CIVIL.Stabilire domiciliu obligatoriu . Daune morale
I) CIRCUMSTANŢELE CAUZEI
A) POZIŢIA PĂRŢILOR
1. Prin acţiunea înregistrată la data de 13.10.2010 pe rolul Tribunalului Buzău-Secţia Civilă sub nr. 4644/114/2010, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea în privinţa reclamantului a măsurii administrative cu caracter politic a strămutării cu caracter obligatoriu, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, cu cheltuieli de judecată.
2. În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 3 şi ale art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009, s-a arătat că tatăl reclamantului …, împreună cu toată familia sa, din care făcea parte şi reclamantul, au fost dislocaţi din com. …, jud. …. fixându-li-se domiciliu obligatoriu în … din 2.03.1949 şi până în anul 1963, că această măsură administrativă s-a dispus în baza Decretului nr. 83/1949, precum şi că mutarea forţată a întregii familii a periclitat însăşi existenţa familiei, provocând suferinţe psihice de netăgăduit, care se impune a fi reparate.
3. Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, la data de 4.01.2011 (f.13-15) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, învederând, în motivare, că, în mod greşit, reclamantul îşi întemeiază acţiunea pe art. 3 din Legea nr. 221/2009, că dispoziţiile art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009, aşa cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 62/2010, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 1358/21.10.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010 şi prin Decizia nr. 1354/20.10.2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 761/15.11.2010, precum şi că, în urma expirării termenului de 45 zile de la publicare, aceste prevederi legale, care constituie temeiul acţiunii formulate, au încetat a-şi produce efectele juridice.
B) PROBELE ADMINISTRATE
4. În dovedirea acţiunii, reclamantul a depus unele înscrisuri (f.5-8,11).
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele :
II) REŢINERILE TRIBUNALULUI
5. Obiectul litigiului dedus judecăţii în prezenta cauză, declanşat de către reclamantul … în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, rezidă în solicitarea de a se dispune obligarea pârâtului să plătească reclamantului suma de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea măsurii administrative cu caracter politic a strămutării şi stabilirii domiciliului obligatoriu, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Temeiul juridic al acestor pretenţii constă în prevederile art. 3 şi ale art. 5 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 221/2009.
6. În fapt, din analiza înscrisurilor depuse în copie la f.5,6,11-dosar, reiese că reclamantul …. este fiul lui …, că, referitor la acesta din urmă, la data de 2 martie 1949, în baza Decretului nr. 83/1949, s-a luat măsura administrativă a strămutării din localitatea de domiciliu şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în …, precum şi că această măsură, care a privit întreaga familie a numitului …, din care făcea parte şi reclamantul, a fost ridicată la data de 15 septembrie 1959, prin adresa MAI nr. 792752/1963.
De altfel, reclamantul … este beneficiar al drepturilor conferite de Decretul-Lege nr. 118/1990, conform Hotărârii nr. 550/3.12.1991, emise de Comisia pentru aplicarea DL nr. 118/1990 a Judeţului Buzău (f.11).
7. Referitor la cererea vizând obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea faţă de reclamant a acestei măsuri administrative cu caracter politic, Tribunalul îl va respinge, însă, ca neîntemeiat.
8. Într-adevăr, se cuvine relevat, sub acest aspect, că temeiul juridic al acestei cereri, respectiv art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, prin care s-a reţinut, în esenţă, că aceste dispoziţii contravin prevederilor art. 1 alin. (3) si (5) din Legea fundamentală.
De altfel, prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, s-a constatat, în urma admiterii excepţiei de neconstituţionalitate ridicată direct de Avocatul Poporului, că sunt neconstituţionale şi dispoziţiile art. I pct. 1 (prin care s-a modificat art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, introducându-se pct. 1-3 la teza II) şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
9. În raport cu acest eveniment, este necesar a se avea în vedere şi a se da deplină eficienţă dispoziţiilor art. 31 alin. 1 şi 3 din Legea nr. 47/ 1992 şi ale art. 147 din Constituţie.
Or, potrivit art. 147 alin. 1 din Constituţie, decizia Curţii Constituţionale prin care o normă de drept dintr-o lege sau o ordonanţă a fost declarată neconstituţională îşi încetează efectele juridice după 45 zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, pe durata acestui termen dispoziţiile în cauză fiind suspendate de drept.
În acelaşi sens, sunt şi prevederile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial nr. 807/3.12.2010, conform cărora « dispozitiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. »
10. În speţă, întrucât Decizia nr.1358 din 21 octombrie 2010 a Curţii Constituţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din 15 noiembrie 2010, reiese că, la data de 31 decembrie 2010, efectele juridice ale art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 au încetat, atâta vreme cât, în perioada 15 noiembrie-31 decembrie 2010, nu a fost adoptat nici de Parlament, nici de Guvern, vreun act normativ care să pună de acord prevederile declarate neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.
Această decizie a Curţii Constituţionale este, conform art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, definitivă şi obligatorie, fiind, aşadar, opozabilă “erga omnes”, inclusiv pentru instanţele judecătoreşti, obligativitate care decurge din principiul înscris în art. 1 alin. 5 din Constituţie potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, este obligatorie.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele arătate, concluzia care se impune în speţă este aceea că se impune respingerea ca neîntemeiată a acţiunii de faţă, privind obligarea la daune morale a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, întrucât dispoziţia din Legea nr. 221/2009, pe care reclamantul îşi întemeia această cerere, a fost declarată neconstituţională şi şi-a încetat efectele juridice la data de 31.12.2010, începând cu această dată nemaiexistând un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, ca măsuri reparatorii, pentru persoanele la care se refera legea specială amintită.
III) SOLUŢIA TRIBUNALULUI
11. Pentru considerentele expuse în precedent, ţinând seama de Deciziile Curţii Constituţionale nr. 1354 şi nr. 1358 din 2010, în raport cu art. 31 alin. 1,3 din Legea nr. 47/1992 şi cu art. 1 alin. 5 şi art. 147 din Constituţie, Tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea privind obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantului suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin luarea în privinţa reclamantului a măsurii administrative a strămutării din localitatea de domiciliu (com. Pogoanele, jud. Buzău) şi a stabilirii domiciliului obligatoriu în loc. Buzău, potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009.
Se va lua act, totodată, că nu se cer cheltuieli de judecată.