Top

Citare

Prin sentinţa civilă nr. 3631/23.05.2007 a Judecătoriei Bacău a fost anulată cererea de chemare in judecată formulată de către reclamanta M.V. in contradictoriu cu pârâţii S.C. E. S.A. Bacău şi S.C. M. S.R.L. ( capăt 2 al acestei cereri ) pentru revendicarea obiectului .

În temeiul art. 165 Cod pr.civilă s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect constatare nulitate absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 142/2001 si cererea reconvenţională .

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele :

Reclamanta a precizat şi completat acţiunea principală de două ori, prin avocatul ales, nu a indicat numărul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută a solicitat a se constata prin punctul 2 al cererii de chemare în judecată.

Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului şi al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă, conform dispoziţiilor art. 133 al 1 Cod procedură civilă .

Reclamanta, citată personal pentru termenul din 23.05.2007, a arătat în scris, că solicită constatarea nulităţii parţiale absolute a contractului de vânzare-cumpărare dintre M. şi SC E. SA, între SC E. SA şi SC M. SRL, Prin C.T., nulitatea contractului de închiriere încheiat între SC M. SRL şi asociatul unic C.T., precum şi a actului adiţional nr. 2013, cu privire la suprafaţa de 203 mp.

A menţionat că nu se află în posesia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii SC E. SA şi SC M. SRL.

Deşi odată cu depunerea acţiunii, a depus copia contractului de vânzare-cumpărare nr. 142/2001, în care nu este parte, reclamanta nu a indicat numărul contractului de vânzare cumpărare subsecvent a cărui nulitate o solicită, nu a depus copia contractului respectiv, aşa cum i s-a solicitata de la primul termen de judecată, din 05.03.2003.

Sunt neîntemeiate motivele invocate în ultimele precizări ale acţiunii, privind imposibilitatea reclamantei de a identifica numărul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii SC E. SA şi SC M. SRL, deoarece avea posibilitatea de a solicita relaţii de la Biroul de carte funciară, imobilul în litigiu fiind intabulat, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 142/2001.

Pe cale de consecinţă a constatat că reclamanta nu a precizat obiectul capătului doi al cererii, motiv pentru care a dispus anularea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta .

În motivarea apelului se arată că instanţa de fond a făcut o greşită interpretare a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei .Astfel la termenul din data de 28.05.2003 pârâta S.C. M. S.R.L. a depus întâmpinare , moment in care reclamanta a luat cunoştinţă că nu este vorba despre nici un contract de vânzare cumpărare intre S.C. E. S.A. şi S.C. M. S.R.L. ci că imobilul trecuse in proprietatea lui C.T. prin actul adiţional autentificat sub nr. 2073/20.12.2001 . Aşa fiind s-au depus precizări la acţiune in sensul că se solicită nulitatea absolută parţială a actului adiţional . Se mai arată că într-adevăr nu s-a precizat explicit că se solicită înlocuirea capătului doi de cerere cu cererea de anulare a actului adiţional . Apelanta a mai arătat faptul că apelul său este formulat in termen , întrucât deşi a respectat dispoziţiile art. 98 Cod pr.civilă aducând la cunoştinţa instanţei faptul că nu mai locuieşte la adresa menţionată solicitând să fie citată prin publicitate instanţa nu a luat in seamă cererea sa.

În condiţiile in care agentul a constatat că reclamanta şi-a schimbat adresa şi nu a putut afla noua adresă nu ar fi trebuit să afişeze actul nefiind respectate dispoziţiile art. 92 Cod pr.civilă.

În apărare a formulat întâmpinare intimatul M. M.D. , solicitând respingerea apelului ca nefundat .

De asemenea prin întâmpinare a invocat excepţia tardivităţii apelului faţă de dispoziţiile art. 284 Cod pr.civilă.

La termenul din data de 23.04.2008 instanţa a pus in discuţia părţilor excepţia tardivităţii apelului, excepţie invocată de către intimatul M. M.D. prin întâmpinare .

Examinând excepţia invocată instanţa reţine următoarele :

Reclamanta şi-a indicat domiciliul în cererea de chemare in judecată ca fiind Bacău ( fila 1 ds. fond).

Pentru termenul din data de 23.05.2007 reclamanta a adus la cunoştinţa instanţei solicitarea de a fi citat prin publicitate motivat de faptul că nu mai locuieşte la adresa indicată prin cererea de chemare in judecată din anul 2005.

Apelanta invocă faptul că in acest mod a adus la cunoştinţa instanţei schimbarea de domiciliu in condiţiile art. 98 Cod pr.civilă.

Această susţinere a apelantei este neîntemeiată, schimbarea domiciliului presupunând in mod logic , înlocuirea unui domiciliu cu altul, unde se vor comunica ulterior actele de procedură in ceea ce o priveşte pe partea care a formulat cererea potrivit art. 98 Cod pr.civilă.

Or, solicitarea reclamantei de a fi citată prin publicitate nu se circumscrie instituţiei schimbării de domiciliu astfel cum aceasta este prevăzută de lege, astfel că in mod legal comunicarea hotărârii apelate a fost făcută la adresa pe care reclamanta a indicat-o in cererea de chemare in judecată neputându-se invoca nulitatea procedurii de comunicare a hotărârii.

Se impune a fi precizat faptul că citarea prin publicitate nu este aplicabilă reclamantului . Astfel, textul art. 95 stipulează că „atunci când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat cu putinţă nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului , instanţa va dispune citarea acestuia prin publicitate” .

Aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare întrucât procedura citării prin publicitate are caracter excepţional fiind de altfel inadmisibil ca reclamantul care a avut iniţiativa demersului judiciar să solicite citarea si comunicarea actelor de procedură prin publicitate , întrucât această procedură vizează doar persoanele cu domiciliul necunoscut .

Reclamanta nu poate pretinde despre faptul că nu ştie unde locuieşte .În cazul in care intr-adevăr nu ar avea o locuinţă stabilă, aceasta ar fi avut posibilitatea desemnării unui domiciliu ales, potrivit art. 93 Cod pr.civilă, pentru comunicarea actelor de procedură, fiind de astfel obligată conform dispoziţiilor art. 723 alin. 1 Cod pr. civilă să-şi exercite drepturile procedurale cu bună credinţă.

În ceea ce priveşte nerespectarea art. 92 Cod pr.civilă constată că nici această susţinere a apelantei nu este întemeiată.

Agentul procedural a procedat la afişarea hotărârii apelate pe uşa principală a imobilului pe care reclamanta l-a indicat cu adresă in acţiunea introductivă, aceasta fiind domiciliul la care in mod legal trebuiau comunicate actele de procedură pentru motivele menţionate anterior.

Procedura de care se prevalează apelanta si prevăzută de dispoziţiile art. 94 Cod pr.civilă, nu este incidentă in prezenta cauză întrucât se referă la o situaţie cu totul excepţională in sensul dispariţiei fizice a clădirii , ceea ce nu este cazul si oricum vizează situaţia apariţiei acestui eveniment ulterior emiterii actului de procedură ce se impune a fi comunicat .

Instanţa reţine astfel că hotărârea a fost legal comunicată la data de 2.07.2007 iar apelul a fost declarat la data de 31.10.2007 , cu încălcarea termenului de decădere prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente va admite excepţia şi va respinge apelul ca fiind tardiv formulat .

Etichete: