2001.

Legea nr.18/1968 – care a sanctionat dobândirea pe cai nelegale a proprietatii – ca si Decretul nr.221/1960 – care reglementa procedura executarii silite împotriva persoanelor fizice a platii impozitelor, a taxelor neachitate în termen si a creantelor banesti ale organizatiilor socialiste, precum si procedura executarii confiscarii – au fost în concordanta cu normele Constitutiei din 1965, care ocrotea numai proprietatea personala dobândita pe cai legale, dar si cu prevederile Constitutiei din 1991 – sub puterea careia au fost mentinute pâna la reglementarea domeniului prin Legea nr. 115/1996, respectiv O.G. nr. 11/1996.

În consecinta, imobilele preluate în temeiul Legii nr. 18/1968 sau în contul creantei constatata conform acestui act normativ, prin hotarâre judecatoreasca definitiva, în cazul carora masura a fost luata cu respectarea prevederilor Decretului nr. 221/1960, nu intra în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001.

Prin actiunea înregistrata la 10.10.2006, reclamantul B.V. a chemat în judecata pe pârâtii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar pentru ca prin hotarâre judecatoreasca sa fie obligati sa-i restituie în natura imobilul situat în Constanta, Bdul M. nr.96, compus din constructii si teren în suprafata de 319,60 mp, si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii s-a aratat ca prin contractul de vânzare-cumparare transcris sub nr.538/08.12.1971 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui apartament format din doua camere si dependinte si asupra terenului aferent, în suprafata de 527,10 mp, situate în Constanta, Bd. L. nr.96. Prin decizia civila nr.1011/15.08.1973 a Tribunalului Judetean Constanta s-a constatat ca vânzatorii au predat doar suprafata de 319,60 mp, nu pe cea înscrisa în cuprinsul contractului de vânzare-cumparare; totodata, reclamantul a construit, ulterior, înca un corp de cladire format din doua camere si dependinte, cu o suprafata utila de 91 mp.

Întreg imobilul a fost preluat de stat în temeiul sentintei civile nr.3953/30.06.1976 a Judecatoriei Constanta, definitiva si irevocabila – prin care a fost admisa sesizarea Comisiei constituita în temeiul Legii nr.18/1968, iar bunul a fost trecut în proprietatea statului – si a deciziei nr. 481/22.09.1978 a Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al judetului Constanta – prin care bunul a fost transmis în administrarea fostei Întreprinderi de Constructii, Reparatii si Administrare a Fondului Locativ Constanta.

A mai sustinut reclamantul ca locuieste si în prezent în imobilul ce i-a apartinut în proprietate, în calitate de chirias, si ca a solicitat restituirea lui în natura în temeiul Legii nr.10/2001, dar pârâtii au refuzat sa dea curs solicitarii sale, desi au fost obligati la solutionarea notificarii prin hotarâre judecatoreasca.

Prin sentinta civila nr.1796/19.10.2007 Tribunalul Constanta a admis actiunea si a obligat pârâtii sa restituie în natura, catre reclamant, imobilul situat în Constanta, Bdul M. nr.96, compus din constructie si teren în suprafata de 319,60 mp, identificat prin raportul de expertiza efectuat de expertul B.D., si la plata cheltuielilor de judecata în suma de 1.600 lei.

Pentru a hotarî în acest sens prima instanta a retinut ca reclamantul a facut dovada dreptului sau de proprietate asupra imobilului aflat în litigiu si ca acesta se afla în prezent în domeniul privat al municipiului Constanta, unde a intrat ca efect al unei sentinte civile pronuntate în temeiul Legii nr.18/1968.

Referitor la aceasta hotarâre judecatoreasca s-a retinut ca nu identifica imobilul preluat – dupa vecinatati, componenta constructiei sau întinderea suprafetei de teren aferenta – si ca în aceste împrejurari nu se poate retine identitatea între imobilul la care se face referire în sentinta mentionata si cel solicitat de reclamant în prezenta cauza; pe cale de consecinta, instanta a constatat ca titularul actiunii este îndreptatit sa solicite direct în instanta restituirea în natura a imobilului, dat fiind refuzul evident al autoritatii administrative de a da raspuns la notificare.

Împotriva acestei sentinte au declarat apel pârâtii Primarul municipiului Constanta si Municipiul Constanta prin Primar, dar nu au aratat motivele de fapt si de drept pe care se întemeiaza calea de atac.

Prin concluzii scrise, apelantii pârâti au aratat ca tribunalul a facut o gresita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001, în sensul ca restituirea constructiei nu era posibila câta vreme nu a fost ceruta prin notificarea formulata în temeiul actului normativ mentionat, iar în ceea ce priveste terenul, s-a aratat ca suprafata ce putea fi restituita nu o putea depasi pe cea preluata efectiv, astfel cum este ea mentionata în decizia nr.481/1978 a fostului Consiliu Popular al judetului Constanta.

Intimatul reclamant a solicitat prin concluzii scrise respingerea apelului ca nefondat, iar în motivare a reiterat considerentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecata.

Desi apelantii nu au aratat care sunt criticile fata de modul în care s-a desfasurat judecata de fond si fata de hotarârea atacata, curtea va face aplicarea art.292 alin.2 din Codul de procedura civila care prevede, într-o asemenea situatie, ca instanta de apel se va pronunta, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanta.

Procedând, pe cale de consecinta, la rejudecarea în fond a litigiului în limita motivelor invocate în fata tribunalului, curtea a retinut urmatoarele:

Legea nr.10/2001 reglementeaza o procedura speciala de restituire în natura sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv de catre stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Art.2 din lege defineste notiunea de preluare abuziva si enumera nelimitativ si în raport de modalitatea, motivul sau conditiile preluarii, toate situatiile în care masura a fost nelegala deoarece s-a întemeiat pe acte normative, administrative de putere sau jurisdictionale, contrare regimului juridic constitutional de la data producerii lor si, totodata, contrare drepturilor si libertatilor fundamentale consacrate în legislatia internationala opozabila în domeniu.

În speta, actele dosarului confirma faptul ca imobilul situat în Constanta, B-dul M. nr.96, care a apartinut în proprietate reclamantului, a fost preluat de stat cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la acea data si ca nu poate fi retinuta incidenta nici uneia din ipotezele reglementate de art.2 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, prin sentinta civila nr. 3953/30.06.1976 a Judecatoriei Constanta s-a stabilit, în baza Legii nr. 18/1968, ca reclamantul nu a justificat provenienta licita a unor bunuri în valoare de 67.671 lei si s-a dispus trecerea în patrimoniul statului a imobilului situat în Constanta, str. L. nr.96, în valoare de 60.000 lei si obligarea reclamantului, pârât în acel litigiu, la plata catre stat, în numerar, a sumei de 7.671 lei.

În temeiul acestei hotarâri judecatoresti, Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular Judetean Constanta a emis decizia nr. 481/22.09.1978, prin care imobilul situat în Constanta, B-dul L. nr.96, compus din constructii în suprafata totala de 116,70 mp si suprafata totala de 307 mp, fost proprietatea numitului B.V., a fost transmis în administrarea Întreprinderii de constructii, reparatii si administrare a fondului locativ Constanta.

Rezulta, din cele ce preced, ca imobilul dobândit de reclamant prin actul de vânzare-cumparare încheiat în 1971 a trecut în proprietatea statului ca bun dobândit ilicit, în temeiul unei hotarâri judecatoresti definitive, pronuntata în temeiul Legii nr.18/1968, care constituia titlu legal de preluare, si ca titularul actiunii nu poate sustine cu temei caracterul abuziv al preluarii, pentru ca masura nu se încadreaza în nici una din situatiile reglementate de art.2 alin.1 lit.a-h din Legea nr.10/2001 si nici în cazurile prevazute de lit.i a aceluiasi text de lege.

Aceasta concluzie nu poate fi infirmata de pretinsa lipsa de identitate dintre imobilul dobândit de reclamant prin actul de vânzare cumparare încheiat cu numitii A.I. si E. în 1971 si cel a carui preluare în patrimoniul statului a intervenit prin sentinta civila nr.3953/1976 a Judecatoriei Constanta, retinuta în mod nejustificat de instanta de fond. Ca preluarea dispusa în temeiul Legii nr.18/1968 a privit imobilul cumparat de reclamant în 1971 rezulta din chiar considerentele cererii de chemare în judecata – unde acesta arata expres ca a dobândit imobilul a carui restituire o solicita prin actul de vânzare cumparare autentificat sub nr. 538/1971 si ca ulterior s-a constatat ca „vânzatorii A.I. si A.E.” au predat o suprafata de teren mai mica decât cea înscrisa în acte – dar si din considerentele deciziei nr.481/1978 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Judetean Constanta – unde imobilul preluat este identificat prin adresa, suprafata construita si suprafata totala a terenului aferent constructiei – si din analiza coroborata a concluziilor expertizei cu mentiunile actului de vânzare-cumparare din 1971, din care rezulta ca imobilul cumparat de la sotii A. si cel expertizat au aceleasi vecinatati, respectiv Spitalul Militar la est si sud si B-dul M. (fost L.) la vest.

Rezulta, deci, ca tribunalul a facut o gresita aplicare a prevederilor Legii nr.10/2001 – pentru ca imobilul a carui restituire se solicita este exceptat din sfera imobilelor prevazute de acest act normativ – si ca, pe cale de consecinta si în temeiul art.296 din Codul de procedura civila, se impune admiterea apelului si schimbarea în tot a hotarârii atacate, în sensul respingerii actiunii reclamantului ca nefondata.

În temeiul art.274 alin.1 din acelasi cod, intimatul reclamant va fi obligat la 300 lei cheltuieli de judecata catre apelanti.

Etichete: Legea nr.10/2001