Cerere de repunere în termenul de apel .Interpretarea sintagmei „împrejurare mai presus de voinţa părţii ” prev. de art.103 Cod pr. civilă.

Potrivit art. 103 alin. 1 din Codul de procedură civilă „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei”.

Simplul fapt al deplasării în străinătate nu echivalează cu o „împrejurare mai presus de voinţa părţii”, în sensul art. 103 din Codul de procedură civilă, întrucât apelantul ar fi avut posibilitatea de a numi un mandatar care să efectueze orice act de procedură, inclusiv promovarea căilor de atac în cauzele în care ar fi avut acest interes.

Prin sentinţa civilă nr.1428/22 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoşani a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de A.C. împotriva dispoziţiei nr.5596/1august 2007, emisă în procedura Legii nr.10/2001 de primarul municipiului Botoşani.

În apelul declarat împotriva sentinţei, la circa 4 luni de la comunicare, A.C. a formulat şi o cerere de repunere în termen, arătând că a fost plecat din ţară în perioada octombrie 2007 – aprilie 2008.

Prin decizia civilă nr.82/2 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava – secţia civilă a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termen.

Ori, apelantul, deşi a motivat că la data comunicării sentinţei primei instanţe, era plecat din ţară, ceea ce l-a împiedicat să ia cunoştinţă de aceasta, nu şi-a dovedit susţinerile.

Mai mult, simplul fapt al deplasării în străinătate nu echivalează cu o „împrejurare mai presus de voinţa părţii”, în sensul art. 103 din Codul de procedură civilă, întrucât apelantul ar fi avut posibilitatea de a numi un mandatar care să efectueze orice act de procedură, inclusiv promovarea căilor de atac în cauzele în care ar fi avut acest interes.

Etichete: Cerere de repunere