Top

Legea 10/2001. Anulare ordin prefect

Legea 10/2001. Anulare ordin prefect.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.02.2007, reclamanta CME, prin mandatar CCC, a chemat în judecată pe pârâta Prefectura Judeţului Călăraşi – prin prefect, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– anularea în parte a Ordinului nr.___ emis de Prefectul Judeţului Călăraşi, în

sensul anulării prevederii de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1583 mp situat în _____

– restituirea în natură a terenului în suprafaţă aproximativ 1583 mp situat în _____;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în calitate de unică moştenitoare a defuncţilor săi autori PI şi PE a formulat în baza Legii 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc, notificare prin care a solicitat Prefecturii Judeţului Călăraşi restituirea imobilului-teren ce a aparţinut autorilor săi, situat, la data preluării abuzive de către stat, în Călăraşi; la acea dată imobilul a fost compus din teren în suprafaţă de aproximativ 1583 mp şi construcţie – casă de locuit, conform actelor de trecere în proprietatea statului, respectiv Ordinul Ministrului Finanţelor nr.233/13.04.1967 cu anexe, Decizia nr.____ a Sfatului Popular al Oraşului Călăraşi şi procesul-verbal din ____, acte ce au fost depuse la dosar. Imobilul în cauză a fost proprietatea autorilor săi – defunctul bunic matern PI şi defuncta mamă P E, conform actelor de confiscare enumerate mai sus, proprietate de care aceştia au fost deposedaţi în mod abuziv de către Statul Român în anul 1967, prin expropriere.

Prin ordinul contestat, pârâta a decis acordarea de despăgubiri fără nicio motivare. Mai mult, reclamantei nu i s-a comunicat ordinul, luând cunoştinţă de acesta în data de 24.01.2007, cu ocazia audienţei la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A mai arătat reclamanta că autorii săi nu au fost despăgubiţi la trecerea imobilului în proprietatea statului şi nu au primit nici un fel de compensări, nici băneşti şi nici în natură.

Faţă de acestea, reclamanta solicită să se constate nelegalitatea ordinului contestat şi să se dispună anularea lui.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, privind restituirea imobilului în natură, reclamanta consideră că este îndreptăţită la aceasta având în vedere regula stabilită de art.7, 9, 20 din Legea nr.10/2001. Restituirea prin echivalent este excepţia de la principiu şi se dispune doar în anumite situaţii strict reglementate.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar ordinul contestat şi actele de trecere în proprietatea statului menţionate anterior.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.7, 9, 20, 24 al.31 din Legea nr.10/2001, modificată şi completată prin Legea nr.247/2005.

La termenul de judecată din data de 08.05.2007, reclamanta prin mandatar, a precizat că înţelege să cheme în judecată şi Primăria Municipiului Călăraşi şi Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi, care au fost introduse în cauză şi citate în calitate de pârâte.

La termenul de judecată din data de 05.06.2007, reclamanta CME – prin mandatar – şi-a completat acţiunea cu un capăt de cerere subsidiar anulării, în sensul că a solicită ca în cazul în care se va dispune anularea în parte a ordinului contestat, să fie obligată pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi să înainteze notificarea formulată de reclamantă către pârâta Primăria Municipiului Călăraşi, pentru soluţionare.

La cererea instanţei, pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Călăraşi a comunicat că actele care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr.646/26.092005 au fost predate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi că prin notificarea formulată, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti şi nu restituirea în natură a terenului în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi, a ridicat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii întrucât nu a existat temei legal pentru contestarea Ordinului Prefectului nr.646/2005, a lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii Judeţului Călăraşi în raport de dispoziţiile art.11 şi art.2 al.1 din Legea 340/2004 care prevăd că prefectura este sediul instituţiei prefectului, iar instituţia prefectului are personalitate juridică.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Primăria Municipiului Călăraşi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Călăraşi întrucât reclamanta a transmis notificarea către Prefectura Judeţului Călăraşi. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În şedinţa din 22.05.2007, reclamanta – prin mandatar – a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâte, respectiv a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii Judeţului Călăraşi şi Primăriei Municipiului Călăraşi.

Soluţionând excepţiile invocate în cauză, tribunalul, prin încheierea din 22.05.2007, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că, deşi în titlul VII din Legea 247/2005 nu se prevede în mod expres posibilitatea contestării ordinului emis în baza art.16 al.2 din titlul VII al Legii 247/2005, având în vedere art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă de judecată a cauzei în care aceasta pretinde încălcarea drepturilor sale cu caracter civil, astfel încât acţiunea reclamantei CME este admisibilă şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Prefectura Judeţului Călăraşi, în raport de dispoziţiile art.11 şi art.2 al.1 din Legea 340/2004 care prevăd că prefectura este sediul instituţiei prefectului, iar instituţia prefectului are personalitate juridică; a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Călăraşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta CME a formulat, în baza Legii 10/2001, notificare pentru imobilul situat în Călăraşi, preluat în mod abuziv de către Statul Român în 1961 de la autoarea reclamantei – mama sa EPP. Prin notificare reclamanta a solicitat „să i se restituie echivalentul bănesc al imobilului şi suprafaţa aferentă acestuia aşa cum prevăd dispoziţiile art.1 al.2 din Legea 10/2001” şi înaintarea notificării către Prefectura Călăraşi.

Prin Ordinul nr.646/26.09.2005 Prefectul Judeţului Călăraşi a propus acordarea de despăgubiri reclamantei CME pentru imobilul revendicat format din teren şi construcţie preluate în mod abuziv şi demolate, iar Prefectul Judeţului Călăraşi a înaintat dosarul reclamantei către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în baza art.16 al.1 din Titlul VII al Legii 247/2005.

În raport de dispoziţiile Legii 10/2001 în forma iniţială cât şi după modificarea sa prin Legea 247/2005, tribunalul constată că pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor acestei legi.

În primul rând, în mod greşit această pârâtă a considerat că persoanele îndreptăţite la a formula cereri în baza Legii 10/2001 au dreptul să aleagă între restituirea în natură şi acordarea de despăgubiri pentru imobilele revendicate.

Potrivit art.1 din Legea 10/2001 imobilele ce fac obiectul acestei legi se restituie în natură, iar numai dacă acest lucru nu este posibil se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Acest text are natura unei dispoziţii introductive ce stabileşte cu caracter de principiu pentru întreaga reglementare faptul că prioritară este restituirea în natură faţă de restituirea în echivalent, înlăturând în mod evident posibilitatea opţiunii între acestea pentru petent.

În aceste condiţii, apărarea pârâtei Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi în sensul că prin notificare reclamanta a ales să solicite despăgubiri pentru imobilul revendicat este greşită, dat fiind că potrivit principiului consacrat de art.1 din Legea 10/2001 reclamanta nu avea posibilitatea de a alege între restituirea în natură şi plata despăgubirilor.

Chiar dacă această pârâtă a fost sesizată de executorul judecătoresc, la cererea reclamantei CME, cu notificarea acesteia, considerând a fi aplicabile în cauză dispoziţiile art.36 din Legea 10/2001, această instituţie avea obligaţia de a verifica dacă reclamanta se încadra în cazurile expres reglementate de acest articol de lege.

Ori reclamanta CME nu se încadra în cazurile reglementate de art.36 al.2 din Legea 10/2001 care vizau numai acele situaţii în care potrivit articolelor anterioare persoana îndreptăţiră avea în mod expres prevăzut dreptul de opţiune (art.14 al.1 sau art.19 al.2 şi 3 din Legea 10/2001) pentru despăgubiri băneşti.

Având în vedere că reclamanta CME nu se încadra în aceste cazuri prevăzute de art.36 al.2 din Legea 10/2001, precum şi principiul prevăzut de art.1 din Legea 10/2001 că persoana îndreptăţită nu are drept de a opta între restituirea în natură şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi trebuia să constate că nu este competentă să soluţioneze notificarea reclamantei şi să înainteze această notificare, conform art.21 din Legea 10/2001, unităţii deţinătoare a imobilului, iar dacă reclamanta nu putea indica deţinătorul conform art.28, să înainteze notificarea Primăriei Municipiului Călăraşi în a cărei rază teritorială se află imobilul revendicat. De altfel, aceste aspecte sunt susţinute chiar şi de pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi în întâmpinarea formulată (pagina 48 dosar).

Pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi nu a procedat în acest mod şi deşi, conform celor precizate anterior, nu era competentă să se pronunţe asupra notificării reclamantei, a emis Ordinul nr._____ prevăzut de art.16 din titlul VII al Legii 247/2005.

Cum art.16 din titlul VII al Legii 247/2005 se referă numai la notificările ce intrau în competenţa Instituţiei Prefectului Călăraşi dar nesoluţionate încă, tribunalul constată că Ordinul nr._____ emis de Prefectul Judeţului Călăraşi este nelegal întrucât vizează o notificare ce nu intra în competenţa pârâtei Instituţia Prefectului Călăraşi, aşa încât instanţa a admis acţiunea reclamantei CME împotriva acestei pârâte şi a dispus anularea acestui ordin.

Întrucât aşa cum s-a menţionat anterior, potrivit art.28 din Legea 10/2001 Primăria Municipiului Călăraşi în a cărei rază teritorială se află imobilul este competentă să identifice unitatea deţinătoare a imobilului revendicat de reclamanta CME, iar în cazul în care imobilul este în domeniul public sau privat al municipiului Călăraşi să soluţioneze notificarea (art.21), tribunalul a obligat pe pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi să înainteze notificarea formulată de reclamanta CME la data de 09.11.2001 pentru imobilul situat în Călăraşi, pentru soluţionare.

Întrucât notificarea reclamantei CME nu a fost analizată până în prezent de către Primăria Municipiului Călăraşi, aceasta nepronunţându-se în vreun fel asupra notificării întrucât nu a fost sesizată cu o asemenea cerere, tribunalul a constat că nu se poate solicita direct instanţei să oblige această pârâtă la restituirea în natură a imobilului, faza administrativă prevăzută de Legea 10/2001 şi care începe cu sesizarea unităţii deţinătoare este obligatorie.

În raport de aceste aspecte, tribunalul a constatat că pârâta Primăria Municipiului Călăraşi nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, urmând a respinge pentru acest motiv acţiunea reclamantei CME împotriva acestei pârâte.

Având în vedere cele arătate anterior, instanţa a respins şi capătul de cerere din acţiunea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului în cauză, ca prematur formulat înainte de emiterea unei decizii de către Primăria Municipiului Călăraşi ca răspuns la notificarea reclamantei, a dispus anularea Ordinului nr._____ emis de Prefectul Judeţului Călăraşi şi a obligat pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Călăraşi să înainteze notificarea formulată de reclamanta CME la data de ____ pentru imobilul situat în Călăraşi___ pentru soluţionare.

Legea 10/2001. Anulare ordin prefect.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 26.02.2007, reclamanta CME, prin mandatar CCC, a chemat în judecată pe pârâta Prefectura Judeţului Călăraşi – prin prefect, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– anularea în parte a Ordinului nr.___ emis de Prefectul Judeţului Călăraşi, în

sensul anulării prevederii de acordare de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1583 mp situat în _____

– restituirea în natură a terenului în suprafaţă aproximativ 1583 mp situat în _____;

– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în calitate de unică moştenitoare a defuncţilor săi autori PI şi PE a formulat în baza Legii 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc, notificare prin care a solicitat Prefecturii Judeţului Călăraşi restituirea imobilului-teren ce a aparţinut autorilor săi, situat, la data preluării abuzive de către stat, în Călăraşi; la acea dată imobilul a fost compus din teren în suprafaţă de aproximativ 1583 mp şi construcţie – casă de locuit, conform actelor de trecere în proprietatea statului, respectiv Ordinul Ministrului Finanţelor nr.233/13.04.1967 cu anexe, Decizia nr.____ a Sfatului Popular al Oraşului Călăraşi şi procesul-verbal din ____, acte ce au fost depuse la dosar. Imobilul în cauză a fost proprietatea autorilor săi – defunctul bunic matern PI şi defuncta mamă P E, conform actelor de confiscare enumerate mai sus, proprietate de care aceştia au fost deposedaţi în mod abuziv de către Statul Român în anul 1967, prin expropriere.

Prin ordinul contestat, pârâta a decis acordarea de despăgubiri fără nicio motivare. Mai mult, reclamantei nu i s-a comunicat ordinul, luând cunoştinţă de acesta în data de 24.01.2007, cu ocazia audienţei la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A mai arătat reclamanta că autorii săi nu au fost despăgubiţi la trecerea imobilului în proprietatea statului şi nu au primit nici un fel de compensări, nici băneşti şi nici în natură.

Faţă de acestea, reclamanta solicită să se constate nelegalitatea ordinului contestat şi să se dispună anularea lui.

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, privind restituirea imobilului în natură, reclamanta consideră că este îndreptăţită la aceasta având în vedere regula stabilită de art.7, 9, 20 din Legea nr.10/2001. Restituirea prin echivalent este excepţia de la principiu şi se dispune doar în anumite situaţii strict reglementate.

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar ordinul contestat şi actele de trecere în proprietatea statului menţionate anterior.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.7, 9, 20, 24 al.31 din Legea nr.10/2001, modificată şi completată prin Legea nr.247/2005.

La termenul de judecată din data de 08.05.2007, reclamanta prin mandatar, a precizat că înţelege să cheme în judecată şi Primăria Municipiului Călăraşi şi Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi, care au fost introduse în cauză şi citate în calitate de pârâte.

La termenul de judecată din data de 05.06.2007, reclamanta CME – prin mandatar – şi-a completat acţiunea cu un capăt de cerere subsidiar anulării, în sensul că a solicită ca în cazul în care se va dispune anularea în parte a ordinului contestat, să fie obligată pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi să înainteze notificarea formulată de reclamantă către pârâta Primăria Municipiului Călăraşi, pentru soluţionare.

La cererea instanţei, pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Călăraşi a comunicat că actele care au stat la baza emiterii Ordinului Prefectului nr.646/26.092005 au fost predate Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi că prin notificarea formulată, reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri băneşti şi nu restituirea în natură a terenului în cauză.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi, a ridicat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii întrucât nu a existat temei legal pentru contestarea Ordinului Prefectului nr.646/2005, a lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii Judeţului Călăraşi în raport de dispoziţiile art.11 şi art.2 al.1 din Legea 340/2004 care prevăd că prefectura este sediul instituţiei prefectului, iar instituţia prefectului are personalitate juridică.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Primăria Municipiului Călăraşi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Călăraşi întrucât reclamanta a transmis notificarea către Prefectura Judeţului Călăraşi. Pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În şedinţa din 22.05.2007, reclamanta – prin mandatar – a solicitat respingerea excepţiilor invocate de pârâte, respectiv a inadmisibilităţii acţiunii, a lipsei calităţii procesuale pasive a Prefecturii Judeţului Călăraşi şi Primăriei Municipiului Călăraşi.

Soluţionând excepţiile invocate în cauză, tribunalul, prin încheierea din 22.05.2007, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cu motivarea că, deşi în titlul VII din Legea 247/2005 nu se prevede în mod expres posibilitatea contestării ordinului emis în baza art.16 al.2 din titlul VII al Legii 247/2005, având în vedere art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanţă de judecată a cauzei în care aceasta pretinde încălcarea drepturilor sale cu caracter civil, astfel încât acţiunea reclamantei CME este admisibilă şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Prefectura Judeţului Călăraşi, în raport de dispoziţiile art.11 şi art.2 al.1 din Legea 340/2004 care prevăd că prefectura este sediul instituţiei prefectului, iar instituţia prefectului are personalitate juridică; a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Călăraşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

Reclamanta CME a formulat, în baza Legii 10/2001, notificare pentru imobilul situat în Călăraşi, preluat în mod abuziv de către Statul Român în 1961 de la autoarea reclamantei – mama sa EPP. Prin notificare reclamanta a solicitat „să i se restituie echivalentul bănesc al imobilului şi suprafaţa aferentă acestuia aşa cum prevăd dispoziţiile art.1 al.2 din Legea 10/2001” şi înaintarea notificării către Prefectura Călăraşi.

Prin Ordinul nr.646/26.09.2005 Prefectul Judeţului Călăraşi a propus acordarea de despăgubiri reclamantei CME pentru imobilul revendicat format din teren şi construcţie preluate în mod abuziv şi demolate, iar Prefectul Judeţului Călăraşi a înaintat dosarul reclamantei către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în baza art.16 al.1 din Titlul VII al Legii 247/2005.

În raport de dispoziţiile Legii 10/2001 în forma iniţială cât şi după modificarea sa prin Legea 247/2005, tribunalul constată că pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor acestei legi.

În primul rând, în mod greşit această pârâtă a considerat că persoanele îndreptăţite la a formula cereri în baza Legii 10/2001 au dreptul să aleagă între restituirea în natură şi acordarea de despăgubiri pentru imobilele revendicate.

Potrivit art.1 din Legea 10/2001 imobilele ce fac obiectul acestei legi se restituie în natură, iar numai dacă acest lucru nu este posibil se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Acest text are natura unei dispoziţii introductive ce stabileşte cu caracter de principiu pentru întreaga reglementare faptul că prioritară este restituirea în natură faţă de restituirea în echivalent, înlăturând în mod evident posibilitatea opţiunii între acestea pentru petent.

În aceste condiţii, apărarea pârâtei Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi în sensul că prin notificare reclamanta a ales să solicite despăgubiri pentru imobilul revendicat este greşită, dat fiind că potrivit principiului consacrat de art.1 din Legea 10/2001 reclamanta nu avea posibilitatea de a alege între restituirea în natură şi plata despăgubirilor.

Chiar dacă această pârâtă a fost sesizată de executorul judecătoresc, la cererea reclamantei CME, cu notificarea acesteia, considerând a fi aplicabile în cauză dispoziţiile art.36 din Legea 10/2001, această instituţie avea obligaţia de a verifica dacă reclamanta se încadra în cazurile expres reglementate de acest articol de lege.

Ori reclamanta CME nu se încadra în cazurile reglementate de art.36 al.2 din Legea 10/2001 care vizau numai acele situaţii în care potrivit articolelor anterioare persoana îndreptăţiră avea în mod expres prevăzut dreptul de opţiune (art.14 al.1 sau art.19 al.2 şi 3 din Legea 10/2001) pentru despăgubiri băneşti.

Având în vedere că reclamanta CME nu se încadra în aceste cazuri prevăzute de art.36 al.2 din Legea 10/2001, precum şi principiul prevăzut de art.1 din Legea 10/2001 că persoana îndreptăţită nu are drept de a opta între restituirea în natură şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi trebuia să constate că nu este competentă să soluţioneze notificarea reclamantei şi să înainteze această notificare, conform art.21 din Legea 10/2001, unităţii deţinătoare a imobilului, iar dacă reclamanta nu putea indica deţinătorul conform art.28, să înainteze notificarea Primăriei Municipiului Călăraşi în a cărei rază teritorială se află imobilul revendicat. De altfel, aceste aspecte sunt susţinute chiar şi de pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi în întâmpinarea formulată (pagina 48 dosar).

Pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi nu a procedat în acest mod şi deşi, conform celor precizate anterior, nu era competentă să se pronunţe asupra notificării reclamantei, a emis Ordinul nr._____ prevăzut de art.16 din titlul VII al Legii 247/2005.

Cum art.16 din titlul VII al Legii 247/2005 se referă numai la notificările ce intrau în competenţa Instituţiei Prefectului Călăraşi dar nesoluţionate încă, tribunalul constată că Ordinul nr._____ emis de Prefectul Judeţului Călăraşi este nelegal întrucât vizează o notificare ce nu intra în competenţa pârâtei Instituţia Prefectului Călăraşi, aşa încât instanţa a admis acţiunea reclamantei CME împotriva acestei pârâte şi a dispus anularea acestui ordin.

Întrucât aşa cum s-a menţionat anterior, potrivit art.28 din Legea 10/2001 Primăria Municipiului Călăraşi în a cărei rază teritorială se află imobilul este competentă să identifice unitatea deţinătoare a imobilului revendicat de reclamanta CME, iar în cazul în care imobilul este în domeniul public sau privat al municipiului Călăraşi să soluţioneze notificarea (art.21), tribunalul a obligat pe pârâta Instituţia Prefectului – Judeţul Călăraşi să înainteze notificarea formulată de reclamanta CME la data de 09.11.2001 pentru imobilul situat în Călăraşi, pentru soluţionare.

Întrucât notificarea reclamantei CME nu a fost analizată până în prezent de către Primăria Municipiului Călăraşi, aceasta nepronunţându-se în vreun fel asupra notificării întrucât nu a fost sesizată cu o asemenea cerere, tribunalul a constat că nu se poate solicita direct instanţei să oblige această pârâtă la restituirea în natură a imobilului, faza administrativă prevăzută de Legea 10/2001 şi care începe cu sesizarea unităţii deţinătoare este obligatorie.

În raport de aceste aspecte, tribunalul a constatat că pârâta Primăria Municipiului Călăraşi nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, urmând a respinge pentru acest motiv acţiunea reclamantei CME împotriva acestei pârâte.

Având în vedere cele arătate anterior, instanţa a respins şi capătul de cerere din acţiunea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului în cauză, ca prematur formulat înainte de emiterea unei decizii de către Primăria Municipiului Călăraşi ca răspuns la notificarea reclamantei, a dispus anularea Ordinului nr._____ emis de Prefectul Judeţului Călăraşi şi a obligat pârâta Instituţia Prefectului Judeţul Călăraşi să înainteze notificarea formulată de reclamanta CME la data de ____ pentru imobilul situat în Călăraşi___ pentru soluţionare.

Tags: