Top

Infracţiuni silvice (art.108, 110 din L.46/2008)

Sentinţa penală nr. 286/20.08.2009

Deliberând asupra cauzei penale nr. XXX/321/200X, aflată pe rolul Judecătoriei X., privind pe inculpatul G.C., trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept şi furt de arbori, prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a şi art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 33 lit. a C.P., constată următoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătorie, din dosarul de urmărire penală nr. XXX/P/200X, s-a reţinut că, la data de 09.05.2009, susţinând că are acordul pădurarului, inculpatul s-a deplasat cu o căruţă în pădurea situată pe raza Ocolului Silvic, de unde a tăiat un arbore de esenţă răşinoasă, specia brad, l-a secţionat şi l-a transportat la domiciliul său. Arborele era unul dintre cei nemarcaţi, având un diametru la cioată de 65 cm şi un volum de 2,749 mc; la domiciliul inculpatului a fost depistat 1,20 mc de material lemnos provenind din arborele tăiat, care a fost restituit Ocolului Silvic.

Prejudiciul a fost evaluat de către partea vătămată Ocolul Silvic, care s-a constituit parte civilă, la suma de 547 lei.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează cu următoarele mijloace de probă, administrate pe parcursul urmăririi penale: proces-verbal de constatare a infracţiunii; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare; declaraţii martori B.S., B.T., C.V.; declaraţiile inculpatului; adrese Ocolul Silvic de evaluare a prejudiciului, proces-verbal de constatare la cioată, proces-verbal de predare în custodie a materialului lemnos.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti au fost administrate următoarele mijloace de probă: declaraţie inculpat; declaraţii martori B.S., C.V..

Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Astfel cum rezultă din declaraţiile inculpatului ( fila 16 din d.u.p.), în data de XX.05.2009, în jurul orei 15:00, i-a solicitat fratelui său, martorul C.V., posesor al unui atelaj cu tracţiune animală, să-l ajute să taie şi să transporte un arbore din pădurea Ocolului Silvic, învederându-i că s-a înţeles cu pădurarul, B.S., asupra acestui aspect. Cei doi au mers în pădurea evocată, într-un loc în care inculpatul avea cunoştinţă că se află un arbore doborât de fenomenele naturale şi, cu ajutorul unui joagăr, l-au tăiat de la cioată, l-au secţionat în patru bucăţi transportând iniţial 3 dintre acestea spre domiciliul inculpatului. La data de 11.05.2009, transportând şi ultima parte a arborelui secţionat, inculpatul a fost depistat în trafic de către martorul B.S. – pădurar – care, conform declaraţiilor sale ( fila 10 d.u.p.), în ziua precizată, în jurul orelor 17:00, în timp ce efectua serviciul de pază şi protecţie a cantonului silvic, i-a sesizat pe inculpat şi fratele acestuia venind dinspre pădure cu un buştean de brad în căruţă. Acesta a sesizat telefonic organele de poliţie, care deplasându-se la faţa locului au constatat că inculpatul transporta o cioată rezultată din tăierea unui arbore de esenţă răşinoasă, specia brad, doborât de vânt, nemarcat, cu un diametru de 65 cm, aspect probat prin procesul-verbal de constatare tehnică la cioată, încheiat în urma acestui eveniment ( fila 13 d.u.p. ). Astfel cum reiese din procesul-verbal de confiscare a materialului lemnos ( fila 23 d.u.p. ), acesta a fost confiscat şi predat în custodie pădurarului.

Declaraţiile inculpatului şi ale martorului B.S. se coroborează cu cele ale martorilor C.V. şi B.T. ( acesta din urmă însoţind pădurarul în cursul evenimentului evocat ), care confirmă aspectele reţinute în precedent.

În drept, faptele inculpatului de a tăia fără drept şi ulterior de a a-şi însuşi un arbore doborât de fenomene naturale, aflat într-un fond forestier, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. a, respectiv art. 110 alin. 1 lit. a din Legea nr. 46/2008.

Se vor reţine în sarcina inculpatului şi dispoziţiile art. 33 lit. a Cod penal, întrucât cele două infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele, deci în concurs real.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, materializate în atitudinea sinceră a inculpatului pe parcursul procesului, lipsa antecedentelor penale ale acestuia, disponibilitatea de colaborare cu organele judiciare în vederea aflării adevărului şi reparării pagubelor.

Aşa fiind, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei de câte 500 de lei pentru fiecare dintre cele două infracţiuni săvârşite este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal, ca măsură de constrângere şi mijloc de reeducare a inculpatului, cu finalitatea prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, urmărindu-se în acelaşi timp, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială, în persoana acestuia.

Vor fi contopite pedepsele astfel individualizate, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a coroborat cu art. 34 lit.”c” Cod penal., care consacră sistemul cumulului juridic, să-i fie aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 500 de lei amendă penală.

Instanţa urmează a-i atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 Cod penal, conform cărora dacă cel condamnat se sustrage cu rea-credinţă de la executarea amenzii, se poate înlocui această pedeapsă cu cea a închisorii, care nu va putea fi decât cu executare efectivă, în virtutea Deciziei nr. 50/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă exercitate în cauză de către Direcţia Silvică, prin Ocolul Silvic ( fila 5 d.u.p. ), analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea acesteia, relevă faptul că valoarea pagubei nerecuperate are valoarea de 547 de lei, după cum rezultă din fişa de calcul a părţii civile ( fila 6 d.u.p. ).

Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, astfel cum acestea reies din prevederile art. 998-999 Cod civil, după cum urmează:

Existenţa faptei ilicite, în sensul dispoziţiilor menţionate este probată prin declaraţiile inculpatului şi ale martorilor audiaţi, din timpul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, şi constă în tăierea fără drept şi sustragerea de material lemnos dintr-un domeniu forestier.

Fapta ilicită a avut ca urmare imediată crearea unui prejudiciu în patrimoniul părţii civile, prejudiciu având un caracter cert, materializat în valoarea masei lemnoase.

De asemenea, în mecanismul comiterii faptei prejudiciabile, se reţine vinovăţia sub forma intenţiei directe a inculpatului, astfel cum aceasta este definită de prevederile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.P.

Faţă de atari considerente, în virtutea dispoziţiilor art. 14, 346 C.P.P. rap. la art. 998-999 C. civ., instanţa va admite acţiunea civilă şi îl va obliga pe inculpat la plata către partea civilă, a sumei de 547 de lei, reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 191 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul la plata sumei de 70 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, către stat.

Etichete: