Top

Anulare act

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Suceava la data de 08.07. 2009 sub nr. 5535/314/2009, reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâtii Z. M., G. E. si G. C. a solicitat anularea tranzactiei consfintita prin sentinta civila nr. 2677/05.06.2009 a Judecatoriei Suceava pe motivul vicierii consimtamântului reclamantei prin existenta erorii asupra substantei obiectului tranzactiei.

În motivare a aratat ca prin sentinta civila nr. 2677 din 05.06.2009 a Judecatoriei Suceava a fost solutionat partajul succesoral promovat de reclamanta prin luarea la cunostinta a tranzactiei încheiate între parti.

Dupa comunicarea sentintei reclamanta a constatat ca a fost în eroare cu privire la substanta obiectului tranzactiei, în sensul ca suprafata de 9 ari curti-constructii trebuia sa fie în lotul ei si nu în lotul lui Z. M..

A mai aratat ca în momentul încheierii tranzactiei s-a creat o confuzie cu alt teren, de altfel pe acest teren se afla casa cu anexe în care locuieste reclamanta, în momentul acela, aceasta fiind deposedata de proprietatea sa .

În drept, si-a întemeiat actiunea pe disp. art. 953,954, 1712 Cod civil.

Prin încheierea de sedinta din data de 15.10.2009 s-a admis cererea de abtinere formulata în cauza, iar prin încheierea de sedinta din data de 3.11.2009 completul investit initial cu solutionarea cauzei a luat act ca s-a admis cererea de abtinere , a închis dosarul si a scos cauza de pe rol, dispunând atasarea ds. nr. 5535/314/2009 la dosarul nou format nr. 8634/314/2009, ca urmare a repartizarii aleatorii.

Pârâtii, legal citati s-au prezentat în instanta si au aratat ca sunt de acord cu noua tranzactie propusa de reclamanta.

Prin sentinta civila nr. 1246/5 martie 2010, Judecatoria Suceava a respins actiunea formulata de reclamanta S. A., în contradictoriu cu pârâtii Z. M., G. E. si G. C., ca nefondata.

Pentru a hotarî astfel, prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 2677/05.06.2009 pronuntata de Judecatoria Suceava în dosarul nr. 2013/31/42009 s-a luat act de tranzactia încheiata între parti, care au înteles sa stinga litigiul intervenit în legatura cu partajarea bunurilor ramase dupa defunctul G. G., decedat la data de 11.04.1980 în comuna Dumbraveni, constând în suprafetele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 852/13.04.1999 de catre Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

La termenul de judecata din data de 05.06.2009 când s-a luat act de tranzactia încheiata între parti, reclamanta s-a prezentat personal în fata instantei.

De asemenea în titlul de proprietare nr. 852/13.04.1999 este înscrisa doar o singura suprafata de teren situat în intravilanul com. Dumbraveni, sat Dumbraveni, si anume cea de 900 mp teren curti constructii.

Fata de cele mai sus mentionate instanta a apreciat ca reclamanta nu a dovedit ca a fost în eroare atunci când a semnat tranzactia în fata instantei la data de 05.06.2009.

Împotriva sentintei a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia si a se lua act de tranzactie.

În motivare, a aratat ca a promovat o actiune prin care, în contradictoriu cu pârâtii Z.M., G. E. si G. C., a solicitat a fi anulata tranzactia consfintita prin sentinta civila nr. 2677 din 05.06.2009 a Judecatoriei Suceava.

In motivarea cererii sale a aratat ca la încheierea tranzactiei o parte din parti, respectiv ea, reclamanta si pârâtul Z. M. au fost în eroare în sensul ca suprafata de 9 ari curti si constructii trebuia sa fie în lotul sau si nu în lotul lui Z. M., în prezent ea are constructiile pe terenul atribuit lui Z. M..

Aceasta sustinere a sa a fost confirmata în instanta prin prezenta tuturor partilor care au semnat o alta tranzactie cu aceasta modificare si de care instanta de fond a luat cunostinta în mod direct.

Cu toate acestea, instanta de fond a respins cererea de anulare a tranzactiei ca nefondata cu motivarea în considerente ca reclamanta nu ar fi dovedit ca a fost în eroare.

Clauzele de anulare a unei tranzactii sunt reglementate în Codul civil în art. 1712¬-1716, iar în art. 1712 se prevede ca este admisibila actiunea de nulitate contra unei tranzactii, pentru eroare asupra persoanei sau obiectului în proces.

In ceea ce o priveste, faptul ca a fost o eroare asupra obiectului în proces, respectiv asupra atribuirii unei suprafete de teren unei alte persoane decât cea care are constructiile pe el, adica ea, a fost dovedita chiar prin prezenta lui Z.M. care a confirmat sustinerea sa prin semnarea noii tranzactii.

Mai mult, si celelalte parti au confirmat acest lucru, desi ele nu erau direct interesate, dar o tranzactie nu poate fi anulata partial, de aceea au fost chemate în cauza si au confirmat prin propria semnatura noua situatie de fapt.

In ceea ce o priveste, confuzia s-a datorat faptului ca stia ca trebuie sa existe o suprafata de 12 ari si nu de 9 ari cât sunt trecuti în titlu (face aceasta mentiune fata de argumentul instantei ca în TP 852/13.04.1999 este trecuta doar o singura suprafata de 900 mp cu curti si constructii si ca nu o putea confunda).

Pârâtii Z. M. M., G. E., desi legal citati, nu au formulat întâmpinare.

Pârâtul G. C., prezent în instanta la dezbateri, a solicitat admiterea recursului formulat de reclamanta.

Recursul este întemeiat.

Potrivit art. 1704 si art. 1712 Cod civil, se retine faptul ca tranzactia este un contract prin care partile termina un proces început sau preîntâmpina un proces ce poate sa se nasca, fiind admisibila actiunea în anulare contra unei tranzactii pentru eroare asupra persoanei sau obiectului unui proces.

În acelasi timp, dispozitiile art. 948 Cod civil enumera printre conditiile esentiale de valabilitate ale unei conventii consimtamântul valabil al partii ce se obliga.

Fiind vorba de un contract si tranzactiei îi sunt aplicabile prevederile art. 948 Cod civil, conventia trebuind sa îndeplineasca toate conditiile de validitate, deci si un consimtamânt valabil.

Potrivit art. 953 si art. 954 Cod civil, consimtamântul nu este valabil atunci când partea s-a aflat în eroare, fie asupra persoanei cu care a contractat, fie asupra substantei obiectului.

Prin substanta obiectului se întelege orice calitate esentiala a obiectului actului juridic, avuta în vedere în principal la încheierea acestuia si a carei lipsa daca ar fi fost cunoscuta, ar fi împiedicat formarea acordului de vointa.

În speta, eroarea invocata priveste atribuirea unei suprafete de teren (9 ari curti constructii intravilan Dumbraveni) în lotul unei alte persoane (intimatul Z. M.) decât cea care are constructiile pe el (recurenta S. A.).

În conditiile în care toate partile, semnatare ale tranzactiei, s-au prezentat personal în fata instantei de fond (f. 11) si au confirmat eroarea intervenita la redactarea ei, în sensul ca intentia lor comuna a fost ca terenul curti constructii sa revina recurentei careia i s-au atribuit si constructiile edificate pe acesta, este evident ca sunt întrunite cerintele art. 1712 Cod civil, câta vreme vointa lor comuna interna nu apare reglementata în actul scris.

Întrucât prima instanta a interpretat si aplicat gresit aceste dispozitii legale, retinând ca recurenta nu ar fi dovedit eroare în care s-a aflat, desi ea rezulta în mod logic chiar din continutul tranzactiei, deoarece recurenta nu putea accepta constructiile fara terenul aferent, precum si din pozitia manifestata si de catre ceilalti semnatari, care au confirmat eroarea, apreciaza tribunalul ca este dat motivul de modificare prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, astfel ca în baza art. 312 al. 1 Cod procedura civila va admite recursul, va modifica în totalitate sentinta civila si în rejudecare va admite actiunea si va anula tranzactia încheiata de parti consfintita prin sentinta civila nr. 2677/5 iunie 2009 a Judecatoriei Suceava pronuntata în dosarul nr. 2013/314/2009.

Etichete: