Recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti de condamnare pronunţate în străinătate

Prin sentinţa penală nr.1643/2008, pronunţată în dosarul nr.12956/233/2007,

Judecătoria Galaţi a recunoscut:

– sentinţa penală din data de 11.01.2006, pronunţată de Tribunalul de primă

instanţă Mons, Regatul Belgiei, în dosarul nr. 107/2006, definitivă la data de

07.02.2006, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului C.C.D. la o pedeapsă

de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de fals, uz de fals,

inşelăciune, tentativa la infracţiunea de inşelăciune şi fals privind identitatea; şi

– sentinţa penală din data de 25.03.2005, pronunţată de Tribunalul de primă

instanţă Mons, Regatul Belgiei, în dosarul nr. 387/2005, definitivă la data de

20.04.2005, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului Crihană Cătălin Dan

la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi fals

în înscrisuri oficiale.

Prin sentinţele penale pronunţate de Tribunalul de primă instanţă din Mons,

Regatul Belgiei s-a dispus condamnarea inculpatului pentru

– săvârşirea infracţiunilor de furt şi fals în înscrisuri oficiale, reţinându-se că în

perioada 01.01.2000 – 31.12.2001 petentul „a făcut parte conştient şi voluntar

dintr-o organizaţie criminală astfel cum e definită de art. 324 bis din Codul penal

belgian şi a condus-o în sensul art. 324 alin. 4 din Codul penal belgian”. De

asemenea, „în intenţia frauduloasă de a se face să se creadă în sejurul sau legal

în Belgia a confecţionat sau a făcut să se confecţioneze un paşaport ceh fals”. S-

a mai reţinut ca la data de 15.01.2000 prin violenţe sau ameninţări, în mod

fraudulos a sustras mai multe bunuri, printre care mai multe autoturisme, faptă

prevăzută de art. 471 din Codul penal belgian;

– săvârşirea infracţiunilor de furt şi fals în înscrisuri oficiale reţinându-se că,

împreună cu alte persoane, petentul a săvârşit „mai multe falsuri în înscrisuri

autentice, înscrisuri de comerţ, de bancă, în înscrisuri private, fie prin false

iscălituri, fie prin fabricarea de convenţii, dispoziţii, obligaţii sau scutiri sau prin

inserarea, după furt, în documente, fie prin adăugare sau alterare de clauze de

declaraţii sau de fapte pe aceste documente.. şi au fabricat acte de identitate

false şi dovezi false de venituri”. S-a reţinut că aceste documente false au fost

folosite de petent în scopul de a-şi însuşi diferite bunuri care nu i se cuveneau şi

că „a utilizat manevre frauduloase pentru a convinge de existenţa unor false

întreprinderi, de o putere sau de un credit imaginar pentru a face să se nască

speranţa sau teama de un succes, de un accident sau de oricare alt eveniment

himeric ori pentru a abuza astfel de încredere sau de credulitate”.

Observând că în cauză s-a formulat o cerere de recunoaştere pe cale principală

a două hotărâri penale pronunţate de o instanţă judecătorească din străinătate,

instanţa se constată a fi competentă să soluţioneze prezenta cerere, în virtutea

prevederilor art. 118 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie

penală, potrivit cărora competenţa de soluţionare aparţine judecătoriei în a cărei

circumscripţie teritorială se află condamnatul.

Potrivit art. 116 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie

penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, recunoaşterea pe

teritoriul României a unei hotărâri penale străine poate avea loc dacă sunt îndeplinite

mai multe condiţii, şi anume: România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat

internaţional la care este parte; a fost respectat dreptul la un proces echitabil; nu au fost

pronunţate condamnări pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară care

nu este o infracţiune de drept comun; cererea respectă ordinea publică a statului român

(faptele pentru care petentul a fost condamnat în Belgia sunt pedepsite cu închisoarea

şi în România); hotărârea poate produce efecte juridice în România; nu s-a pronunţat o

condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleiaşi persoane în România sau într-un

alt stat.

În concluzie, instanţa a admis cererea şi a recunoscut sentinţele penale.

Hotărârea a rămas definitivă prin nerecurare.

Tags: Recunoaştere a unei hotărâri judecătoreşti