată necesită pentru vindecare de la data vătămării dacă nu survin complicaţii, 65-75 zile de îngrijiri medicale iar echimoza de pe umărul stâng necesită 2-3 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării;

– leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa.

Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. În faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a înţeles să se prevaleze de supoziţiile art.70 Cod penal astfel încât nu a dorit să dea declaraţie în cauză.,

Susţinerile inculpatului L.P.N., în sensul că partea vătămată i-a adresat injurii, l-a ameninţat pe el şi pe martorii M.R. şi V.V. cu un cuţit şi o sabie pe care le-a luat dintr-un autoturism marca „Cielo”, sunt infirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, martorul V.V. – în declaraţiile date în faza de urmărire penală,-filele 94-97 dosar a arătat că a fost împreună cu inculpatul L.P.N., s-au întâlnit cu partea vătămată iar acesta din urmă a luat din maşină o „bâtă” şi o „sabie”- iar martorul M.R. nu a fost de faţă. A mai precizat acelaşi martor, în continuarea declaraţiei sale, că a fugit împreună cu inculpatul, fiind urmăriţi în condiţiile în care inculpatul a declarat că a fugit singur şi nu ştie ce s-a întâmplat cu „Rareş” şi cu „Voicu”.

Martorii M.R. şi V.F. au relatat că nu cunosc amănunte despre cele întâmplate.

În faza cercetării judecătoreşti, aceşti martori nu au fost audiaţi, fiind plecaţi din ţară, astfel încât s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.327 Cod procedură penală.

De asemenea, susţinerile inculpatului sunt infirmate de declaraţiile părţii vătămate C.C., care se coroborează cu declaraţiile martorilor B.O.L., A.N.-filele A.S. şi A.I. Astfel, partea vătămată C.C. relatează că inculpatul-despre care ulterior a aflat că se numeşte L.P. – era îmbrăcat cu o „geacă de culoare albă” şi, fiind înarmat cu o rangă pe care o „ţinea cu ambele mâini, a îndreptat-o cu putere asupra capului său”. A mai arătat partea vătămată că a parat lovitura cu braţul drept, care a fost fracturat.

Martorul B.O. arată că l-a văzut pe inculpat, „care era îmbrăcat în alb” când „ a ridicat o rangă să îl lovească pe C.”. A strigat la acesta iar partea vătămată a reuşit să îşi apere capul, parând lovitura cu antebraţul drept. Arată acelaşi martor în continuarea declaraţiei sale de la fila 46 dosar urmărire penală că a văzut pe inculpat care „ţinea ranga cu ambele mâini şi a lovit de sus în jos, spre capul lui C.C.”.

Martorii A.N., A.S. şi A.I. au relatat în ambele faze procesuale că au aflat de la partea vătămată că inculpatul a încercat să îl lovească cu o rangă în cap, iar acesta a parat lovitura cu braţul şi a suferit o fractură.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză rezultă că situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută, este dovedită.

În ceea ce priveşte solicitarea formulată de inculpat prin apărător, de a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în referire la art.175 alin.1 lit.,i Cod penal în infracţiunea prevăzută de art.181 Cod penal, motivat de faptul că părţii vătămate i-au fost provocate leziuni ce au necesitat un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale şi nu a fost pusă în primejdie viaţa părţii vătămate, Tribunalul Galaţi a respins-o ca nefondată pentru următoarele considerente:

La stabilirea încadrării juridice a faptei – sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, sunt avute în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corpului spre care au fost îndreptate acestea precum şi atitudinea psihică a inculpatului.

În situaţia de faţă, din probele administrate rezultă că inculpatul a încercat să lovească pe partea vătămată cu o rangă în zona capului, partea vătămată s-a apărat, a parat lovitura cu braţul drept şi a fost lovit cu ranga peste antebraţ. I-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Cu siguranţă că faţă de obiectul folosit – o rangă, aptă să producă moartea, faţă de zona vizată zona capului şi faţă de intensitatea loviturii – a provocat fractura antebraţului – inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, omorul nereuşind datorită modului de apărare al victimei.

Pentru aceste motive, a fost respinsă ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei, formulată de inculpat prin apărător.

În drept, prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului L.P.N. care, la data de 13.01.2005, a aplicat părţii vătămate C.C., în loc public, pe fondul unui conflict spontan, o lovitură cu o rangă metalică vizând zona capului, cauzându-i leziuni la nivelul braţului drept ce au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale, rezultatul mai grav neproducându-se datorită acţiunii de apărare a părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 Cod penal în referire la art.175 alin.1 lit.i Cod penal.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere dispoziţiile părţii generale ale Codului Penal, prevăzute de art.72 Cod penal, privitoare la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social concret al infracţiunii, persoana inculpatului şi poziţia procesuală a acestuia precum şi limitele de pedeapsă fixate în norma specială incriminatoare.

Astfel, faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta – inculpatul împreună cu persoanele care îl însoţeau fiind într-o stare „conflictuală” grevată pe fondul unor discuţii neprincipiale, faţă de modalitatea de comitere, precum şi faţă de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale-faţă de acesta nefiind pronunţată vreo hotărâre de condamnare definitivă astfel încât prezumţia de nevinovăţie primează, prima instanţă a apreciat că aplicarea unei pedepse principale cu închisoarea în cuantum de 5 (cinci) ani, urmare a reţinerii circumstanţei atenuante judiciare prevăzută de art.74 lit.a Cod penal este de natură a-şi atinge scopul educativ al pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal

Au fost avute în vedere şi actele în circumstanţiere depuse la dosarul cauzei-filele 86-87 dosar instanţă.

Faţă de gravitatea faptei comise s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal precum şi pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal

Instanţa de fond a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, fiind îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale – privitoare la comiterea unei fapte cu vinovăţie, cauzarea unui prejudiciu şi existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, a fost obligat la plata de despăgubiri civile cu titlu de daune morale către partea vătămată C.C.

S-a apreciat că acordarea de daune morale în cuantum de 2000 RON este de natură a atenua suferinţa fizică şi psihică ce a fost cauzată părţii vătămate

A fost obligat, de asemenea. inculpatul şi la plata sumei de 1329,67 RON cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate cu spitalizarea părţii vătămate către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă „Sf.Apostol Andrei” Galaţi

Tribunalul Galaţi a constatat că partea vătămată C.C. a solicitat şi obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune materiale dar nu şi-a dovedit în nici un mod aceste pretenţii, motiv pentru care au fost respinse ca nefiind dovedite.

Împotriva Sentinţei penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galaţi, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul L.P.N.

În apelul formulat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a criticat soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

S-a arătat că motivele de nelegalitate vizează:

1. Greşita reţinere a dispoziţiilor art.74 lit.a Cod penal.

Circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 lit.a Cod penal presupune ca inculpatul să fi avut o conduită bună înainte de săvârşirea infracţiunii ce formează obiectul cauzei.

Cu privire la inculpatul L.P.N. nu se poate reţine că a avut o astfel de conduită în condiţiile în care anterior faptei prezente a mai săvârşit şi alte infracţiuni.

Potrivit copiei fişei de cazier judiciar aflată la fila 54 din dosarul instanţei de judecată, faţă de inculpat s-a mai pus în mişcare acţiunea penală în alte 3 cauze, respectiv în dosarul nr.100/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.1,2, lit.b,c şi 21 lit.e Cod penal, în dosarul 646/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.208 – art.209 lit.a,e,i Cod penal, şi în dosarul nr.5897/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.321 alin.1, 2 şi Cod penal.

Procedând la verificarea acestor dosare, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a constatat că faţă de inculpatul s-au pronunţat două hotărâri, una definitivă, alta rămasă nedefinitivă.

Astfel, prin Sentinţa penală nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.191/24.04.2007, inculpatul Leonte Petrică Nicuşor a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art.321 alin.1 şi 2 Cod penal.

În baza art.350 Cod procedură penală a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi, în temeiul art.88, a fost dedusă arestarea preventivă de la 21.06.2006 la zi, ataşând în acest sens copii ale Sentinţei penale nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galaţi, a Deciziei penale nr.191/24.04.2007 a Tribunalului Galaţi şi referat de la Biroul Executări penale.

De asemenea, prin Sentinţa penală nr.116/05.03.2007 a Tribunalului Galaţi (nedefinitivă), inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1 lit.b,c şi alin.21 lit.e Cod penal, ataşând în acest sens copie a hotărârii.

Avându-se în vedere că fapta din prezenta cauză nu este prima abatere a inculpatului de la legea penală, Parchetul a apreciat ca fiind nejustificată hotărârea instanţei de a reţine în favoarea inculpatului dispoziţiile art.74 lit.a Cod penal.

2. Pe de altă parte, Parchetul a constatat că instanţa de judecată nu a soluţionat antecedentele penale ale inculpatului L.P.N..

Fapta pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr.404/22.02.2007, definitivă la data de 24.04.2007, este concurentă cu infracţiunea ce formează obiectul prezentei cauze, săvârşită la data de 13.01.2005.

În mod corect, instanţa ar fi trebuit să procedeze la contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art.321 alin.1 şi 2 Cod penal prin Sentinţa penală nr.404/22.02.2007, definitivă prin Decizia penală nr.191/24.04.2007 a Tribunalului Galaţi cu pedeapsa din prezenta cauză, conform art.36 Cod penal raportat la art.34 lit.b Cod penal şi să dispună ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită corespunzător.

Conform art.35 Cod penal, alături de pedeapsa rezultantă, ar fi trebuit să aplice pedeapsa complementară stabilită pentru infracţiunea din cauză.

În baza art.350 Cod procedură penală, ar fi trebuit să menţine starea de arest iar în conformitate cu art.88 Cod penal, ar fi trebuit să deducă de la 21.06.2006 la zi, perioada executată din pedeapsa aplicată prin Sentinţa penală nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galaţi.

Ar fi trebuit să anuleze mandatul de executare emis în baza Sentinţei penale n.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galaţi şi să emită un nou mandat de executare.

Totodată, ar fi trebuit menţinute celelalte dispoziţii ale Sentinţei penale nr.404/22.02.2007.

3. S-a considerat că inculpatului ar fi trebuit să îi fie interzise şi drepturile prevăzute de art.64 lit.e Cod penal, ca pedepse complementară şi accesorie.

Având în vedere că a fost condamnat pentru o infracţiune de violenţă, ce aduce atingere vieţii, iar din copia fişei de cazier judiciar rezultă că nu este singura dată când inculpatul a manifestat o atitudine violentă, concretizată în faptă penală, Parchetul apreciază că ar trebui să i se interzică dreptul de a fi tutore sau curator.

4. Cu privire la pedeapsa accesorie, instanţa i-a interzis doar drepturile prevăzute de art.64 lit. a şi b Cod penal.

Art.71 alin.2 Cod penal prevede că o condamnare la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a – c Cod penal.

Doar drepturile prevăzute de art.64 lit.d şi e Cod penal se aplică în raport de natura şi gravitatea infracţiunii şi de persoana infractorului.

Faţă de dispoziţiile art.71 alin.2 Cod penal, instanţa trebuia să îi interzică inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 lit.a,b,c Cod penal.

S-a apreciat hotărârea pronunţată ca fiind netemeinică.

S-a considerat că, în raport de gravitatea faptei săvârşite, condiţiile concrete de comitere (inculpatul a lovit pe partea vătămată cu o rangă vizând zona capului, doar acţiunea de apărare a acesteia constând în bararea loviturii cu braţul, a împiedicat producerea unui rezultat mai grav, intensitatea loviturii aplicate relevată de fractura deschisă produsă şi numărul mare de zile de îngrijiri medicale) şi de elementele ce caracterizează persoana inculpatului (care persistă într-un comportament infracţional şi a avut o atitudine de nerecunoaştere a faptei) instanţa era pe deplin îndreptăţită să-i aplice o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat.

Oral, reprezentantul Ministerului Public şi-a însuşit un motiv suplimentar invocat din oficiu de instanţă, vizând nelegalitatea în reţinerea în încadrarea juridică a prevederilor art.76 alin.2 Cod penal.

În apelul formulat, inculpatul L.P.N. a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie şi nelegalitate.

A arătat că probele administrate în cauză nu dovedesc intenţia sa de a ucide.

A solicitat schimbarea încadrării juridice în dispoziţiile art.181 Cod penal şi aplicarea de circumstanţe atenuante, conform prevederilor art.74 alin.2 Cod penal, având în vedere persoana inculpatului şi starea sa de sănătate, având ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, conform art.76 Cod penal.

Analizând apelurile formulate din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele, potrivit art.371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea a constatat că ::

1. Apelul inculpatului L.P.N. este nefondat.

Practica şi doctrina judiciară este constantă în a aprecia că lovirea unei persoane cu intenţie, cu ajutorul unei răngi metalice, în zona capului, urmată de gestul persoanei agresate de a ridica mâna pentru a se apăra de această lovitură, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor.

Instrumentul folosit, zona vizată şi intensitatea loviturii, care a condus la fracturarea antebraţului drept al părţii vătămate C.C. necesitând 50 – 55 zile îngrijiri medicale, pledează pentru acest aspect, doar faptul că partea vătămată C.C. a fost anunţată de partea vătămată B.O. despre ceea ce avea să se întâmple, astfel încât a eschivat un pic şi s-a apărat cu mâna dreaptă, au făcut ca rezultatul letal să nu se producă.

Nici susţinerea inculpatului potrivit căreia, dacă ar fi dorit să suprime viaţa părţii vătămate C.C. ar fi putut să-i aplice o a doua lovitură, de această dată mortală, nu se justifică.

Partea vătămată C.C. a reuşit să fi tras din acel loc de partea vătămată B.O.şi a fugit urmărindu-l pe acesta din urmă.

Intenţia de a ucide rezultă astfel „ex re” din materialitatea faptelor inculpatului, astfel încât nu se justifică cererea de schimbare a încadrării juridice în dispoziţiile art.181 Cod penal.

Acordarea de circumstanţe atenuante judiciare nu se justifică, raportat la persoana inculpatului, care este o persoană deosebit de violentă, având în antecedente şi alte infracţiuni comise cu violenţă.

Pentru unele din aceste fapte inculpatul a fost deja condamnat, astfel încât nu se pune problema inexistenţei discernământului, datorită unor boli psihice.

2. Apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi este parţial fondat.

Precizăm că cel de-al doilea motiv de apel, vizând nesoluţionarea antecedentelor penale ale inculpatului, nu a mai fost susţinut de către procurorul de şedinţă şi se dovedea nefondat faţă de considerentele Deciziei penale LXX (70)/15.10.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii şi obligatorie pentru instanţe, potrivit art.4142 alin.3 Cod procedură penală.

Motivele de apel vizând nereţinerea ca pedeapsă accesorie a prevederilor art.64 lit.c Cod penal şi ca pedeapsă complementară a prevederilor art.64 lit.e Cod penal se dovedesc nefondate raportat la considerentele Deciziei nr.LXXIV/74/05.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii şi obligatorie pentru instanţe, potrivit art.4142 alin.3 Cod procedură penală şi la Cauza Pîrcălab şi Sabou împotriva României.

Inculpatul nu s-a folosit de vreo funcţie sau profesie în săvârşirea infracţiunii şi nu s-a făcut dovada că acesta ar putea fi sau ar intenţiona să devină tutore sau curator al vreunei persoane.

Fondate se dovedesc însă motivele vizând greşita reţinere a prevederilor art.74 lit.a Cod penal, nereţinerea prevederilor art.76 alin.2 Cod penal şi netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea apreciază că faţă de natura infracţiunii săvârşite, instanţa de fond trebuia să reţină în încadrarea juridică şi prevederile art.76 alin.2 Cod penal, chiar dacă pedeapsa aplicată, prin cuantumul ei, respecta această dispoziţie legală.

În mod greşit s-au reţinut în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art.74 lit.a Cod penal, care au avut ca urmare coborârea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul L.P.N. are un comportament general agresiv în societate.

Prin Sentinţa penală nr.404/22.02.2007 a Judecătoriei Galaţi, definitivă prin Decizia penală nr.191/24.04.2007 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.321 alin.1,2 Cod penal.

Prin Sentinţa penală nr.116/05.03.2007 a Tribunalului Galaţi a fost condamnat în primă instanţă la 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.211 alin.1 lit.b,c şi alin.21 lit.e Cod penal. Sentinţa nu este definitivă.

Inculpatul are afaceri judiciare şi la Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti (dosar nr.365/4/2008), sens în care a fost transferat o perioadă lungă de timp în Penitenciarul – Spital Jilava Bucureşti.

Pe durata procesului a avut o atitudine nesinceră.

Deşi a recunoscut formal şi a regretat fapta, a încercat să acrediteze ideea că el ar fi fost cel provocat de către părţile vătămate C.C. şi B.O.

A arătat că partea vătămată C.C. era înarmată cu un cuţit şi că el l-a lovit cu ranga metalică peste mână pentru a-l dezarma.

Acest aspect este infirmat de probele administrate în cauză şi, în special, de raportul de constatare medico-legală, din care rezultă că ruptura a fost produsă în treimea superioară a braţului drept, rezultând astfel o leziune specifică unui mecanism de autoapărare.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art.379 pct.2 lit.b Cod procedură penală, Curtea a admis apelul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAŢI împotriva Sentinţei penale nr. 319/14.06.2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.3809/121/2006.

A desfiinţat în parte, sub aspectul laturii penale, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, a înlăturat circumstanţele judiciare acordate şi a majorat pedeapsa principală şi pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, menţinând restul dispoziţiilor Sentinţei penale nr.319/14.06.2007 a Tribunalului Galaţi.

S-a înlăturat din încadrarea juridică dată faptelor inculpatului L.P.N. dispoziţiile art.74 lit.a Cod penal şi art.76 alin.1 lit.b Cod penal.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului L.P.N. de la 5 ani închisoare pedeapsă principală şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b Cod penal.

S-a menţinut restul dispoziţiilor Sentinţei penale nr.319/2007 a Tribunalului Galaţi.

S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza prevederilor art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului L.P.N. formulat împotriva Sentinţei penale nr.319/14.06.2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.3809/121/2006.

În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Etichete: