Top

Pârât aflat în străinătate. Citare prin publicitate. Aplicarea dispoziţiilor art. 95 (1) Cod procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 977 din 18 iunie 2008 a Judecătoriei Vatra Dornei a fost admisă acţiunea civilă având ca obiect „partaj bunuri comune”, formulată de reclamantul T.A. în contradictoriu cu pârâta V.E. Drept urmare, s-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuţii egale, imobilul casă de locuit cu teren aferent în suprafaţă de 90 mp, situat în municipiul Vatra Dornei, str. Todireni nr. 2, judeţul Suceava, în valoare de 50 000 euro; s-a atribuit reclamantului imobilul în natură; a fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 25 000 euro, în lei, la cursul zilei din data plăţii, iar pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, de 1260,15 lei.

Sentinţa a fost criticată în apel de către pârâtă pentru încălcarea dispoziţiilor legale privind citarea şi comunicarea actelor de procedură. A arătat că domiciliază în SUA, aspect confirmat de reclamant la termenul din 9 aprilie 2008.

Prin decizia civilă nr. 121 din 11 mai 2010 Tribunalul Suceava a admis apelul, a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus trimiterea cauzei la prima instanţă spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că prin chiar cererea introductivă reclamantul a precizat că pârâta are domiciliul în SUA, încât nelegal a fost citată la uşa instanţei şi prin publicitate, întru-un ziar de circulaţie naţională, fără ca instanţa de fond să-i fi pus reclamantului în vedere să afle şi să indice adresa pârâtei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul.

În dezvoltarea motivelor a arătat că nici în prezent nu cunoaşte adresa pârâtei, aceasta alegându-şi domiciliul la un nepot în vederea comunicării actelor de procedură. Cum nepotul a fost tot timpul la curent cu problemele dintre cei doi foşti soţi, ar fi putut să comunice instanţei adresa pârâtei; că citarea pârâtei s-a făcut la prima instanţă cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

Recursul este nefondat.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamantul nu a indicat, conform cerinţelor dispoziţiilor art. 112 pct. 1 Cod procedură civilă adresa de domiciliu a pârâtei, arătând că nu o cunoaşte, întrucât aceasta este plecată în SUA.

La primul termen de judecată reclamantul a solicitat, iar instanţa a încuviinţat citarea pârâtei prin publicitate.

În conformitate cu dispoziţiile art. 95 (1) Cod procedură civilă, când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate.

În aplicarea acestor dispoziţii legale este necesar ca reclamantul să prezinte probe privind diligenţele pe care le-a depus pentru aflarea domiciliului sau reşedinţei pârâtului, nefiind suficientă simpla afirmaţie a necunoaşterii adresei.

Pe de altă parte, instanţa, în îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin art. 129 alin. 2 şi 5 Cod procedură civilă, are la dispoziţie, într-un altfel de caz, mijloacele prevăzute de dispoziţiile art. 114 Cod procedură civilă.

În speţă, reclamantul nu a precizat, iar prima instanţă nu a cercetat dacă, cu minime diligenţe, pârâta putea fi încunoştiinţată legal despre procesul pendinte. Acest fapt se impunea cu atât mai mult cu cât părţile au fost căsătorite în perioada 2000-2007, iar din cererea de chemare în judecată rezultă că pârâta a plecat periodic în SUA încă de la începutul căsătoriei.

De altfel, la prima instanţă nu s-au efectuat verificări minime privind plecarea pârâtei în SUA, iar prin motivele de recurs reclamantul afirmă, el însuşi, că O.R., nepot al pârâtei, ar fi putut furniza instanţei astfel de date.

Etichete: