Top

Decizie de sancţionare emisă de R.N.P.-Direcţia Silvică Iaşi. Competenţa de soluţionare a acţiunii salariatului având ca obiect anularea acesteia

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.627 din 19 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr.1052 din 23 mai 2007 Tribunalul Iaşi a respins contestaţia formulată de contestatorul P.N.-R. în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Contestatorul P.N.-R. este angajat al Direcţiei Silvice Iaşi care, prin Decizia nr.23 din 22.02.2007, l-a sancţionat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, conform contractului colectiv de muncă 2006-2007, art.100 lit. 2c şi art.48 lit. c din Legea 247/2001.
Sancţiunea a fost aplicată pentru fapta contestatorului de promovare a unei documentaţii, de ocupare definitivă a suprafeţei de 0,9999 ha de către S.C. „C.” S.A., cu viciu de formă şi nerespectarea dispoziţiilor R.N.P. – Romsilva din Ordinul nr.8833 I.D./29.09.2004 şi semnarea contractului de schimb nr.2395/28.12.2004 în numele D.T.R.S.V.-Suceava fără a avea împuternicire şi fără cunoştinţa instituţiei în cauză.
Delegaţia nr.11076/16.12.2004 emisă de Direcţia Silvică Iaşi îl împuterniceşte pe contestatorul P.N.-R. să semneze pentru şi în numele acestei direcţii (f.22 dosar).
Aprobarea nr.16 din 01.11.2004 dată de D.T.R.S.V.-Suceava reprezintă doar o aprobare de principiu pentru operaţiunea de scoatere din circuitul silvic prin ocuparea definitivă cu compensare anticipată şi echivalentă, de către S.C. „C.” S.A. Iaşi a terenurilor forestiere în suprafaţă totală de 0,9999 ha, în scopul realizării proiectului „Bază de agrement C. – C. judeţul Iaşi” administrate de Direcţia Silvică Iaşi (f.33 dosar).
Reiese foarte clar că aprobarea nr.16 din 01.11.2004 emisă de D.T.R.S.V.-Suceava a fost dată pentru operaţiunea de scoatere din circuitul civil şi nicidecum pentru operaţiunea de schimb, iar delegaţia 11076/16.12.2004 a fost dată de Direcţia Silvică Iaşi pentru perfectarea unui contract de schimb şi nicidecum de către D.T.R.S.V.-Suceava.
Or, din verificarea contractului de schimb de terenuri autentificat sub nr.2395 din 28 decembrie 2004 reiese că părţi în acest contract sunt D.T.R.S.V.-Suceava şi S.C. „C.” S.A. Iaşi, iar pentru D.T.R.S.V.-Suceava a semnat în calitate de reprezentant contestatorul P.N.-R., deşi nu avea împuternicire din partea acesteia.
Susţinerea contestatorului precum că numai notarul public se face vinovat pentru întocmirea actului în forma în care s-a realizat, nu a fost reţinută de instanţa de judecată căci contestatorul este o persoană cu capacitate procesuală deplină şi discernământ care putea şi trebuia să citească actul, forma în care s-a realizat şi abia apoi să semneze dacă era de acord cu cele menţionate în conţinutul contractului.
Este evident că actul de schimb a fost semnat de contestator ca fiind reprezentant al D.T.R.S.V.-Suceava, deşi delegaţia 11076/2004 îl autoriza pe acesta să semneze actul în numele şi ca reprezentant al Direcţiei Silvice Iaşi.
Prin urmare fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul a fost reţinută în mod corect de unitatea emitentă a deciziei de sancţionare.
Faptul că deşi iniţial s-a propus sancţionarea cu avertisment, iar ulterior s-a aplicat sancţiunea diminuării salariului de bază cu 10% pentru două luni, nu poate constitui motiv de anulare a deciziei în condiţiile în care natura sancţiunii disciplinare aplicate este la latitudinea unităţii angajatoare să o stabilească raportat la gravitatea abaterii săvârşite, la consecinţele antrenate de fapta contestatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul P.N.-R., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Motivează recurentul-contestator că aprobarea nr.16/01.12.2004 dată de D.T.R.S.V.-Suceava nu este doar o aprobare de principiu întrucât conform Metodologiei aprobate prin Ordinul M.A.P.P. nr.58/2003, în baza acestei aprobări s-a procedat la predarea-primirea terenurilor ce au făcut obiectul documentaţiei. Contractul de schimb autentificat cu nr.2395/2004 semnat în baza delegaţiei nr.11076/2004 nu a schimbat cu nimic situaţia juridică a terenurilor. Întocmirea şi promovarea documentaţiei s-a făcut cu respectarea Legii 75/2002 actualizată şi pe baza Metodologiei aprobate prin Ordinul M.A.P.P. 58/2003.
Mai motivează recurentul-contestator că semnarea contractului de schimb nu este de natură a da gravitate abaterii pretins săvârşite dacă se are în vedere raportul făcut de Direcţia Generală de Control Silvic şi Cinegetic din cadrul M.A.P.D.R. înregistrat cu nr.220052/MG/14.11.2006.
În recurs instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în soluţionarea cauzei din perspectiva dispoziţiilor art.58 din OUG 59/2000 cu raportare la art.74 din Legea 188/1999.
Asupra excepţiei Curtea a reţinut următoarele:
Prin decizia nr.23 din 22.02.2007 contestatorul P.N.-R. a fost sancţionat în temeiul CCM 2006-2007 art.100 lit. 2c şi art.48 lit. c din Legea 247/2001 cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni.
Contestatorul P.N.-R. este angajat al Direcţiei Silvice Iaşi. În exercitarea atribuţiilor care le are acesta este investit cu exerciţiul autorităţii publice, fiindu-i aplicabile dispoziţiile OG 59/2000 cu modificările şi completările ulterioare, privind Statutul personalului silvic.
Stabilirea şi aplicarea sancţiunilor pentru săvârşirea abaterilor disciplinare este reglementată de dispoziţiile art.48-53 din acest act normativ.
În plus, art.58(1) din OG 59/2000 prevede că personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarului public în măsura în care ordonanţa nu dispune altfel.
Curtea reţine în acest context că analizarea deciziei de sancţionare a contestatorului ce face parte din personalul silvic al intimatei este de competenţa exclusivă a Tribunalului Iaşi – Secţia contencios administrativ, conform dispoziţiilor art.52 din OG 59/2000 combinat cu art.79 din Legea 188/19999.
Prin urmare, soluţionarea acesteia de către Tribunalul Iaşi – Secţia conflicte de drepturi este nelegală.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.3 Cod procedură civilă combinat cu dispoziţiile art.2 pct.1 lit. d Cod procedură civilă şi art.312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat în tot sentinţa şi a trimis cauza spre soluţionare instanţei competente – Tribunalul Iaşi – Secţia contencios administrativ.

Etichete: