Top

Hotărâre de condamnare definitivă; Contestaţie la executare – art. 461 lit. c Cod procedură penală; Recursul contestatorului condamnat respins ca nefondat

Prin sentinţa penală nr. 80/18.02.2008 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de condamnatul B. M. şi a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se fi pronunţat astfel instanţa de a fond a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 146/12.03.2004 a Tribunalului Galaţi rămasă definitivă prin decizia penală nr.1148/22.02.2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul B. M. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte trimestrial la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

Se mai arată că urmare a condamnării Serviciul de Probaţiune a stabilit ca inculpatul să se prezinte din 3 în 3 luni, situaţie defavorabilă pentru condamnat, întrucât acesta lucrează în străinătate.

Condamnatul prin contestaţie a solicitat ca legătura cu serviciul de Probaţiune să se ţină telefonic şi doar o dată pe an să fie personal la acest serviciu ( 10 august).

Se reţine de instanţa de fond faţă de cele solicitate că această cerere presupune modificarea planului de supraveghere a hotărârii de condamnare, aspect pe care legea nu-l permite.

Împotriva acestei hotărâri în termenul prevăzut de lege a declarat recurs condamnatul-contestator

Prin motivele de recurs se susţine că, contestatorul beneficiază de 15 zile de concediu de odihnă pe an fiind în imposibilitatea obiectivă de a se prezenta la Serviciul Probaţiune în condiţiile stabilitate de hotărâre şi acest serviciu.

Se solicită admiterea contestaţiei şi în baza art.461 lit. c Cod procedură penală să se dispună modificarea dispoziţiei prin care s-a stabilit ca recurentul să se prezinte din 3 în 3 luni la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi.

Recursul este nefondat.

Din verificarea hotărârii pronunţate şi analiza probelor de la dosar, Curtea a constatat că soluţia dată este temeinică şi legală.

Cererea formulată de contestator şi motivată pe cauze obiective echivalează cu modificarea planului de supraveghere pentru care la momentul dozării şi individualizării pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal, gravitatea faptei, persoana inculpatului, gradul de pericol social iar măsura sancţionatorie dispusă de instanţa de fond face parte dintr-un tot unitar şi care în principal vizează unele aspecte de coerciţie şi disconfort postcondamnatorie. Umblându-se la acest sistem ce defineşte sancţiunea aplicată inculpatului ar însemna modificarea hotărârii, în a cărei executare se află şi aceasta în afara unui cadru legal, slăbindu-se astfel şi forţa sancţiunii aplicate în raport cu însăşi persoana contestatorului şi a mediului social.

Pe de altă parte este de observat că motivele invocate nu se referă la unele nelămuriri cu privire la hotărârea care se exercită ( art. 461 lit. c teza I) întrucât dispozitivul sentinţei este clar şi fără echivoc, iar împiedicarea la executare ( art. 461 lit. c, teza I) nu se constată, că aceasta ar genera dintr-o dispoziţie legală încălcată şi are îi aduce prejudiciu condamnatului pe timpul executării pedepsei.

Condamnatul invocă probleme strict personale pe care instanţa la judecata pe fond nu le-a cunoscut şi de care ar fi putut ţine cont mai mult sau mai puţin la individualizare, aşa încât motivele personale invocate nu pot constitui un cadru legal de notificare a programului de supraveghere în cazul unei hotărâri definitive.

Faptul că, condamnatul trebuie să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune reprezintă nu numai o obligaţie dar şi o constrângere precum şi chemarea la a se alinia la un ordin, la o disciplină cerută de lege.

În acest context obligaţia de a se prezenta la Serviciul de Probaţiune este o măsură de supraveghere prevăzută de art.86 3 alin.1 lit. a Cod procedură penală care odată ce instanţă a validat-o şi a dispus-o devine imperativă şi nu poate fi modificată decât în cadrul unui ciclu de judecată ( fond, apel, recurs) dar nu pe calea contestaţiei la executare.

În acest context Curtea de Apel a apreciat că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală şi pe cale de consecinţă a respins recursul contestatorului ca nefondat prin Decizia penală nr. 281/R/16.05.20908.

Etichete: