Top

Infracţiunea de folosire în mod direct, în interes propriu, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prevăzută de art.12 lit.b din Legea nr.78/2000

Prin rechizitoriul nr.84/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G.., s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D.G., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal şi art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal şi art.33 lit.a Cod penal.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului A. N., zis „B…”, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.26 Cod penal în referire la art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal, precum şi trimiterea în judecată a inculpatului Ş. S. B. pentru infracţiunea prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6,7 alin.1 din Legea nr.7872000.

Simultan cu înaintarea actului de sesizare, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G..a solicitat instanţei de judecată arestarea preventivă a inculpaţilor Ş. S. B. şi A. N..

Conform actului de sesizare s-a reţinut că la data de 29.05.2009, martorul T. S. P a formulat un denunţ la Direcţia Generală Anticorupţie – Serviciul Judeţean Anticorupţie G.., prin care a sesizat că inspectorul de poliţie D.G., din cadrul Poliţiei Municipiului G..- Secţia 1 Poliţie, i-a pretins şi a primit suma de 100 euro, promiţând că-i va oferi unui informator în vederea identificării şi recuperării unor bunuri sustrase din locuinţa sa.

De asemenea, denunţătorul a sesizat că inspectorul de poliţie D.G. pretinde în continuare sume de bani pentru identificarea şi recuperarea altor bunuri sustrase din locuinţa sa.

Totodată, denunţătorul T. S. P a sesizat şi faptul că subinspectorul de poliţie Ş. S. B., din cadrul Poliţiei Municipiului G..- Biroul Investigaţii Criminale, i-a pretins şi a primit un ceas marca „Seiko Kinetic” în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu privind recuperarea unor bunuri sustrase din locuinţa denunţătorului.

La data de 01.06.2009, denunţul mai sus menţionat a fost înaintat spre competentă soluţionare Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial G…

Din cercetările efectuate au rezultat următoarele :

La data de 02.04.2009, persoana vătămată T. S. P a depus o plângere la Poliţia Municipiului G..- Secţia 1 Poliţie din care a reieşit că în aceeaşi zi autori necunoscuţi au pătruns în locuinţa sa prin ruperea butucului de la uşa de acces şi i-au sustras mai multe bunuri de patrimoniu.

La faţa locului s-a deplasat echipa operativă compusă din inspectorul de poliţie D.G. şi ag. pr. N. G. din cadrul Secţiei 1 Poliţie şi un tehnician criminalist din cadrul IPJ G..- Serviciul Criminalistic.

Întrucât fapta a fost comisă printr-un mod de operare deosebit -„ruperea butucului”- în conformitate cu ordinele interne la cercetarea locului faptei a participat şi un ofiţer de poliţie din cadrul Poliţiei Municipiului G..- Biroul Investigaţii Criminale, în persoana subcomisarului de poliţie S. I. N..

După terminarea cercetării la faţa locului cauza a fost înregistrată la poliţie, în evidenţa cauzelor penale cu autori necunoscuţi, iar de la Parchetul de pe lângă Judecătoria G. a primit numărul unic de dosar penal 2254/P/2009.

Pentru identificarea autorilor şi pentru recuperarea bunurilor sustrase cauza a fost preluată de la Secţia 1 Poliţie şi a fost repartizată lucrătorilor din cadrul Biroului Investigaţii Criminale, linia de muncă „Furturi din locuinţe şi din societăţi comerciale”, coordonată de subcomisarul de poliţie S. I. N. şi din care mai fac parte subinspectorul de poliţie Ş. S. B. şi agentul şef B. Ş. (dosar, filele nr. 27-36 , vol. II).

Având în vedere că fapta a fost săvârşită pe raza de competenţă a Secţiei 1 Poliţie, în conformitate cu dispoziţiile Legii 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cap. III, art. 26 pct. 6, şi potrivit metodologiei de culegere a informaţiilor de către poliţie, aprobată prin Ordinul MAI 01410/2006 şi fişei postului, inculpatul D.G. avea ca atribuţie de serviciu culegerea de date şi informaţii care să conducă la recuperarea bunurilor şi identificarea autorilor furtului săvârşit în dauna persoanei vătămate T. S. P.

Acest lucru rezultă din fişa postului inculpatului D.G., din declaraţiile martorilor J. V – şef Birou Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului G. şi S. I. N. – ofiţer coordonator al liniei de muncă „Furturi din locuinţe şi din societăţi comerciale” din cadrul acestui birou, precum şi din declaraţia dată de inculpatul D.G. la data de 30.06.2009 (filele nr. 27-36, vol. I; 84-104, 120-124, vol. II).

Astfel, potrivit fişei postului, inculpatul D.G. este încadrat ca ofiţer la Secţia 1 Poliţie, Compartimentul Investigaţii Criminale, se subordonează nemijlocit şefului secţiei şi şefului Compartimentului Investigaţii Criminale din cadrul secţiei, colaborează cu toţi poliţiştii de la celelalte formaţiuni, compartimente, birouri, servicii, desfăşoară activităţi specifice informative şi cu baza de lucru, identifică şi supraveghează persoanele cu antecedente penale pentru infracţiuni comise cu intenţie, persoanele liberate din penitenciare, găzduitorii de infractori, plasatorii de bunuri provenite din infracţiuni, persoanele puse în libertate pe cauţiune, aflate în libertate supravegheată ori sub control judiciar, precum şi minorii încredinţaţi în plasament familial şi acţionează pentru cunoaşterea activităţii antisociale a acestora.

Din declaraţia martorului J. V – şef Birou Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Municipiului G., rezultă că în conformitate cu practica consacrată la nivelul Poliţiei Municipiului G., toate evenimentele sunt evidenţiate într-o sinteză care zilnic este prelucrată cu toţi poliţiştii de pe raza municipiului G. cu scopul de a cunoaşte situaţia operativă, de a căuta informaţii şi orice date care pot contribui la soluţionarea cauzelor penale.

În acest sens, martorul S. I. N. – ofiţer coordonator al liniei de muncă „Furturi din locuinţe şi din societăţi comerciale”, din cadrul Biroului Investigaţii Criminale, a declarat că dosarul penal privind plângerea formulată de persoana vătămată T. S. P a fost preluat de el, însă pentru identificarea autorilor a lucrat un colectiv din care au mai făcut parte inculpatul Ş. S. B., ag. şef B. Ş. şi inculpatul D.G., deoarece fapta fusese comisă pe raza de competenţă a Secţiei 1 Poliţie.

La data de 30.06.2009, fiind audiat în cauză, inculpatul D.G. a declarat că „dosarul a fost înregistrat la Poliţia Municipiului G. şi a fost repartizat spre soluţionare lucrătorilor Biroului Investigaţii Criminale, dar sub aspectul obligaţiilor de serviciu ca şi lucrători de poliţie judiciară ai Secţiei 1 Poliţie, întrucât fapta a fost comisă pe raza de competenţă, în principal ne revenea obligaţia de a obţine informaţii care să conducă la identificarea autorilor şi recuperarea bunurilor”.

Parchetul a apreciat că aceste aspecte se coroborează şi cu declaraţia inculpatului Ş. S. B., care a declarat că în legătură cu sesizarea persoanei vătămate T. S. P, inculpatul D.G. avea atribuţii generale legate de obţinerea unor date şi informaţii care să ducă la identificarea autorilor şi a bunurilor sustrase (declaraţie inculpat, filele nr. 135-145, vol. II).

Mai mult decât atât, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 al. 4 din Legea 218/2002, privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, poliţistul este obligat să intervină şi în afara orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competenţei teritoriale a unităţii din care face parte, când ia la cunoştinţă de existenţa unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente.

În acest sens, au fost menţionate şi dispoziţiile art. 96 Cod procedură penală, care prevăd că organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a arătat că în perioada aprilie – 19 iunie 2009, inculpatul D.G. şi-a propus ca din exercitarea atribuţiilor legale de serviciu să obţină de la martorul denunţător T. S. P, direct sau prin intermediul învinuitului A. N., zis „B…”, care-i era informator, atât pentru sine cât şi pentru acesta bani şi alte foloase necuvenite, sens în care a pretins de la martorul denunţător T. S., în această modalitate suma totală de 21.500 euro, din care a primit efectiv suma de 1.150 euro, promiţând că în schimbul acestor sume va identifica şi recupera cu ajutorul informatorului său o parte din bunurile sustrase din locuinţa acestuia.

Inculpatul D.G., în calitatea sa de ofiţer de poliţie, a folosit informaţii cu caracter confidenţial pentru a obţine pentru sine şi pentru informatorul său, respectiv învinuitul A. N., zis „B…”, bani şi alte foloase necuvenite, speculând dorinţa martorului denunţător T. S de a-şi recupera bunurile de valoare ce i-au fost sustrase din locuinţă.

După circa 2 săptămâni de la comiterea furtului, martorul denunţător T. S. P a fost contactat telefonic de inculpatul D.G. care i-a cerut să se întâlnească în complexul „ Potcoava” din mun. G…

Aici inculpatul i-a comunicat martorului denunţător că un informator de-al său ştie unde a fost vândută cutia de şah sustrasă din locuinţă în data de 02.04.2009, dar pentru a furniza această informaţie i-a cerut suma de 1000 euro.

Inculpatul i-a spus martorului denunţător că dacă vrea să afle unde sunt bunurile trebuie să-i dea lui suma de 1000 euro, pentru ca la rândul său să-i dea informatorului.

Martorul denunţător i-a spus inculpatului că ar fi de acord să ofere doar 400-500 euro, cu condiţia de a primi efectiv cutia de şah.

În această situaţie inculpatul i-a pretins martorului denunţător suma de 100 euro, motivând că va încerca să-1 plătească cu această sumă pe informatorul său pentru a-i divulga informaţia care putea duce la recuperarea cutiei de şah.

În urma acestei discuţii, martorul denunţător T. S. P a fost de acord şi i-a înmânat inculpatului D.G. suma de 100 euro.

S-a apreciat că fapta inculpatului D.G. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, deoarece chiar dacă a pretins suma de 100 euro cu motivarea că i-o va oferi informatorului, scopul acesteia, aşa cum a avut şi martorul denunţător reprezentarea, a fost ca inculpatul să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu în legătură cu identificarea şi recuperarea unui bun sustras.

Parchetul a reţinut că declaraţia martorului denunţător T. S. P se coroborează sub acest aspect cu declaraţia martorei R. F. M., prietena acestuia, care la data de 19.06.2009 a fost audiată în cauză şi relatează că acesta i-a povestit că inculpatul D.G. i-a cerut suma de 100 euro, pentru a i-o oferi unui informator de-al său pentru a găsi şi recupera bunurile sustrase, justificând că fondurile poliţiei pentru premierea informatorilor erau epuizate( declaraţii martor denunţător, filele nr. 40-56; vol. I; declaraţii martoră, filele nr.64-74 , vol. I).

Mai mult, deşi inculpatul D.G. nu a recunoscut cu ocazia audierilor în cauză faptul că a pretins şi primit suma de 100 euro de la martorul denunţător T. S. P, acesta a recunoscut acest lucru cu prilejul formulării la data de 06.07.2009 a unei plângeri împotriva unor măsuri şi a unor acte efectuate de procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial G..(copie plângere, filele nr. 321-325, vol. II).

Astfel, cu această ocazie, la pagina 4 din plângere, inculpatul D.G. precizează că „eu am primit suma de 100 euro, cea de 1000 euro am remis-o martorului A. N., iar cea de 50 euro mi-a înmânat-o martorul denunţător ca urmare a invitaţiei mele pentru a-i lua moţul copilului”.

În a doua decadă a lunii mai 2009, martorul denunţător 1-a contactat telefonic pe inculpatul D.G. pentru a-l întreba dacă a obţinut de la informatorul său date şi informaţii care ar conduce la recuperarea bunurilor sustrase din locuinţă.

Cu această ocazie inculpatul l-a asigurat pe martorul denunţător că va fi contactat telefonic de un om de-al său de încredere, care din cercetări s-a stabilit că este informatorul său, respectiv învinuitul A. N., zis „B…”.

În aceeaşi zi martorul denunţător a fost sunat cu număr ascuns de un bărbat, care i-a afirmat : „Nu mai face valuri, că se rezolvă în 2-3 zile”.

În discuţiile telefonice pe care le-a purtat la data de 13.05.2009 martorul denunţător T. S. P cu inculpatul D.G., acesta l-a asigurat că va fi sunat de omul său de încredere, iar ulterior martorul denunţător i-a confirmat inculpatului că într-adevăr a fost contactat.

In acest sens, au fost apreciate ca fiind relevante discuţii telefonice, ce au fost redate în procesul-verbal încheiat la data de 03.07.2009.

Insă, interesul inculpatului D.G. pentru primirea sumei de 20.000 euro în schimbul recuperării tablei de şah era mare, iar acest lucru reiese şi din discuţiile telefonice purtate de acesta cu martorul denunţător la data de 20.05.2009, ce au fost redate în procesul-verbal încheiat la 03.07.2009 şi ataşat la dosar ( filele nr. 149-161, vol.I)

Astfel, cu această ocazie cei doi poartă o discuţie în cadrul căreia inculpatul îl întreabă pe martorul denunţător: „Ce să mai zic?..Bun. Concluzia era următoarea, acum te duc să-ţi recuperezi şahul cu douăzeci de mii de euro, ă ?” (proces-verbal de redare a convorbirilor telefonice, filele nr. .165-185, vol.I).

Coroborând aspectele mai sus arătate, a rezultat că inculpatul D.G. a avut o înţelegere prealabilă cu învinuitul A. N., zis „B…” pentru a pretinde suma de 20.000 euro şi ulterior terenul din comuna T.. în schimbul tablei de şah.

Învinuitul A. N., zis „B…” cunoştea calitatea de ofiţer de poliţie a inculpatului D.G. şi a avut reprezentarea faptului că modul în care acesta a recurs la recuperarea bunurilor sustrase de la martorul denunţător T. S. P, condiţionând totodată acest lucru şi de pretinderea şi primirea unor sume de bani şi a unor foloase necuvenite este nelegal.

Acest lucru se probează prin faptul că anterior, învinuitul A. N., zis „B…” a contribuit în calitatea sa de informator la recuperarea costumului de haine „Hugo Boss”, dar atunci nu s-a procedat în modalitatea aleasă de inculpatul D.G., ci au fost respectate dispoziţiile legale în sensul că bunul a fost ridicat de organele de poliţie în conformitate cu dispoziţiile art. 96 Cod procedură penală şi a fost restituit martorului denunţător T. S. P.

Fiind de acord cu această modalitate şi ajutându-1 nemijlocit pe inculpatul D.G. să pretindă şi să primească o parte din sumele de bani şi din foloasele necuvenite, de la martorul denunţător T. S. P, învinuitul A. N., zis „B…” a comis infracţiunea de complicitate la luare de mită.

In data de 29.05.2009, martorul denunţător T. S. P a fost abordat în Piaţa „30 Decembrie” din municipiul G. şi chemat la maşina sa cu număr de înmatriculare GL.15.WTX de inculpatul D.G.

Cu această ocazie, inculpatul i-a comunicat denunţătorului că vorbise cu „B…” şi că acesta expertizase tabla de şah la B.. şi că vroia într-adevăr, s-o vândă cu suma de 20.000 euro, dar nu are documente de provenienţă.

Martorul denunţător nu avea această sumă, fapt pentru care i-a precizat inculpatului că este dispus să ofere pentru tabla de şah şi pentru alte bunuri un teren pe care îl deţine în comuna T.., jud. G.., care valorează 25.000 euro.

Ca atare, inculpatul i-a promis denunţătorului că va vorbi cu „B…” şi 1-a asigurat că „se face afacerea cu terenul”.

În ziua respectivă de 29.05.2009, în schimbul discuţiilor pe care urma să le aibă cu „B…” pentru recuperarea bunurilor, inculpatul D.G. i-a pretins denunţătorului câteva milioane de lei vechi.

Denunţătorul i-a spus că trebuie să meargă la prietena sa, martora R. F. M. pentru a lua nişte bani, deoarece nu avea la el.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 17.00, denunţătorul T. S. P şi martora R. F. M. s-au întâlnit cu inculpatul D.G., aşa cum îi ceruse acesta, în municipiul G.., în faţa bisericii „Sf. Precista”.

Întrucât martorul denunţător nu deţinea în acel moment monedă naţională, iar martora R. F. M. avea banii pe card, martorul denunţător i-a oferit inculpatului o bancnotă de 50 euro, acesta fiind de acord şi primind-o.

După ce a primit bancnota de 50 euro, inculpatul a afirmat că va continua discuţiile cu „B…” pentru a recupera tabla de şah.

Parchetul a apreciat că declaraţia martorului denunţător se coroborează în totalitate cu declaraţia martorei R. F. M. (declaraţii martori, filele nr. 66-81 , vol. I).

Astfel, din declaraţiile date în cauză de martora R. F. M. în zilele de 19.06.2009 şi 09.07.2009, reiese că în data de 29.05.2009, aceasta s-a întâlnit după orele 16.00, după ce a ieşit de la serviciu, cu martorul denunţător T. S. P, iar acesta i-a povestit cum i-a cerut inculpatul bani pentru a facilita recuperarea tablei de şah.

In aceeaşi zi, în jurul orelor 17.00, martora R. F. M. s-a deplasat cu autoturismul său şi cu martorul denunţător, care era aşezat pe bancheta din dreapta faţă, în faţa bisericii „Sf. Precista” unde erau aşteptaţi de inculpat. Martora a declarat că în momentul în care a oprit autoturismul, inculpatul s-a apropiat, iar martorul denunţător a deschis portiera dreapta faţă şi i-a înmânat acestuia o bancnotă de 50 euro, inculpatul luând bancnota şi spunând că va continua discuţiile cu „B…” pentru a recupera tabla de şah.

Atât martorul denunţător T. S. P cât şi martora R. F. M. au declarat că bancnota de 50 euro a fost primită de inculpat în data de 29.05.2009, iar acest lucru şi-1 amintesc deoarece s-a petrecut într-o zi de vineri, iar după întâlnirea cu inculpatul au plecat amândoi la mare, în staţiunea C.., judeţul C….

Fiind audiat la data de 30.06.2009, inculpatul a declarat că a primit bancnota de 50 euro de la martorul denunţător pe data de 23.05.2009 drept cadou pentru fiul său căruia „i-a luat din moţ” în acea zi. Inculpatul a relatat că îl invitase şi pe martorul denunţător la acest eveniment şi întrucât refuzase să participe i-a oferit bancnota de 50 euro cadou pentru copil, atât din partea sa cât şi din partea prietenei sale, martora R. F. M..

S-a apreciat că această susţinere este infirmată după cum s-a arătat de martorul denunţător şi de prietena sa, care au declarat că banii au fost primiţi de inculpat pentru a discuta cu „B…” în vederea recuperării tablei de şah, iar acest lucru s-a întâmplat nu în ziua de 23.05.2009, cum a afirmat inculpatul, ci în ziua de 29.05.2009, dată pe care ambii martori au reţinut-o foarte bine din motivele explicate mai sus.

Totodată, din declaraţiile martorei R. F. M. din 09.07.2009 şi a martorului denunţător T. S. P din data de 10.07.2009 rezultă că nu au fost invitaţi de inculpat la petrecerea ocazionată de „luarea din moţ” copilului său ori la vreun alt eveniment de acest gen.

La data de 03.06.2009, denunţătorul a fost contactat telefonic de învinuitul A. N., zis „B…”, care s-a recomandat din nou pe numele „Pavel”.

Acesta i-a cerut martorului denunţător să-i aducă la barul „ET”, din T, actele de proprietate ale terenului din comuna T…

Denunţătorul se afla la acel moment în localitatea C., judeţul C., fapt pentru care a luat legătura telefonic cu inculpatul care s-a oferit să primească personal prin fax actele solicitate de „B.”.

Astfel, inculpatul i-a indicat denunţătorului numărul de fax de la Secţia 1 Poliţie, respectiv 0236/313904, iar documentele să aibă menţiunea „în atenţia dl. D.G.”.

Denunţătorul i-a comunicat inculpatului documentele, ce au însumat 7 pagini de la Oficiul poştal C. şi a depus ulterior la dosarul cauzei o copie de pe confirmarea comunicării documentaţiei şi în original factura 3519896/04.06.2009 emisă de oficiul poştal, (dosar filele nr. 128-129, vol. I).

Din declaraţia inculpatului D.G. dată la data de 30.06.2009, rezultă că a primit documentele prin fax de la martorul denunţător şi i le-a remis lui „B…”.

Acest lucru a fost confirmat şi de învinuitul A. N., zis „B…”, care a declarat la data de 02.07.2009 faptul că inculpatul D.G. i-a transmis actele terenului ce-i fuseseră trimise prin fax de martorul denunţător T. S. P (declaraţii învinuit, filele nr. 15-20 ,vol. II).

Interesul învinuitului A. N., zis „B…”, pentru acest teren rezultă şi din procesul-verbal încheiat la data de 30.06.2009, în care a fost redată discuţia telefonică purtată la 03.06.2009 între acesta, sub recomandarea „Pavel” şi denunţător, ocazie cu care „B…” îi spune că „important era să vedem o schiţă cadastrală ceva, să văd e intravilan, nu-i intravilan, ce se întâmplă cu el (filele nr. 149-161, vol. I).

Inculpatul D.G. a solicitat să vadă terenul, sens în care la data de 17.06.2009, a mers cu martora R. F. M. în comuna T.. şi 1-a văzut (declaraţii inculpat, filele nr.84-104 vol. II ; declaraţii martoră, filele nr. 66-81, vol.I).

În data de 18.06.2009, inculpatul D.G. 1-a contactat telefonic pe denunţător şi i-a confirmat că văzuse terenul, dar că schimbul acestuia cu tabla de şah se va rezolva mai târziu, deoarece apăruse oportunitatea de a recupera ceasul marca „P P”.

Inculpatul i-a cerut denunţătorului suma de 1000 euro, motivând că ceasul se afla la „B…”, iar acesta îl oferea doar în schimbul acestei sume.

Tot inculpatul i-a propus denunţătorului să vină la G şi să ofere această sumă pentru recuperarea ceasului, însă acesta i-a replicat că a mai venit de două ori şi nu s-a rezolvat nimic.

La data de 18.06.2009, inculpatul i-a transmis martorului denunţător că trebuie să vină la G pentru a-şi recupera ceasul, în cursul zilei respective sau a doua zi dimineaţă, deoarece el a doua zi la prânz va pleca din oraş.

În aceeaşi zi, martorul denunţător şi inculpatul au purtat o discuţie telefonică, cu prilejul căreia inculpatul i-a transmis din nou să vină la G pentru recuperarea ceasului, „exact în cuantumul ăla care v-am zis”, în cursul zilei respective sau a doua zi dimineaţă, deoarece el a doua zi va pleca din oraş.

Constatând că martorul denunţător nu putea veni la G, inculpatul i-a comunicat că „trebuie să-i dau banii lui acesta, care ăla să-l caute pe dracu de Pavel ” şi i-a sugerat să-i trimită banii prin intermediul prietenei sale, martora R. F. M..

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G a apreciat că relevante în acest sens sunt discuţiile telefonice purtate la data de 18.06.2009 între martorul denunţător şi inculpatul D.G., ce au fost consemnate în procesul-verbal de redare din data de 30.06.2009.

În data de 19.06.2009, în jurul orelor 10.50, martora R. F. M. se afla la domiciliul său şi în urma unui telefon primit de la inculpatul D.G., a coborât în faţa scării.

De aici a fost luată cu autoturismul său GL.15.WTX de inculpatul D.G. şi dusă în Ţiglina 1, în faţa magazinului „M”, unde erau aşteptaţi de „B…”, de la care trebuia să recupereze ceasul marca „P P”.

In autoturism inculpatul a purtat o discuţie cu martora R. F. M. în care acesta i-a explicat că vor merge în T, pentru a recupera ceasul marca „P P”, precum şi faptul că are un informator pe care 1-a rugat să-i găsească pe cei unde au fost date bunurile.

Conştient fiind de caracterul ilegal al modalităţii în care recupera acest ceas, inculpatul i-a mărturisit acest lucru martorei, spunând : „Şi eu nu prea… deci, ce fac eu acum asta-i recuperare mafiotă. I-am zis domnului Trandafir „Domne eu mai mult decât să-i pun p-ăia să afle unde şi cum … „, „Domne, că-s la C…, că… „, „Nu prea face aşa ceva un ofiţer de poliţie, da — zic – hai că dumneata ai altă calitate, hai să facem şi p-asta… ” Zic : „Daţi-i… spuneţi-i prietenei dumneavoastră să vină să..” , „Domne, e femeie, nu vrea să se expună, că-i singură că… ” . Aşa e, şi asta-i adevărat” (proces-verbal de redare a discuţiilor purtate în mediul ambiental, filele nr.89-101 , vol. I).

Martora R. F. M. avea asupra sa suma de 1000 euro, compusă din două bancnote a câte 500 euro cu seriile X0029323667 şi X07697667224.

În momentul în care inculpatul a oprit autoturismul în faţa magazinului M”, martora R. F. M. i-a înmânat cele două bancnote de 500 euro.

Martora a rămas în maşină, iar inculpatul a mers cu banii în magazinul „M”, unde era aşteptat de învinuitul A. N., zis „B…”.

Inculpatul i-a înmânat învinuitului cele două bancnote de 500 euro, iar după câteva minute a primit de la o altă persoană o punguţă tip cadou de catifea de culoare roşie în care se afla ceasul marca „P P”, cu care s-a urcat în maşina sa.

În autoturism, inculpatul i-a înmânat punguţa cu ceasul marca „P P” martorei R. F. M., după care a transportat-o pe aceasta la domiciliu.

În drum spre domiciliul acesteia inculpatul D.G. a adus în discuţie problema recuperării tablei de şah, spunând că trebuie să mai aştepte, relevante fiind discuţiile telefonice ce au fost redate în procesul-verbal din 19.06.2009.

La scurt timp, inculpatul s-a reîntors în magazinul „M”, unde a primit de la „B…” echivalentul sumei de 200 euro, compusă din 2 bancnote de 50 euro şi suma de 400 Ron, deoarece între timp acesta schimbase banii oferiţi de martora R. F. M., aşa cum îi solicitase anterior inculpatului şi îi ceruse o parte din bani. Imediat, procurorii şi ofiţerii anticorupţie 1-au prins pe inculpat în flagrant delict.

Din cercetări a rezultat că magazinul „M” aparţine SC MOBACTIV SRL G unde asociaţi şi administratori sunt A. N., zis „B…”, şi fratele său Alexandru Sebastian Titi, (dosar filele nr. 22-25, vol. II) Asupra inculpatului au fost găsite mai multe sume de bani în euro şi în moneda naţională, printre aceste sume aflându-se şi cele două bancnote de 50 euro şi suma de 400 Ron formată din 4 bancnote a 100 ron primite de inculpat de la „B…”.

Fiind întrebat cu privire la activităţile desfăşurate în ziua respectivă, inculpatul a declarat împrejurările în care s-a întâlnit cu martora R. F. M. şi cum a luat de la aceasta suma de 1000 euro şi i-a înmânat-o învinuitului A. N., zis „B…” în schimbul recuperării ceasului marca „P P”, aceste declaraţii fiind consemnate în procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi fixate pe suport optic (dosar, filele nr. 112-118 ,vol. I).

La data de 22.06.2009 ceasul marca „P P” a fost restituit de către organele de urmărire penală denunţătorului, încheindu-se în acest sens o dovadă de predare-primire (dosar, filele nr. 127 ,vol. I).

Ceasul marca „P P” a fost apreciat de martorul denunţător la valoarea de 2000 euro.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G a reţinut că inculpatul D.G. este ofiţer de poliţie cu gradul profesional de inspector în cadrul Poliţiei Municipiului G..- Secţia 1 Poliţie, Compartimentul Investigaţii Criminale.

Potrivit adresei nr. 919376/19.06.2009 emisă de IPJ G..– Serviciul Management Resurse Umane, inspectorul de poliţie D. G. are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (dosar, filele nr. 229 , vol. I).

In conformitate cu fişa postului, inculpatul D.G. are ca atribuţii principale de serviciu efectuarea cercetării la faţa locului în cazul

infracţiunilor de natură judiciară date în competenţă, constatarea şi soluţionarea de infracţiuni şi contravenţii, soluţionarea plângerilor şi reclamaţiilor de natură judiciară a cetăţenilor, desfăşurarea de activităţi specifice informative şi cu baza de lucru, identificarea şi supravegherea persoanelor cu antecedente penale pentru infracţiuni comise cu intenţie, persoanelor liberate din penitenciare, găzduitorilor de infractori, plasatorilor de bunuri provenite din infracţiuni, persoanelor puse în libertate pe cauţiune, aflate în libertate supravegheată ori sub control judiciar, precum şi minorilor încredinţaţi în plasament familial şi acţionează pentru cunoaşterea activităţii antisociale a acestora, identificarea şi cunoaşterea locurilor şi zonelor în care se comit frecvent fapte antisociale sau se valorifică bunuri provenite din infracţiuni, a sălilor de distracţie, recreative şi de jocuri mecanice, precum şi a activităţilor desfăşurate în aceste locuri, culegerea de informaţii privind persoanele aflate în atenţie şi despre cei care pregătesc sau intenţionează să comită fapte antisociale.

Atribuţiile de serviciu ale inculpatului D.G. au fost redate într-un proces-verbal care se regăseşte la dosarul cauzei (filele nr. 120-124, vol. II).

La sfârşitul lunii aprilie 2009, martorul denunţător T. S. P a fost chemat la sediul Poliţiei Municipiului G de inculpatul Ş. S. B. pentru a i se restitui o parte din bunurile sustrase din locuinţă.

Cu această ocazie, inculpatul i-a pretins martorului denunţător ceasul marca „ S K” pe care acesta îl purta la mână drept mulţumire că i-a recuperat o parte din bunurile sustrase şi pentru a continua cercetările în vederea identificării autorilor şi a recuperării celorlalte bunuri sustrase.

Martorul denunţător i-a înmânat acest ceas împreună cu o listă cu bunurile pe care acesta dorea cu prioritate să-i fie recuperate, fiind enumerate tabla de şah şi mai multe ceasuri.

Din denunţul formulat de martorul denunţător la 29.05.2009 şi din declaraţia dată de acesta în cauză la 01.06.2009 şi 22.06.2009 rezultă că acesta i-a înmânat inculpatului Ş. S. B. o listă cu bunurile pe care dorea să le recupereze cu prioritate, printre care se aflau tabla de şah şi mai multe ceasuri, iar inculpatul a afirmat că se va rezolva şi va apărea şi şahul, iar aceste lucruri s-au petrecut în momentul în care inculpatul a primit ceasul de la martorul denunţător (denunţ filele nr. 36-41, vol. I ; declaraţii filele nr.42-64, vol. I).

De asemenea, din declaraţia inculpatului Ş. S. B., dată în cauză la 22.06.2009, a rezultat că după ce a primit ceasul de la martorul denunţător ca o recompensă pentru că identificase autorul furtului din locuinţa sa, acesta i-a înmânat şi o listă cu bunurile care urmau a fi recuperate pe viitor ( declaraţii inculpat, filele nr. 135-145, vol. II).

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G a apreciat că fapta săvârşită de inculpatul Ş. S. B. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, deoarece în schimbul ceasului pe care 1-a primit de la martorul denunţător, acesta s-a angajat, aşa cum a avut şi denunţătorul reprezentarea, să recupereze pe viitor şi bunurile din listă.

La data de 22.06.2009, după arestarea preventivă a inculpatului D.G., în urma citării, inculpatul Ş. S. B. s-a prezentat la sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial G şi a adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală împrejurările în care a pretins şi a primit de la martorul denunţător ceasul marca „ S K” (dosar, filele nr. 130, 133, vol. II)

In aceeaşi zi, organele de urmărire penală s-au deplasat în comuna L, judeţul G, la domiciliul părinţilor inculpatului Ş S, ocazie cu care acesta a predat ceasul marca „ S K”, încheindu-se în acest sens o dovadă de predare-primire (dosar, filele nr. 176 , vol. II).

La data de 22.05.2009, organele de urmărire penală i-au predat martorului denunţător ceasul marca „ S K” (dovadă de predare, filele nr. 137, vol.I).

Ceasul marca „S K” a fost apreciat de martorul denunţător la valoarea de 200 euro. S-a menţionat că preţurile de comercializare a unui ceas nou variază între 2.400- 2.800 lei (dosar, filele nr. 138, vol. I).

Cu ocazia audierii, inculpatul Ş. S. B. a avut o atitudine sinceră, recunoscând fapta comisă (declaraţii filele nr.135-145, filele nr. 148-153, vol. II)

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G a reţinut că inculpatul Ş. S. B. este ofiţer de poliţie cu gradul profesional de subinspector în cadrul Poliţiei Municipiului G..- Biroul Investigaţii Criminale.

Potrivit adresei nr. 919387/22.06.2009 emisă de IPJ G – Serviciul Management Resurse Umane, subinspectorul de poliţie Ş. S. B. are calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (dosar, filele nr. 177 , vol. II).

In conformitate cu fişa postului, inculpatul Ş. S. B. are ca atribuţii de serviciu efectuarea de investigaţii şi cercetări în cauzele din evidenţa proprie, efectuarea de verificări şi investigaţii cu privire la persoanele suspecte în cauzele cu autori necunoscuţi din evidenţă, culegerea de informaţii de la reţeaua informativă şi de la sursele ocazionale.

Atribuţiile de serviciu ale inculpatului Ş. S. B. au fost redate într-un proces-verbal care se regăseşte la dosarul cauzei (filele 178-180 vol.II).

S-a menţionat că la data constatării infracţiunii flagrante şi la datele pretinderii şi primirii de către inculpaţi şi învinuit a banilor şi bunurilor de la martorul denunţător nu fusese finalizată urmărirea penală prin rechizitoriu în dosarul penal nr. 2254/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G.

Acest dosar a fost repartizat procurorului pentru soluţionare la data de 22. 06. 2009 (dosar, filele nr. 181-306, vol. II).

Cu privire la propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor Ş. S. B. şi A. N., instanţa a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului Ş. S. B., luând faţă de acesta măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G.., la data de 13.08.2009, şi a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. N., zis „B…”, prin încheierea de şedinţă din 24.08.2009.

Audiat cu respectarea dispoziţiilor legale, inculpatul D.G. nu a recunoscut săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

Apărarea sa se bazează în principal pe faptul că nu ar fi pretins suma de 1000 euro pentru sine, ci pentru a-l ajuta pe martorul T. S. P în recuperarea ceasului marca „P P”, prin intermediul inculpatului A. N., zis „B…”, care îi era informator, de la persoana care îl deţinea, pe nume „I..” (rămas neidentificat) şi faţă de care cauza a fost disjunsă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria G…

Totodată, a arătat că nu a pretins terenul situat în comuna T, judeţul G, pentru sine sau pentru inculpatul A.., ci a intermediat recuperarea tablei de şah sustrasă martorului T. S. P, cu ocazia spargerii locuinţei acestuia de către A. C. la data de 02.04.2009, de la persoana care o deţinea.

Inculpatul nu a recunoscut că a primit de la martorul T. S. P suma de 100 euro, iar cu privire la suma de 50 euro, a arătat că aceasta a primit-o deoarece a înţeles că era un cadou făcut de către martorul T. S. P cu prilejul petrecerii luării de moţ a fiului său, la care martorul, deşi fusese invitat, nu a putut să participe.

Cu privire la încălcarea atribuţiilor de serviciu, inculpatul a arătat că deşi nu a respectat dispoziţiile Ordinului M.A.I nr.01410/2006 privind munca de informaţii şi lucrul cu informatorii sau colaboratorii organelor de poliţie, şi-a anunţat prin telefonul mobil colegi de serviciu şi şefii ierarhici, despre faptul că informatorul său, inculpatul A. N., zis „B., ar deţine informaţiile necesare care să conducă la aflarea adevărului şi la recuperarea bunurilor sustrase la data de 02.04.2009 din locuinţa martorului T. S. P.

A solicitat audierea martorului M. G., adjunctul şefului Secţiei 1 Poliţie – Poliţia Municipiului G, şi ataşarea transcrierilor convorbirilor telefonice purtate de la telefonul său mobil în perioada aprilie – mai 2009, cereri care au fost admise de către instanţa de judecată.

În urma administrării materialului probator propus în apărare de către inculpatul D.G. şi coroborării cu materialul de urmărire penală, Curtea apreciază că apărările inculpatului D.G. nu se verifică, iar susţinerile acestuia nu sunt reale.

Din declaraţiile martorilor S. I. N., J. V, B. Ş., M. G., O. V., ale inculpatului Ş. S. B., şefi ierarhici şi colegi de serviciu cu inculpatul D.G., rezultă că inculpatul nu a respectat prevederile Ordinului M.A.I nr.01410/2006, în sensul că nu a întocmit şi nu a înaintat şefilor ierarhici superiori niciun raport informativ, raport de investigaţii sau notă informativă, din care să rezulte că deţinea informaţii privitoare la autorul spargerii locuinţei martorului T. S. P şi locul unde s-ar afla bunurile sustrase.

Aceste declaraţii se coroborează cu procesul-verbal aflat în volumul I, filele 232 – 240, întocmit de poliţişti din cadrul Poliţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie, din care rezultă că din registrul de informatori pe care ar fi trebuit ca inculpatul D.G. să-l ţină, conform Ordinului M.A.I nr.01410/2006, nu rezultă că inculpatul A. N., zis „B.”, ar fi fost informatorul inculpatului D.G., şi nici faptul că inculpatul D.G. ar fi deţinut informaţii referitoare la spargerea locuinţei martorului T. S. P.

Facem precizarea că instanţa nu a putut verifica în mod nemijlocit prevederile Ordinului M.A.I nr.01410/2006, deşi a făcut demersuri în acest scop, ordinul intrând în categoria informaţiilor clasificate, considerate „secret”, iar instanţa nu dispune potrivit Legii nr.182/2002 de mijloacele necesare studierii lui şi nici nu se poate proceda la desecretizarea acestuia.

Din probele suplimentare solicitate în apărare de către inculpatul D.G., singurele relevante cauzei se dovedesc transcrierea convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi martorul S. I. N. (coleg de serviciu) în datele de 12.04.2009, 30.04.2009, 03.05.2009, 04.05.2009, 06.05.2009.

Din analiza acestor convorbiri reiese faptul că inculpatul D.G. obţinea de la martorul S. I. N. informaţii privitoare desfăşurarea anchetei, modul în care urma să acţioneze echipa de anchetă desemnată pentru soluţionarea cauzei pe viitor şi, totodată, încerca să oprească demersurile echipei de cercetare în a efectua o percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului A. N., zis „B…”, ori de a extinde cercetările şi asupra acestuia, fără a oferi în mod concret nicio probă sau informaţie care să ajute echipa de anchetă.

Din aceste aspecte rezultă în mod indubitabil că inculpatul D.G., în baza informaţiilor avute de la inculpatul A. N. şi de la colegii săi poliţişti care se ocupau cu investigarea cauzei, a hotărât să încalce îndatoririle de serviciu şi limitele legale ale activităţii judiciare a poliţiştilor şi să speculeze dorinţa martorului T. S. P de recuperare mai rapidă a bunurilor ce îi fuseseră sustrase, prin obţinerea de foloase materiale în interes propriu.

Modul elaborat de acţiune şi faptul că inculpatul D.G. era creierul întregii operaţiuni rezultă din declaraţiile inculpatului A. N., zis „B…”, din declaraţiile martorilor T. S. P şi R. F.-M., din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate între inculpat şi martorii T. S. P şi R. F. M., din faptul că actele de proprietate asupra terenului situat în comuna T.., judeţul G.., tarlaua 132, parcela 1691/10/14 cu număr cadastral 3070 au fost trimise prin fax, de către martorul T. S. P, din localitatea C., judeţul C., către Poliţia Municipiului G.., în atenţia inculpatului D.G. personal.

Modalitatea în care s-au desfăşurat faptele este una specifică unei persoane obişnuite să lucreze în mediul infracţional şi în culegerea de informaţii.

Modul în care martorul denunţător T. S. P a descris întâlnirea dintre el şi inculpat în zona complexului comercial „P de A” din G.., ocazie cu care i-a înmânat suma de 100 euro, este unul veridic, martorul arătând în declaraţia sa mai multe aspecte pe care nu le-ar fi putut cunoaşte decât de la o persoană specializată în munca de informaţii a poliţiei judiciare.

Faptul că suma de 50 euro nu a fost înmânată inculpatului D.G. drept cadou pentru celebrarea luării de moţ a fiului său, este demonstrat din coroborarea declaraţiilor martorilor T. S. P şi R. F. M..

Faptul că inculpatul a pretins suma de 1000 euro de la martorul T. S. P pentru recuperarea , în afara cadrului procesual legal, a ceasului de mână marca „P P”, rezultă din coroborarea declaraţiilor: martorului T. S. P, martorului R. F.-M., inculpatului A. N., a proceselor-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, a procesului verbal de marcare chimică a sumei de 1000 euro, a procesului-verbal de instalare pe corpul martorei R. F. M. a aparaturii de înregistrare –redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, a proceselor-verbale de filaj şi surprindere în flagrant a inculpatului D.G., precum şi din declaraţiile martorilor asistenţi C. V. şi N. M..

Faptul că inculpatul D.G. a pretins un teren situat în comuna T.., judeţul G.., estimat la suma de 20.000 euro, rezultă din declaraţiile martorilor T. S. P, R. F. M., ale inculpatului A. N., din procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate intre inculpatul D.G. şi martorul denunţător T. S. P, precum şi din copia actului de proprietate trimisă prin fax din localitatea C., judeţul C., către Poliţia Municipiului G., în atenţia inculpatului D.G..

Inculpatul A. N. a avut o atitudine oscilantă pe durata procesului penal.

Audiat iniţial ca martor cu ocazia flagrantului din 19.06.2009, acesta a susţinut varianta acuzării, descriind faptele aşa cum au fost expuse în rechizitoriu.

După punerea sa sub învinuire a negat săvârşirea faptelor şi a încercat să se sustragă de la cercetări, fapt evidenţiat prin procesele-verbale încheiate de către organul de urmărire penală.

În faţa instanţei de judecată a revenit ulterior în declaraţii arătând împrejurările în care au fost comise faptele şi chiar ajutând la lămurirea unor aspecte referitoare, în special, la flagrantul din 19.06.2009.

Din declaraţiile inculpatului A. N., zis „B”, rezultă că deşi nu avea calitatea de informator al ofiţerului de poliţie D.G., era cunoscut în lumea interlopă drept o persoană care cunoştea persoane care au săvârşit infracţiuni şi procedează la valorificarea bunurilor sustrase, precum şi persoane care cumpără bunuri provenite din săvârşirea de infracţiuni, la preţuri derizorii, procedând la punerea în legătură a celor două categorii de persoane şi uneori cumpărând în interes propriu bunuri.

Deşi avea o acoperire legală, de administrator al SC M SRL G.., societatea specializată în vânzarea-cumpărarea de telefoane mobile, acesta aspect era cunoscut şi de către poliţişti, cărora le oferă diverse informaţii necesare soluţionării unor cauze penale.

Inculpatul a fost abordat de pe poziţii „de forţă” de către inculpatul D.G., care profitând de calitatea sa de ofiţer de poliţie cu atribuţii în domeniul muncii de informaţii a poliţiei judiciare, l-a pus să lucreze în, în folosul său propriu, în afara cadrului legal, cu martorul denunţător T. S. P.

Declaraţiile inculpatului A. N. se coroborează cu declaraţia martorei R. F. M., a martorului T. S. P, din care rezultă că persoana numită „P.” este una şi aceiaşi cu inculpatul A. N., procesul verbal de recunoaştere a inculpatului A. N. de către martorul T. S. P, de pe albumul foto, declaraţiile martorilor S. I. N. şi J. V, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental la 19.06.2009 între inculpatul D.G. şi martora R. F. M., procesele-verbale de filaj întocmite de către ofiţerii poliţiei judiciare a Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Inculpatul Ş. S. B. a avut în general o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale recunoscând fapta comisă şi conducând organele de anchetă la domiciliul părinţilor săi din comuna L., judeţul G, unde se afla ceasul marca „S K”, primit de la martorul denunţător T. S. P, astfel încât acest bun a fost recuperat şi restituit părţii prejudiciate.

În faţa instanţei de judecată a avut o poziţie oscilantă. Iniţial a încercat să acrediteze ideea că s-a înţeles cu martorul T. S. P să cumpere de la acesta ceasul marca „S K” şi a cerut un termen ca să verifice ceasul pentru a stabili dacă este autentic sau nu.

După ce l-a verificat a stabilit că ceasul nu este autentic şi l-a sunat pe martorul T. S. P pentru a-i restitui ceasul însă acesta nu se afla în G ci în localitatea C., judeţul C..

Deoarece acesta nu a mai revenit în localitatea G, inculpatul a dus ceasul la domiciliul părinţilor săi din comuna L., judeţul G, şi l-a lăsat acolo.

În dovedirea celor afirmate inculpatul a solicitat audierea unui martor în persoana martorului E. L., şi solicitarea de relaţii de la „V” România, pentru a se stabili dacă numărul de telefon 072… a aparţinut în luna mai 2009 martorului T. S. P.

Totodată, inculpatul Ş. S. B. a depus listingul convorbirilor telefonice efectuate în cursul lunii mai 2009 de la telefonul mobil ce îi aparţinea, cu intenţia de a demonstra că a intenţionat restituirea către martorul T. S. P a ceasului marca „S K”.

Din declaraţia martorului E L propus în apărare de către inculpatul Ş. S. B. rezultă că acesta este prieten de familie cu inculpatul şi că nu are cunoştinţe de specialitate în domeniul mecanicii fine şi ceasornicăriei.

Acesta a apreciat, printr-o simplă examinare vizuală că ceasul marca „S K” este o contrafacere şi că nu merită cumpărat.

A auzit pe inculpat vorbind la telefonul mobil cu o persoană şi ulterior inculpatul a afirmat că a vorbit cu cel de la care avea ceasul pentru ca să i-l restituie.

Din relaţiile primite de la „V” România rezultă că nu se poate stabili dacă în luna mai 2009 numărul de telefon 072… a aparţinut sau nu martorului T. S. P, numărul de telefon respectiv fiind alocat unei cartele „Prepaid”.

Apărările inculpatului Ş. S. B. sunt infirmate de declaraţia martorului T. S. P, din care rezultă că inculpatul i-a pretins ceasul respectiv, de declaraţia martorei R. F. M., din care rezultă că ştia de la martorul T. S. P că ceasul a fost dat lui „S..” (inculpatul Ş. S. B.) precum şi de declaraţia inculpatului Ş. S. B..

Din declaraţia inculpatului rezultă că acesta nu obişnuieşte să poarte ceas la mână insă a intenţionat să facă o investiţie prin achiziţionarea unui ceas de valoare.

Ulterior, realizând că nu este un ceas valoros, l-a lăsat la locuinţa părinţilor săi din comuna L…, judeţul G…

În mod normal, pentru a ne afla în prezenţa unui contract de vânzare-cumpărare ar fi trebuit să existe un preţ sincer şi serios, aspect care nu rezultă din declaraţia inculpatului.

În al doilea rând, nicio persoană care nu poartă în mod obişnuit un ceas la mână nu realizează o investiţie într-un ceas de mână valoros, pe care apoi să nu-l poarte, ştiut fiind că bunul respectiv îşi pierde din valoare şi chiar se degradează prin trecerea timpului, chiar prin nefolosirea sa.

Prin lămurirea tuturor aspectelor, la cererea inculpatului s-a dispus şi efectuat o expertiză şi un supliment de expertiză care au concluzionat că ceasul primit de către inculpat de la martorul T. S. P era un ceas autentic marca „S” fabricat, într-o serie limitată în anul 1995 şi care nu s-a comercializat pe teritoriul României, valoarea sa la momentul săvârşirii faptei fiind de 162,50 lei RON.

Ulterior, la termenul din 15.12.2009, inculpatul, prin apărător ales, a solicitat conform art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de primire de foloase necuvenite.

A motivat inculpatul că a primit respectivul ceas, drept recompensă după îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, deoarece începând cu data de 28.04.2009 dosarul privind spargerea din locuinţă la data de 02.04.2009, era instrumentat de ofiţerul de cercetări penale O. V..

Cererea de schimbare a încadrării juridice se dovedeşte nefondată.

Din declaraţiile martorilor J. V, S. I. N., B. Ş., colegi cu inculpatul şi care au făcut parte din echipa operativă de cercetare alături de acesta, rezultă că martorul T. S. P nu le-a promis şi nu le-a oferit niciun bun drept recompensă pentru modul în care şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu.

Din fişa postului inculpatului şi din declaraţia martorului O. V. rezultă că deşi autorul spargerii din 02.04.2009 fusese identificat în persoana lui A. C., iar ofiţerul de cercetare penală proceda la instrumentarea dosarului sub aspect procesual penal, lucrătorilor de poliţie din echipa operativă le revenea îndatorirea de a sprijini soluţionarea cauzei cu informaţiile obţinute şi în identificarea şi recuperarea bunurilor sustrase de la persoane în posesia cărora se aflau, identificare de martori şi lămurirea cauzei sub toate aspectele.

Aceste aspecte ţinând de organizarea internă, nu aveau cum să fie cunoscute de martorul T. S. P, care a avut reprezentarea că inculpatul Ş. S. B. se ocupă, în continuare, de instrumentarea cazului privind spargerea locuinţei sale şi i-a oferit respectivul ceas pentru ca acesta să-şi îndeplinească în continuare, mai cu sârg, atribuţiile de serviciu.

Tot în şedinţa din 15.12.2009, inculpatul D.G., prin apărător ales, a solicitat, în baza prevederilor art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de luare de mită în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

La această cerere a achiesat şi inculpatul A. N., prin apărător ales.

S-a arătat că nu s-a făcut dovada că între inculpatul D.G. şi inculpatul A. N. ar fi existat o înţelegere prealabilă de a pretinde, în mod direct sau indirect sumele de bani sau terenul din comuna T.., judeţul G.., iar suma de 1.000 euro rezultând din flagrantul din 19.06.2009 nu a fost pretinsă pentru sine ci pentru altul.

S-a apreciat, în acest context, că ne aflăm în prezenţa unei îndepliniri în mod defectuos a unei atribuţii de serviciu, fiind realizate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea drepturilor persoanelor (art.246 Cod penal).

Cererea de schimbare a încadrării juridice s-a dovedit a fi nefondată.

Aşa cum s-a arătat mai sus, s-a apreciat că este indubitabil că inculpatul D.G. a pretins şi primit pentru sine sumele de 100 euro, 50 euro şi terenul situat în comuna T.., judeţul G…

În acest sens, revelatoare este declaraţia inculpatului A. N., care deşi nu a recunoscut că el ar fi „P.” persoana care ar fi sunat pe telefonul mobil pe martorul T. S. P şi care s-a întâlnit cu acesta în zona fabricii de bere din cartierul Micro 19 – G.., pretinzându-i suma de 20.000 euro pentru răscumpărarea tablei de şah, arată în cuprinsul declaraţiilor sale, că a fost rugat de inculpatul D.G. să îşi întrebe cunoştinţele dacă sunt dispuse să cumpere un teren intravilan în comuna T, judeţul G, ocazie cu care i-a înmânat şi actele de proprietate a acestui teren, pentru a putea fi localizat mai bine.

Referitor la suma de 1000 euro, s-a apreciat că nu ne aflăm în prezenţa îndeplinirii în mod defectuos a unei îndatoriri de serviciu, ci a îndeplinirii unei atribuţii de serviciu contrar cadrului legal.

În acest sens este declaraţia inculpatului D.G. consemnată în procesul-verbal de transcriere a înregistrărilor în mediu ambiental, din 19.06.2009, din care rezultă că urma să facă „o recuperare în stil mafiot”.

De asemenea, în declaraţia sa inculpatul A. N. a arătat că inculpatul D.G. i-a cerut să negocieze cu numitul „I.” suma la care urma să fie răscumpărat ceasul marca „P P” astfel încât din suma de 1000 euro să îi fie înmânaţi inculpatului D.G. suma de 200 euro, partea sa.

Nu în ultimul rând, infracţiunea prevăzută de art.246 Cod penal are un caracter general în cadrul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul iar infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art.254 Cod penal, are caracterul unei infracţiuni speciale, aplicabilă cu precădere în ipotezele vizate de aceasta, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

În concluziile puse cu ocazia dezbaterilor pe fond, inculpatul A. N. a arătat că tot ceea ce a făcut, a făcut la îndemnul inculpatului D.G. şi în folosul acestuia.

De asemenea, inculpatul A. N. a dat explicaţii suplimentare privitoare la schimbarea sumei de 1000 euro la o casă de schimb valutar, primind în schimb valută şi lei, precum şi faptul că a înmânat inculpatului D.G. echivalentul sumei de 200 euro, atât în euro cât şi în valută.

Instanţa de fond a apreciat că susţinerile sale se coroborează cu concluziile procesului-verbal de depistare şi percheziţie corporală efectuată la 19.06.2009 asupra inculpatului D.G..

Faţă de cele expuse, Curtea a apreciat că acuzarea a răsturnat, până la un nivel rezonabil, prezumţia de nevinovăţie a inculpaţilor şi că în sarcina acestora s-a instituit prezumţia de vinovăţie, faţă de acuzaţiile formulate.

Apărările inculpaţilor s-au dovedit neconcludente şi au fost înlăturate ca atare.

Curtea a apreciat faţă de materialul probator existent că inculpaţii au săvârşit, cu intenţie fapte prevăzute de legea penală.

În drept, fapta inculpatului D.G., care în calitate de inspector de poliţie la Poliţia Municipiului G..– Secţia 1 Poliţie, în mod repetat, în perioada aprilie – 19.06.2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în înţelegere cu inculpatul A. N., zis „B…”, a pretins de la martorul denunţător T. S. P suma totală de 21.150 euro, din care a primit efectiv 1.150 euro, în scopul de a efectua acte de serviciu, prin exploatarea informaţiilor obţinute în virtutea atribuţiilor de serviciu, prin neaducerea la cunoştinţa superiorilor ori a colectivului care se ocupa cu instrumentarea cazului a locului unde se aflau bunurile sustrase şi a persoanelor care le deţineau, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6, 7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal, şi de folosire în mod direct, în interese propriu, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, prev. de art.12 lit. din Legea nr.78/2000.

În cauză sunt aplicabile prevederile art.33 lit.a Cod penal privitoare la concursul real de infracţiuni, cele două infracţiuni fiind săvârşite în baza unor rezoluţii infracţionale distincte, mai înainte de a fi intervenit condamnarea definitivă pentru vreuna dintre acestea.

În drept, fapta inculpatului Ş. S. B., care în calitate de subinspector de poliţie, în cursul lunii aprilie 2009 a pretins şi primit de la martorul denunţător T. S. P un ceas de mână marca „S K” în valoare de 162,50 lei (conform expertizei tehnice efectuate în cauză) pentru a soluţiona cu precădere plângerea formulată de T. S. P privind spargerea locuinţei sale la 02.04.2009, şi pentru recuperarea bunurilor sustrase întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000.

În drept, fapta inculpatului A. N. de a pretinde, în înţelegere cu inculpatul D.G., inspector de poliţie, de la martorul denunţător T. S. P în mod repetat, în perioada mai – 19.06.2009, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale suma de 20.000 euro şi ulterior a unui teren intravilan situat în comuna T.., judeţul G.., precum şi a pretinderii şi primirii sumei de 1.000 euro de la acelaşi martor denunţător în vederea recuperării, în afara cadrului legal a unui ceas marca „P P” sustras la data de 02.04.2009 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la luare de mită, prev. de art.26 Cod penal raportat la art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaţilor Curtea a avut în vedere scopul pedepsei prevăzut de art.52 Cod penal şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, calitatea inculpaţilor, natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, prejudiciul care s-a produs sau care s-ar fi putut produce, urmarea imediată, poziţia procesuală a inculpaţilor.

Inculpatul D.G. este căsătorit, are doi copii minori, are studii superioare, ofiţer de poliţie, în vârstă de 36 de ani, fără antecedente penale.

Iniţial, în faza de urmărire penală, a refuzat să dea declaraţii, prevalându-se de dreptul la tăcere, prev. de art.70 alin.2 Cod procedură penală.

Ulterior, a revenit şi a făcut declaraţii menite să contribuie la denaturarea adevărului şi zădărnicirea cercetărilor.

Şi în faţa instanţei de judecată inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor imputate încercând să acrediteze ideea că a oferit un sprijin dezinteresat martorului T. S. P în recuperarea bunurilor ce i-au fost sustrase la data de 02.04.2009.

Cunoscând imposibilitatea desecretizării Ordinului M.A.I nr.01410/2006 a încercat denaturarea adevărului invocând aspecte din munca de culegere de informaţii care nu pot fi verificate de instanţă.

Din actele depuse la dosar rezultă că inculpatul a mai fost monitorizat de către Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial G pentru fapte de corupţie în dosarul nr.37/P/2009 în care s-a dispus însă neînceperea urmăririi penale.

Din analiza convorbirilor telefonice solicitate de inculpat în apărare a rezultat că acesta practica jocuri de noroc şi avea mari probleme financiare sens în care era solicitat zilnic şi presat de către creditori şi căuta persoane de la care să se împrumute.

Pentru acoperirea deficitului bugetar, aşa după cum rezultă din declaraţia inculpatului, a martorilor C D şi M L, din adresa Secţiei 1 Poliţie G..(vol. I fila 226) şi din convorbirile telefonice cerute drept probă în apărare de către inculpat, în timpul programului de lucru inculpatul se ocupa cu alte activităţi, cum ar fi procurarea de piese auto, repararea maşinilor avariate, intermedieri în afaceri imobiliare cu terenuri, intermedieri în executări silite, etc.

Toate acestea conturează profilul criminogen al unei persoane predispuse la săvârşirea de infracţiuni de corupţie, în special din lipsa banilor.

Din analiza actelor şi lucrărilor efectuate în cursul urmăririi penale a rezultat că de aproape 2 luni înainte de data de 19.06.2009 inculpatul D.G. nu îşi mai îndeplinise atribuţiile de poliţist, nu furnizase date relevante pentru ancheta efectuată în cazul spargerii din 02.04.2009 şi nu completase, conform dispoziţiilor Ordinului M.A.I nr.01410/2006 documentele şi registrele de serviciu aflate în evidenţa sa.

Din analiza convorbirilor telefonice a rezultat o atitudine dispreţuitoare şi folosirea de cuvinte triviale şi vulgare la adresa persoanelor cu care, în virtutea atribuţiilor de serviciu, inculpatul trebuia să intre în legătură (făptuitori, persoane vătămate, colaboratori, informatori, procurori, judecători).

Inculpatul a acţionat într-un mod elaborat, specific unui specialist în munca de culegere de informaţii, iar suma pretinsă de aproximativ 21.150 euro reprezintă în fapt o extorcare de resurse financiare a martorului denunţător T. S. P care dorea doar să-şi recupereze mai rapid bunurile sustrase la data de 02.04.2009.

De aceea, în ciuda caracterizării favorabile din partea şefului Secţiei 1 Poliţie G, depusă la dosar, Curtea nu a acordat inculpatului circumstanţe atenuante judiciare şi nu a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul Ş. S. B. este în vârstă de 33 de ani, căsătorit, are studii superioare, fără antecedente penale.

Pe durata cercetărilor penale a recunoscut de la început fapta comisă şi a îndrumat organele de anchetă la locuinţa părinţilor săi de unde ceasul marca „S K” a fost recuperat şi restituit martorului T. S. P.

Beneficiază de caracterizări favorabile, din care rezultă că a urmat cursurile liceului de poliţie, ale şcolii de subofiţeri de poliţie şi ulterior studii superioare, promovând în corpul ofiţerilor de poliţie.

În faza de cercetare judecătorească a realizat o apărare onestă, în limitele prevăzute de lege şi a depus stăruinţă în aflarea adevărului prin efectuarea unei expertize tehnice şi a unui supliment de expertiză care a stabilit valoarea ceasului marca „S K” la data săvârşirii faptei, expertiză ale cărei costuri le-a suportat.

Faţă de inculpat s-a luat la data de 13.08.2009 măsura obligării de a nu părăsi localitatea G.., însă inculpatul s-a prezentat la toate termenele de judecată.

În prezent este la dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie al Judeţului G.

Faţă de toate aceste împrejurări, Curtea a acordat inculpatului Ş. S. B. circumstanţele atenuante judiciare prev. de art.74 alin.1 lit. a,b,c Cod penal au avut ca efect coborârea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului sub minimul special prevăzut de art.76 alin.1 lit.d Cod penal.

Inculpatul A. N. este în vârstă de 33 ani, necăsătorit, are în întreţinere doi copii minori, este administrator al SC „M” SRL G, fără antecedente penale, studii 8 clase, bolnav de hepatită.

Pe durata cercetărilor penale a avut o atitudine oscilantă în declaraţii, revenind nejustificat.

În faţa instanţei de judecată s-a prevalat iniţial de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin.2 Cod procedură penală pentru ca apoi să revină şi să dea declaraţii privitoare la faptele săvârşite.

Declaraţiile sale se coroborează cu materialul probator şi ajută, în mare măsură, la stabilirea modului elaborat în care a acţionat inculpatul D.G., deşi inculpatul nu a recunoscut până la capăt toate faptele săvârşite cum ar fi, de exemplu, faptul că el ar fi „P” care i-a pretins martorului T. S. P suma de 20.000 euro în schimbul recuperării tablei de şah sustrase.

Este cunoscut în lumea interlopă gălăţeană ca fiind un „combinator”, adică o persoană care realizează unirea dintre „oferta” de bunuri provenite din infracţiuni şi „cererea” de cumpărare a unor astfel de bunuri, la preţ de chilipir.

Cu toate acestea, inculpatul A. N. nu are antecedente penale.

Declaraţiile inculpatului A. N. au ajutat instanţa în probarea activităţii infracţionale a inculpatului D.G. şi în lămurirea unor aspecte neconcordante cu privire la flagrantul din 19.06.2009.

De aceea, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului dar şi sprijinul acordat în aflarea adevărului, prima instanţă a dozat pedeapsa ce a fost aplicată acestui inculpat la un cuantum mai redus decât cea care a fost aplicată inculpatului D.G., deşi în esenţă fapta acestuia rămâne la fel de gravă neputând beneficia de circumstanţe atenuante judiciare şi coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Aşa fiind, Curtea a aplicat inculpatului D.G. pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b, lit.c Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 Cod penal.

În baza prevederilor art.12 lit.b din Legea nr.78/2000 Curtea a dispus condamnarea inculpatului D.G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire în mod direct, în interese propriu de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii.

În baza prevederilor art.33 lit.a, 34 lit.a, 35 Cod penal, Curtea a contopit pedepsele aplicate inculpatului D.G., acesta urmând să execute pedeapsa principală cea mai grea, sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b, lit.c Cod penal.

Aceasta deoarece, datorită naturii infracţiunilor săvârşite, Curtea a apreciat că inculpatul D.G. este nedemn să mai exercite, pe viitor, funcţia de poliţist.

În baza prevederilor art.71 alin.2 Cod penal, Curtea a aplicat inculpatului D.G. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b, lit.c Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza prevederilor art.350 Cod procedură penală, Curtea a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului D.G. şi în baza prevederilor art.88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 19.06.2009 la zi.

În ceea ce priveşte pe inculpatul Ş. S. B., Curtea a apreciat, raportat la natura faptei săvârşite, la faptul că inculpatul a primit, în mod necuvenit bunuri de la persoanele păgubite în cauze penale şi cu care interacţionase în virtutea atribuţiilor sale de serviciu că fapta nu este în mod vădit lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, în actualul context socio-economic şi că nu se impune achitarea inculpatului şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

De aceea a dispus, în baza prevederilor art.254 alin.1 Cod penal în referire la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.74 alin.1 lit.a,b c Cod penal şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal condamnarea inculpatului la o pedeapsă principală de 1 an închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b, lit.c Cod penal.

În baza prevederilor art.71 alin.2 Cod penal, Curtea a aplicat inculpatului Ş. S. B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II, lit.b, lit.c Cod penal.

Privitor la pedeapsa complementară şi accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c Cod penal, Curtea a apreciat că, raportat la calitatea de ofiţer de poliţie de care s-a folosit inculpatul la săvârşirea faptei, natura infracţiunii, acesta este nedemn ca pe viitor să mai exercite funcţia de poliţist.

Raportat la persoana inculpatului, la poziţia procesuală a acestuia, la valoarea prejudiciului de 162,50 lei, Curtea a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins faţă de inculpatul Ş. S. B. şi fără privare de libertate, sens în care a dispus, în baza prevederilor art.81 Cod penal şi art.71 alin.5 Cod penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului Ş. S. B. pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art.82 Cod penal.

În baza prevederilor art.359 Cod procedură penală, Curtea a atras atenţia inculpatului Ş. S. B. asupra prevederilor art.83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate.

Curtea a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea G..(art.145 Cod procedură penală) luată faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din 13.08.2009 a Curţii de Apel G…

Faţă de inculpatul A. N., Curtea a dispus condamnarea în baza art.26 Cod penal în referire la art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.6,7 alin.1 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 Cod penal la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza II şi lit.b Cod penal.

În baza prevederilor art.71 alin.2 Cod penal Curtea a aplicat inculpatului A. N. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a, teza II şi lit.b Cod penal.

La dozarea pedepsei au fost avute în vedere împrejurările că inculpatul a revenit în declaraţii, dezvăluind, parţial, împrejurările comiterii faptelor şi că a ajutat la lămurirea neconcordanţelor cu privire la flagrantul din 19.06.2009.

În baza prevederilor art.350 Cod procedură penală Curtea a menţinut starea de arest preventive a inculpatului A. N. şi, în baza prevederilor art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive începând cu 24.08.2009 la zi.

Sub aspectul laturii civile, în baza prevederilor art. 14 Cod procedură penală şi art.346 Cod procedură penală, Curtea a constatat că latura civilă a cauzei a fost soluţionată încă din faza de urmărire penală prin restituirea, în natură către martorul denunţător T. S. P a ceasului marca „S K” (recuperat de la inculpatul Ş. S. B.), a ceasului marca „P P” (recuperat cu ocazia flagrantului din 19.06.2009) precum şi prin restituirea sumei de 1.150 euro (bani recuperaţi de la inculpatul D.G.).

Cu privire la cheltuielile judiciare din cuprinsul rechizitoriului rezultă că în cursul urmăririi penale au fost efectuate cheltuieli judiciare în sumă de 3.000 lei.

Având în vedere şi cheltuielile judiciare efectuate în faza de cercetare judecătorească, Curtea, în baza prevederilor art.189-191 Cod procedură penală, a obligat pe fiecare dintre inculpaţi la plata către stat a sumei de câte 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Etichete: