Top

Faptul ca, prin lege, se recunoaşte expres calitatea Regiei Naţionale a Padurilor de a reprezenta statul în domeniile care constituie obiectul sau de activitate şi dreptul directorilor direcţiilor silvice de a reprezenta şi susţine interesele regiei, nu co

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 17.03.2010 înregistrată sub nr. 3086/86/2010, reclamanta Direcţia Silvică Suceava a formulat o cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. V. şi a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 35 459, 48 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând prejudiciul pe care 1-a produs Direcţiei Silvice Suceava – Ocolul Silvic Vama.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost angajatul unităţii reclamante având funcţia de maistru de exploatare în cadrul S.E.M.L. Câmpulung Moldovenesc. Această subunitate a fost desfiinţată urmare a aplicării „Metodologiei privind gradarea unităţilor şi subunităţilor regiei şi condiţiile minime pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea structurilor acestora”, astfel că postul pe care îl ocupa a fost redus iar prin Decizia nr. 403/02.07.2009 pârâtului i-a încetat contractul individual de muncă încheiat cu Direcţia Silvică Suceava.

A mai arătat reclamanta că, în perioada în care pârâtul era angajatul unităţii reclamante, respectiv în cursul lunii mai 2007 a fost efectuat la Ocolul Silvic Vama un control al gestiunii pârâtului. Urmare a controlului a fost întocmit de către C. C., revizor contabil în cadrul Direcţiei Silvice Suceava, raportul nr. 15666/21.05.07.

Urmare a controlului financiar de gestiune la Ocolul silvic Vama, s-a constatat un prejudiciu în valoare de 40.449,07 lei reprezentând contravaloare lipsei unui volum de 488,64 mc material lemnos din partizile nr. 1018 şi 1099, ambele gestionate de către pârât. Din volumul total de 488,64 mc, 200,54 mc cu o valoare de 22191 lei sunt lipsă din partida 1018, diferenţa de 288,1 mc cu o valoare de 18258,07 lei fiind lipsă din partida 1099.

Partida nr. 1018 a avut iniţial un volum total de 1987 mc şi a fost autorizată pentru exploatare în prestări servicii în data de 07.03.2005 când Ocolul silvic Vama aparţinea de „Direcţia Fondului Forestier Bisericesc” Suceava, iar exploatarea a fost atribuită către S.C. „Nic Adria” S.R.L. Moldoviţa. Această societate a abandonat exploatarea, iar la data de 27.08.2005 i s-a făcut cunoscut de către Direcţia Silvică Suceava, faptul că s-a reziliat contractul de prestări servicii încheiat.

La data de 30.09.2005 s-a efectuat inventarierea stocului de masă lemnoasă neexploatat ocazie cu care s-a constatat un volum pe picior de 1241 mc pentru care s-a întocmit A.P.V. 1018 S. Volumul de 1241 mc a fost autorizat spre exploatare la data de 28.11.2005 cu autorizaţia nr. 121/28.11.2005, resursa nevoi proprii. La data de 28.11.2005(proces verbal nr. 2464/28.11.2005) s-a predat spre exploatare partida maistrului de exploatare, B. V., în baza împuternicirii nr. 2085/14.11.2008 a Şefului Ocolului silvic Vama. Cu ocazia predării spre exploatare, maistrului B. V. i s-a comunicat şi o situaţie privind sortimentaţia ce urma să rezulte prin exploatarea partizii, document pe care 1-a semnat fără nici o obiecţie. De altfel, el a participat la inventarierea stocului rămas pe picior de la S.C. „Nic Adria” S.R.L. Moldoviţa.

La data de 27.12.2005 s-a întocmit, de către tehn. C. A. şi pădurar N. I., actul de constatare nr. 3541 din 27.12.2005, în care s-a menţionat că din stocul total de 1241 mc s-au valorificat 274 mc, rămânând pentru anul 2006 un stoc de 967 mc, din care 767 mc pe picior şi 200 mc în faza apropiat la drum auto. Actul de constatare este însuşit fără obiecţii de către maistrul B. V.

La data de 23.01.2006 partida s-a autorizat spre exploatare cu autorizaţia nr. 43/23.01.2006 către B. V., în baza împuternicirii nr. 387/23.01.2006 emisă de şeful Ocolului silvic Vama, ing. Ţ. I., predare spre exploatare fiind efectuată în data de 26.01.2006 de către tehn. C. A. şi pădurar M. I., maistru de exploatare B. V. a semnat actul de predare fără a face vreo obiecţie.

La data de 22.02.2006 s-a întocmit, de către tehn. N. G. şi pădurar N. I., actul de constatare, înregistrat la Ocolul silvic Vama cu nr. 1289/22.02.2006, însuşit şi de către B. V. în care s-a consemnat un volum total de 259 mc din care, 218 mc pe picior, 34 mc în faza fasonat la cioată şi 7 mc în faza apropiat la drum auto.

A mai precizat reclamanta că, în perioada 26.04.2006 – 28.04.2006, în baza Deciziei nr. 278/17.04.2006 a Directorului Direcţiei Silvice Suceava, ing. V. S., a fost efectuată o verificare a partizii 1018 de către ing. P. G., responsabil cu activitatea de fond forestier la Ocolul silvic Vatra Dornei şi tehn. C. l., responsabil cu activitatea de paza şi protecţia pădurilor la Ocolul silvic Crucea. Verificare a fost făcută în prezenţa delegatului care a efectuat marcare, ing. C. C., a pădurarului titular de canton, N. I. şi a maistrului de exploatare B. V. Cu ocazia verificărilor efectuate a rezultat că până la data controlului a fost expediată cantitatea de 529 mc în teren existând un volum de 279,9 mc din care 219 mc pe picior, 55,46 mc fasonat la cioată şi 5,44 mc apropiat la dram auto. Rezulta aşadar o lipsă de 432,1 mc faţă de volumul autorizat de 1241 mc.

La data de 27.09.2006, ing. P. G. împreună cu pădurarul N. I. au efectuat, în prezenţa maistrului de exploatare, B. V., un control al exploatării (act nr. 8153/02.10.2006) ocazie cu care constată un volum de 99 mc din care 90 mc pe picior, 9 mc în faza fasonat la cioată şi 297 mc lipsă, actul fiind însuşit de către pârât.

La data de 28.11.2006, ing. I. L. împreună cu pădurarul N. I. au efectuat, în prezenţa maistrului de exploatare, B. V., un control al exploatării (act nr. 10033/30.11.2006) ocazie cu care se constată că din volumul total al partizii de 1198 mc au fost transportaţi 862 mc, în stoc fiind 39 mc din care 15 mc pe picior, 14 mc în faza fasonat şi 10 mc în faza apropiat la drum auto.

La data de 27.12.2006 s-a întocmit, de către tehn. N. G. şi pădurar N. I., actul de constatare, înregistrat la Ocolul silvic Vama cu nr. 10696/27.12.2006, însuşit şi de către B. V. în care se consemna un volum lipsă de 297 mc, actul fiind însuşit de către pârât..

Cu ocazia reviziei a fost reanalizată situaţia gestionară a acestei partizi, în urma compensărilor cantitative şi valorice, a rezultat o lipsă de 200,54 mc cu o valoare de 22191 lei.

Partida 1099 cu un volum de 2070 mc, resursa prestării servicii a fost autorizată la exploatare cu autorizaţia nr. 160/25.09.2006 şi predată spre exploatare în data de 26.09.2006 (proces verbal nr. 8015/27.09.2006), maistrului B. V., din cadrul S.E.M. Câmpulung Moldovenesc, în baza împuternicirii nr. 1007/25.09.2006 emisă de şeful S.E.M.L. Câmpulung Moldovenesc, ing. Z. G. Maistru B. V. a semnat procesul verbal de predare spre exploatare fără a face obiecţii asupra cantităţii şi calităţii masei lemnoase din partidă.

La data de 20.10.2006, ing. Ţ. I., şefii Ocolului silvic Vama, împreună cu pădurarul. B. E. au efectuat în prezenţa maistrului de exploatare, B. V., un control al exploatării (act nr. 9208/01.11.2006) ocazie cu care constată un stoc în volum.

La data de 22.12.2006, ing. S. C. împreună cu pădurarul B. E. a efectuat, în prezenţa maistrului de exploatare, B. V., un control al exploatării (act nr. 10832/22.12.2006) ocazie cu care s-a constatat un stoc în volum de 724 mc din care 461 mc pe picior şi 60 în faza apropiat la drum auto.

La data de 30.12.2006, tehn. I. L., împreună cu pădurarul B. E. şi maistru de exploatare B. V., a întocmit actul de constatare înregistrat la Ocolul silvic Vama cu nr. 20/03.01.2007 în care se consemnează un stoc în volum de 724 mc din care 211 mc pe picior şi 60 în faza fasonat şi 453 în faza apropiat la drum auto.

Cu autorizaţia nr.18/17.01.2007 s-a autorizat stocul de masă lemnoasă din partidă, respectiv 271 mc cu termene de exploatare de la data de 17.01.2007 la data de 15.02.2007. Predarea spre exploatare s-a făcut maistrului B. V. în baza împuternicirii nr. 86/15.01.2007 şefului S.E.M.L. Câmpulung Moldovenesc, ing. Z. G., în data de 22.01.2007(act nr. 429/ 25.01.2007) de către ing. S. C. şi pădurarul B. E. Maistrul B. V. semnează procesul verbal de predare – primire fără a face vreo obiecţie privind cantitatea şi calitatea materialului lemnos.

La data de 22.01.2007, tehn. I. L. împreună cu pădurarul B. E. au efectuat, în prezenţa maistrului de exploatare, B. V., un control al exploatării ocazie cu care constată un stoc în volum de 524 mc din care 120 mc pe picior, 70 mc în faza fasonat, 71 mc în faza scos şi 263 mc în faza apropiat la drum auto.

La data de 15.02.2007, ing. P. G. împreună cu pădurarul B. E. au efectuat, în prezenţa maistrului de exploatare, B. V., un control al exploatării (act nr. 1036/19.02.2007) ocazie cu care s-a constatat un stoc în volum de 9,24 mc în faza apropiat la drum auto.

Tot la această dată s-a întocmit de către aceştia actul de constatare nr. 1037/19.02.2007 în care s-a consemnat faptul că există lipsă un volum brut de 470,15 mc din care 291,36 mc răşinoase şi 178,79 mc foioase, act care a fost însuşit de către maistru B. V. fără obiecţii.

Cu ocazia reviziei a fost reanalizată situaţia gestionară a acestei partizi, în urma compensărilor cantitative şi valorice, a rezultat o lipsă de 288,1 mc cu o valoare de 18258,07 lei.

Pe total, în cele două partizi, cu ocazia reviziei a fost constatată o lisă de 488,64 mc material lemnos cu o valoare de 40449,07 lei, sumă care nu a fost recuperată de la maistru de exploatare B. V.

Urmare a neregulilor constatate cu ocazia verificării gestiunii pârâtului la cele două partizi din gestiunea sa, Direcţia Silvică Suceava a formulat plângere penală împotriva maistrului de exploatare B. V., plângere ce a făcut obiectul dosarului nr. 614/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc

În vederea soluţionării dosarului pentru stabilirea corectă a prejudiciului, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize tehnice, expertiză efectuată de inginerul F. Ş. – expert tehnic în specialitatea silvicultură. Din concluziile raportului de expertiză rezultă un prejudiciu real de 22191 lei la partida 1018 si 13268.48 lei la partida 1099. în total 35459.48 lei

Prin Rezoluţia din data de 17.02.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosar nr. 614/P/2008 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de „neglijenţă în serviciu” r în sarcina sa putând fi reţinută o răspundere materială.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, Decizia nr. 403/02.07.2009 a Directorului Direcţiei Silvice Suceava, prin care a încetat contractul individual de muncă al maistrului B. V.; documentele aferente partizilor nr.1018 şi 1099 împreună cu situaţiile privind rezultatul exploatării acestora; raportul de expertiză întocmit de expert Ş. F.; Rezoluţia din 17.02.2010 în dosar nr. 614/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 270 Codul muncii, art. 24 şi următoarele din Legea nr. 22/1969 şi art. 109 din Contractul Colectiv de muncă nr. 3395/04.06.2008.

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat apărări în cauză.

Prin sentinţa civilă nr. 981 din 25 mai 2010 a Tribunalului Suceava – secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 3086/86/2010, s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către aceasta.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 291 din Codul muncii dispoziţiile acestui act normativ privitoare la jurisdicţia muncii se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Conform dispoziţiilor art. 41 din Codul de procedură civilă orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată. Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, capacitatea procesuală de folosinţă este una dintre condiţiile esenţiale pentru ca o persoană fizică sau juridică să fie parte în procesul civil în calitate de reclamant.

Potrivit dispoziţiilor art. 5 şi art. 33 din Decretului nr. 31/1954 capacitatea de folosinţă nu poate avea decât o persoană fizică sau o instituţie, autoritate, organism etc care are personalitate juridică.

Or, în cauza de faţă, din dispoziţiile art.2 alin.1 combinat cu anexa 2 pct.35 din H.G. nr.229/2009 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva şi aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare, Direcţia Silvică Suceava face parte din structura organizatorică a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva fără a avea personalitate juridică, în acelaşi sens fiind şi art. 1 alin. 3 combinat cu Anexa 2 pct. 3a din HG nr. 1105/2003.

Prin urmare, neavând personalitate juridică, Direcţia Silvică Suceava nu poate sta în judecată în nume propriu în calitate de reclamantă, întrucât nu are capacitate procesuală de folosinţă.

Pe de altă parte, dispoziţiile art.42 din Codul de procedură civilă invocate de către reclamantă nu sunt aplicabile problemei de drept supuse analizei, întrucât aceste dispoziţii legale au în vedere capacitatea procesuală de exerciţiu şi nu pe cea de folosinţă, capacitatea procesuală de exerciţiu neexistând în lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.

În acelaşi sens tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.6 alin.9 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, aprobat prin H.G. nr.229/2009, directorii unităţilor din structura Romsilva reprezintă interesele şi îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 9 alin. 2 din HG nr. 1105/2003.

Aşadar, din interpretarea textului legal anterior menţionat, tribunalul reţine că directorii direcţiilor silvice judeţene, în calitatea lor de reprezentanţi ai intereselor Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, organism cu personalitate juridică, acţionează în numele acesteia şi nu în nume propriu.

Totodată, tribunalul nu a putut reţine nici calitatea de administrator al Direcţiei Silvice Suceava al fondului forestier pe care îl are în gestiune, cu consecinţa interesului de a acţiona în judecată pe cei care păgubesc fondul forestier, întrucât conform art.11 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic – fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 26/1996.

Faţă de considerentele anterior arătate, în baza dispoziţiilor legale precizate, tribunalul a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi a anulat cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinţei sus-menţionate, a formulat recurs reclamanta Direcţia Silvică Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea acestei căi de atac, reclamanta recurentă Direcţia Silvică Suceava a arătat următoarele:

În dovedirea capacităţii de folosinţa si exerciţiu a drepturilor procedurale, şi implicit a calităţii procesuale active sau pasive a Direcţiei Silvice Suceava, s-a plecat de la prevederile art. 42 Cod procedură civilă, text potrivit căruia, persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.

Pe cale de consecinţă, Direcţia Silvica Suceava stă în instanţă în nume propriu, exercită acţiunea în justiţie sub titlu personal, neavând nevoie de un mandat special de la Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva, întrucât, potrivit prevederilor art. 6 alin. 9 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 229/2009, respectiv din Regulamentul de organizare si funcţionare a regiei, directorii unităţilor fără personalitate juridica din structura Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva reprezintă interesele si îndeplinesc atribuţiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unităţi.

Clar, precis si fără echivoc, atât timp cât textul de lege mai sus menţionat instituie în sarcina directorilor unităţilor fără personalitate juridica, în speţă a Direcţiei Silvice Suceava, obligaţia îndeplinirii atribuţiilor regiei în raza teritoriala unde au fost organizate, nimic nu justifică invocarea si admiterea excepţiei lipsei capacităţii de folosinţa, plecând doar de la un considerent de ordin general fără observarea reglementării speciale.

Direcţia Silvică Suceava, ca unitate fără personalitate juridică a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, are un sediu propriu care o delimitează teritorial, sediu prevăzut hi punctul nr. 35 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 229/2009, respectiv in mun. Suceava pentru jud. Suceava.

Conform prevederilor punctului 19.11, art. 19, cap. V din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea, atribuţiile si limitele de competentă ale organelor de conducere a unităţilor fără personalitate juridica din structura Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, regulament aprobat prin Hotărârea nr. 2 din 25.02.2010 a Consiliului de administraţie al regiei, directorul „Reprezintă şi susţine interesele unităţii în fata organelor jurisdicţionale, a organelor de urmărire penală, a organelor administraţiei publice locale, a politiei si a notarilor, având toate competentele juridice prevăzute de legislaţia în vigoare.”

Mai mult de atât directorul are delegare de competenţă pentru încadrarea personalului prin încheiere de contracte individuale de muncă, modificarea, suspendarea şi după caz, desfacerea Contractului individual de muncă, stabileşte şi aprobă prin fişa postului sarcinile şi atribuţiile de serviciu ce revin salariaţilor din cadrul unităţii, asigură şi răspunde de aplicarea Contractului colectiv de muncă în vigoare, aplică sancţiuni disciplinare salariaţilor unităţii, atribuţii ce îi revin conform prevederilor cap. V, art 19, punctele 19.2, 19.12, 19.13 şi 19.14 din Regulamentul privind organizarea, funcţionarea, atribuţiile şi limitele de competenţă ale organelor de conducere ale unităţilor fără personalitate juridică şi I.C.A.S. din structura Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva aprobat prin Hotărârea nr. 2/25.02.2010 a Consiliului de administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva.

Separat de aceasta Direcţia Silvică Suceava are certificat de înmatriculare ORC şi CUI propriu, diferit decela Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva deţine Registru de evidentă al salariaţilor în format electronic conform obligaţiei stabilite de art.34 din Codul muncii si art. 2 alin, 3 din Hotărârea nn 161/2006 privind întocmirea si completarea registrului generat de evidentă al salariaţilor în format electronic.

Practica judiciară unitară a tuturor instanţelor, materializată prin mii de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cei aproximativ 20 de ani de când funcţionează şi este organizată în această formă, susţine asemenea teza potrivit căreia Direcţia Silvică Suceava are capacitatea de exerciţiu a drepturilor procedurale iar consecinţa logică a fost aceea că, până la această dată toate cererile în justiţie având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a angajaţilor proprii au fost judecate de către instanţa competentă de la sediul unităţii recurente.

În acest sens din numărul mare de sentinţe definitive şi irevocabile, reclamanta recurentă a exemplificat Sentinţa nr. 1788/19.10.2009 în dosar nr. 1637/86/2009 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă având ca obiect „conflict de drepturi”, Sentinţa nr 499/16.03.2009 în dosar nr. 8606/86/2008 al Tribunalului Suceava – Secţia civilă având ca obiect „conflict de drepturi”, Sentinţa nr. 3087/05.11.2007 în dosar nr. 1724/86/2006 al Tribunalului Suceava – Secţia comercială, şi de contencios administrativ, având ca obiect „daune contractuale”. Primele două sentinţe au fost date de un complet al cărui preşedinte a fost chiar preşedintele completului ce a pronunţat si sentinţa recurată.

O soluţie contrarie ar genera şi o situaţie evident defavorabilă şi discriminatorie pentru angajatul sau fostul angajat care are calitatea de pârât într-o asemenea cauză, prin raportare la cei care au calitatea de reclamant în raporturile litigioase cu Direcţia Silvică Suceava ca pârâtă cu organe proprii de conducere.

Faţă de considerentele dezvoltate prin prezentele precizări, reclamanta recurentă a apreciat că, prin legile şi statutele care îi rânduiesc capacitatea, respectiv Hotărârea nr. 229/04.03.2009, regulamentele enunţate, Contractul Colectiv de Muncă, etc. sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 42 Cod procedură civilă şi poate sta în judecată în nume propriu.

Pe de altă parte, hotărârea instanţei de a anula cererea de chemare în judecată nu este legală, instanţa de fond trebuia să respingă cererea ca nefondată, soluţie susţinută de doctrină.

Codul de procedură civilă nu prevede în mod expres sancţiunea ce intervine pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.

Doar că art. 43 Cod procedură civilă se referă la lipsa capacităţii procesuale de exerciţiu. Sancţiunea lipsei capacităţii procesuale de a fi parte în procesul civil nu poate fi decât respingerea acţiunii, întrucât persoana în cauză nu are folosinţa unui drept. Această soluţie este promovată atât de literatura de specialitate din ţara noastră, cât şi în literatura de specialitate occidentală, care consideră lipsa capacităţii ca o iregularitate de fond (Prof. univ. dn. Ioan Leş, Drept procesual civil, Curs universitar, Editura Lumina Lex Bucureşti 2002, pag. 56).

Întrucât instanţa de fond a apreciat că Direcţia Silvică Suceava nu are folosinţa unui anumit drept subiectiv civil, înseamnă că cererea trebuia respinsă ca şi când dreptul lipseşte. Ca atare, cererea trebuia respinsă ca nefondată. (Dr. Mihaela Tăbârcă- Drept procesual civil, Ed. Universul Juridic, vol. I, pag. 123).

În consecinţă, reclamanta recurentă a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond.

În drept, reclamanta recurentă a invocat disp. art. 304 pct. 9 şi art 304/1 Cod procedură civilă.

În susţinerea recursului, reclamanta recurentă a depus la dosar înscrisuri.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Prin decizia nr. decizia nr. 1097/28.09.2010, pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. 3086/86/2010, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta R.N.P. – ROMSILVA – Direcţia Silvică Suceava împotriva sentinţei nr. 981 din 25 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Suceava – Secţia civilă – în dosarul nr. 3086/86/2010.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Cererea de chemare în judecată a fost formulată de către reclamanta Direcţia Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâtul B. V.

Este, de principiu, c? persoana fizic? sau juridic? acţioneaz? în nume propriu, atunci când porneşte o acţiune f?r? s? arate c? formuleaz? cererea în numele altei persoane.

Reprezentantul, indiferent de natura reprezent?rii – legal? sau convenţional? – , este obligat s?-şi arate calitatea în cererea pe care o face, deoarece atunci când nu-şi arat? calitatea de reprezentant, se presupune c? lucreaz? în nume propriu.

Prin urmare, Curtea a constatat că în prezenta cauz?, Direcţia Silvic? Suceava a formulat cererea de chemare în judecată, semnat? de director şi de consilierul juridic, în nume propriu. Aceasta, întrucât nu exist? nicio menţiune c? Direcţia Silvic? Suceava a înţeles s? acţioneze în numele Regiei Naţionale a P?durilor, abilitat? s? reprezinte în justiţie interesele statului, în domeniile care constituie obiectul s?u de activitate.

În conformitate cu disp. art. 41 Cod procedură civilă,

(1)„Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată”. (2) Asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere”, iar art. 42 din acelaşi cod prevede că „Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor.”

Or, potrivit disp. art. 2 al. 1 din H.G. nr. 229/04.03.2009, „Romsilva are în structura sa unităţi fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2, şi unităţi cu personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 3, ale căror adrese pot fi modificate prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Romsilva”, iar anexa 2 la H.G. nr. 229/04.03.2009 prevede care sunt unităţile fără personalitate juridică din structura Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, printre care este menţionată şi Direcţia Silvică Suceava.

Prin urmare, Curtea a constatat că Direcţia Silvică Suceava nu are personalitate juridică, astfel încât nu are capacitate procesuală de folosinţă şi, deci, nu poate sta în judecată în calitate de reclamantă, prima instanţă reţinând în mod corect că din dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, rezultă că directorii direcţiilor silvice judeţene, în calitatea lor de reprezentanţi ai intereselor Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, organism cu personalitate juridică, acţionează în numele acesteia şi nu în nume propriu.

În declaraţia de recurs se fac referiri la Regia Naţională a P?durilor şi la dreptul directorilor unităţilor din structura Regiei de a reprezenta interesele şi de a îndeplini atribuţiile acesteia, îns? aceste referiri nu au relevanţ? în cauz?, întrucât reclamanta a formulat acţiunea în nume propriu şi nu în numele Regiei.

Or, faptul c?, prin lege, se recunoaşte expres calitatea Regiei Naţionale a P?durilor de a reprezenta statul în domeniile care constituie obiectul s?u de activitate şi dreptul directorilor direcţiilor silvice de a reprezenta şi susţine interesele regiei, nu confer? reclamantei capacitate civil? procesual? pentru a sta, ca reclamantă, în proces, având în vedere dispoziţiile art. 41, 42 Cod procedură civilă.

Împrejurarea că reclamanta recurentă Direcţia Silvică Suceava are un sediu propriu, certificat de înmatriculare ORC şi CUI propriu şi deţine Registru de evidenţă a salariaţilor în format electronic, nu poate conduce la concluzia că aceasta poate sta în judecată în calitate de reclamantă, întrucât art. 2 al. 1 din H.G. nr. 229/04.03.2009 prevede că „Romsilva are în structura sa unităţi fără personalitate juridică, prevăzute în anexa nr. 2, anexă în care este menţionată şi Direcţia Silvică Suceava.

Având în vedere faptul că excepţia lipsei capacităţii de folosinţă este o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, iar actele de procedură făcute de o persoană fără capacitate de folosinţă sunt nule şi constatând că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată f?r? s? arate c? acţioneaz? ca reprezentant, ci în nume propriu, deşi nu are personalitate juridică, soluţia admiterii excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantei, cu consecinţa anulării cererii de chemare în judecată, este legal?.

Existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă şi de opinii exprimate în literatura juridică de specialitate referitoare la excepţia lipsei capacităţii de folosinţă nu poate constitui motiv de modificare sau de casare a sentinţei recurate, atât timp cât această împrejurare nu se regăseşte printre cazurile prevăzute expres de art. 304 Cod procedură civilă, iar în conformitate cu disp. art. 2 al. 3 din Legea nr. 303/28.06.2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, „Judecătorii sunt independenţi, se supun numai legii şi trebuie să fie imparţiali.”

Or, prima instanţă a soluţionat cauza dedusă judecăţii în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, Curtea constatând că aceasta a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii.

De altfel, motivul de recurs invocat de către reclamanta recurentă Direcţia Silvică Suceava, în sensul că cererea de chemare în judecată nu trebuia anulată, ci respinsă ca nefondată, este vădit neîntemeiat.

Aceasta, întrucât în conformitate cu disp. art. 296 Cod procedură civilă, „Apelantului nu i se poate însă crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată”, iar potrivit disp. art. 315 al. 4 Cod procedură civilă, „La judecarea recursului, precum şi la rejudecarea procesului după casarea hotărârii de către instanţa de recurs, dispoziţiile art. 296 sunt aplicabile în mod corespunzător.”

Or, este evident că prin respingerea acţiunii ca nefondată, care presupune o analiză asupra fondului pretenţiei formulate, i s-ar crea reclamantei recurente Direcţia Silvică Suceava o situaţie mai grea decât prin anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa capacităţii sale de folosinţă.

Pentru aceste considerente, constatând că sentinţa recurată este legală, criticile formulate fiind neîntemeiate, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul ca nefondat.

Etichete: