Top

Partaj bunuri comune; cotă de contribuţie diferenţiată.

Prin sentinţa civilă nr. 1462/04.06.2010 a Judecătoriei Paşcani s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta-pârâtă R. M. în contradictor cu pârâtul-reclamant R. I.
S-a admis în parte cererea reconventională formulată de pârâtul – reclamant R. I. in contradictoriu cu reclamanta – pârâtă R. M.
S-a constatat că părţile au dobândit in timpul căsătoriei, cu o contribuţie de 70% pârâtul – reclamant si 30% reclamanta – pârâtă, următoarele bunuri comune:
A.Bunuri imobile:
– un apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie si balcon, in suprafaţă de 50,30 mp, situat in Tg.Frumos, str.E. T., bl.50, sc.B, ap.3, jud.Iaşi, cu imbunătăţiri, in valoare de 101.359,3 lei;
– un imobil garaj, situat in Tg.Frumos, str.Şt. cel Mare, F.N., jud.Iaşi, in suprafaţă de 21 mp, in valoare de 5154 lei;
– suprafata de teren de 1548 mp, arabil, intravilan, situat in sat Războieni, com.Tg.Frumos, jud.Iaşi, in valoare de 13.932 lei.
B.Bunuri mobile:
a).in sufragerie:
– o mobilă de perete din pal, compusă din sifonier in două uşi, vitrină, corpuri intercalate, in valoare de 200 lei;
– două fotolii din imitatie piele, in valoare de 100 lei;
– un covor persan pe fond grena, in valoare de 50 lei;
– o masă pentru 12 persoane, in valoare de 70 lei;
– o măsuţă TV, in valoare de 50 lei;
– un televizor color marca ‚Phirt’ Austria, in valoare de 20 lei;
– un televizor color marca LG in valoare de 100 lei;
– o cameră video marca ‚Sony’, in valoare de 500 lei;
– o combină muzicală ‚Aiwa’, in valoare de 20 lei;
– două DVD-uri, in valoare de 200 lei;
– o lustră cu 5 brate, in valoare de 40 lei.
b). In dormitor:
– un pat matrimonial cu două noptiere, in valoare de 500 lei;
– un birou pentru calculator, in valoare de 70 lei;
– un calculator cu toate componentele(unitate, monitor, mouse, tastatură) si o imprimantă, in valoare de 800 lei;
– o mochetă persană, in valoare de 30 lei;
– o lustră simplă, in valoare de 20 lei.
c). În hol:
– un cuier, in valoare de 40 lei;
– o mochetă persană, in valoare de 30 lei;
– o măsuţă fantezie in valoare de 40 lei;
– o masină de spălat automată, in valoare de 300 lei;
– o combină frigorifică, in valoare de 700 lei.
d). In bucătărie:
– un frigider vechi, in valoare de 10 lei;
– un aragaz cu 4 ochiuri de tip vechi, in valoare de 15 lei;
– mobilă bucătărie compusă din corpuri suspendate, in valoare de 100 lei;
– canapea extensibilă.
Valoare totală bunuri comune:124.450,3 lei.
S-a dispus lichidarea comunităţii de bunuri a celor două părţi după cum urmează:
S-a atribuit reclamantei – pârâte, in natură, următoarele bunuri:
– un apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie si balcon, in suprafaţă de 50,30 mp, situat in Tg.Frumos, str.Ecaterina Teodoroiu, bl.50, sc.B, ap.3, jud.Iaşi, cu imbunătăţirile aferente, in valoare totală de 101.359,3 lei;
– o mobilă de perete din pal, compusă din sifonier in două uşi, vitrină, corpuri intercalate, in valoare de 200 lei;
– un covor persan pe fond grena, in valoare de 50 lei;
– o masă pentru 12 persoane, in valoare de 70 lei;
– un televizor color marca ‚Phirt’ Austria, in valoare de 20 lei;
– o lustră cu 5 brate, in valoare de 40 lei
– un pat matrimonial cu două noptiere, in valoare de 500 lei;
– o lustră simplă, in valoare de 20 lei.
– un cuier, in valoare de 40 lei;
– o mochetă persană hol, in valoare de 30 lei;
– o masină de spălat automată, in valoare de 300 lei;
– o combină frigorifică, in valoare de 700 lei.
– un frigider vechi, in valoare de 10 lei;
– un aragaz cu 4 ochiuri de tip vechi, in valoare de 15 lei;
– mobilă bucătărie compusă din corpuri suspendate, in valoare de 100 lei.
Valoare totală bunuri atribuite reclamantei – pârâte:103.454,3 lei.
S-a atribuit pârâtului – reclamant, in natură, următoarele bunuri:
– un imobil garaj, situat in Tg.Frumos, str.Ştefan cel Mare, F.N., jud.Iaşi, in suprafaţă de 21 mp, in valoare de 5154 lei;
– suprafata de teren de 1548 mp, arabil, intravilan, situat in sat Războieni, com.Tg.Frumos, jud.Iaşi, in valoare de 13.932 lei,
– două fotolii din imitatie piele, in valoare de 100 lei;
– o măsuţă TV, in valoare de 50 lei
– un televizor color marca LG in valoare de 100 lei;
– o cameră video marca ‚Sony’, in valoare de 500 lei;
– o combină muzicală ‚Aiwa’, in valoare de 20 lei;
– două DVD-uri, in valoare de 200 lei;
– un birou pentru calculator, in valoare de 70 lei;
– un calculator cu toate componentele(unitate, monitor, mouse, tastatură) si o imprimantă, in valoare de 800 lei;
– o mochetă persană dormitor, in valoare de 30 lei
– o măsuţă fantezie hol in valoare de 40 lei
– canapea extensibilă.
Valoare totală bunuri atribuite pârâtului- reclamant: 20.996 lei.
S-a dispus obligarea reclamantei – pârâtă să plătească pârâtului – reclamant suma de 66.119,2 lei cu titlu de sultă.
S-a dispus obligarea reclamantei – pârâtă să restituie pârâtului – reclamant următoarele bunuri personale:
– o geacă tip cojoc,
– o scurtă piele maro,
– două costume bărbăteşti,
– o bormaşină mică,
– un flex,
– o trusă de scule.
S-a dispus obligarea reclamantei – pârâtă să plătească pârâtului – reclamant suma de 766,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cotei atribuite ( taxă de timbru si timbru judiciar, onorariu experţi, onorariu avocat, cheltuieli traducere).
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 07.06.1985, prin sentinta civilă nr./30.01.2009 pronunţată de Judecătoria Paşcani (f.25), rămasă irevocabilă, a fost declarată desfăcută căsătoria.
Potrivit art.30 alin.1 C.fam., bunurile dobândite in timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soţilor, iar, potrivit alin.3 al aceluiaşi articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, in temeiul prezumţiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, oricare bun dobândit in timpul căsătoriei de oricare dintre soţi, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam.
Reţine astfel instanţa că masa partajabilă se compune din următoarele bunuri:
A. Bunuri imobile:
– un apartament compus din 2 camere, bucătărie, baie si balcon, in suprafaţă de 50,30 mp, situat in Tg. Frumos, str. Ecaterina Teodoroiu, bl.50, sc. B, ap.3, jud.Iaşi, cu imbunătăţiri, in valoare de 101.359,3 lei;
– un imobil garaj, situat in Tg. Frumos, str.Ştefan cel Mare, F.N., jud. Iaşi, in suprafaţă de 21 mp, in valoare de 5154 lei;
– suprafaţa de teren de 1548 mp, arabil, intravilan, situat in sat Războieni, com.Tg. Frumos, jud. Iaşi, in valoare de 13.932 lei.
B.Bunuri mobile:
a).in sufragerie:
– o mobilă de perete din pal, compusă din sifonier in două uşi, vitrină, corpuri intercalate, in valoare de 200 lei;
– două fotolii din imitaţie piele, in valoare de 100 lei;
– un covor persan pe fond grena, in valoare de 50 lei;
– o masă pentru 12 persoane, in valoare de 70 lei;
– o măsuţă TV, in valoare de 50 lei;
– un televizor color marca ‚Phirt’ Austria, in valoare de 20 lei;
– un televizor color marca LG in valoare de 100 lei;
– o cameră video marca ‚Sony’, in valoare de 500 lei;
– o combină muzicală ‚Aiwa’, in valoare de 20 lei;
– două DVD-uri, in valoare de 200 lei;
– o lustră cu 5 brate, in valoare de 40 lei.
b). In dormitor:
– un pat matrimonial cu două noptiere, in valoare de 500 lei;
– un birou pentru calculator, in valoare de 70 lei;
– un calculator cu toate componentele(unitate, monitor, mouse, tastatură) si o imprimantă, in valoare de 800 lei;
– o mochetă persană, in valoare de 30 lei;
– o lustră simplă, in valoare de 20 lei.
c). În hol:
– un cuier, in valoare de 40 lei;
– o mochetă persană, in valoare de 30 lei;
– o măsuţă fantezie in valoare de 40 lei;
– o maşină de spălat automată, in valoare de 300 lei;
– o combină frigorifică, in valoare de 700 lei.
d). In bucătărie:
– un frigider vechi, in valoare de 10 lei;
– un aragaz cu 4 ochiuri de tip vechi, in valoare de 15 lei;
– mobilă bucătărie compusă din corpuri suspendate, in valoare de 100 lei;
– canapea extensibilă.
Valoarea totală a bunurilor comune este de 124.450,3 lei. La stabilirea valorii acestor bunuri, instanţa si-a insusit concluziile lucrării de specialitate realizate in cauză, respectiv a raportului de expertiză evaluare teren si constructii, precum si precizările pârâtului – reclamant referitoare la valoarea bunurilor mobile, valoare la care reclamanta – pârâtă a achiesat.
În privinţa autoturismului Ford, a cărui partajare a fost solicitată de reclamanta – pârâtă, instanţa constată că din întreg probatoriul administrat, nu a rezultat existenta acestuia in masa bunurilor dobândite de cei doi soţi la momentul desfacerii căsătoriei. La dosar a fost depus un bon unic de plată vizând un autoturism marca Ford cu nr. de înmatriculare CF550JZ (f.74) din 07.08.2008 si o serie de înscrisuri vizând acelaşi autoturism(f.96-97). Însă din adresa Biroului de Impozite si Taxe Locale al Oraşului Tg. Frumos (f.56) rezultă că pe numele părţilor nu figurează înscris in evidentele fiscale un autoturism marca Ford. Nici din declaraţiile martorilor audiaţi nu rezultă că pârtile ar fi avut si că pârâtul – reclamant ar fi condus un autoturism marca Ford. Martorii isi amintesc doar faptul că părtile ar fi avut un autoturism VW de culoare albă, folosit de una din fiicele părtilor.
Atâta timp cât nu s-a făcut dovada existentei cu certitudine a autoturismului Ford in patrimoniul comun al părtilor, neputând astfel nici să fie evaluat, instanţa nu poate il retine ca si bun comun.
Prin contractul de vânzare – cumpărare in rate nr.150/09.12.1991 (f.36), părtile au achizitionat apartamentul in suprafaţă utilă de 50,30 mp, cu 2 camere, situat in Tg. Frumos, str. E.Teodoroiu, bl.50, sc.B, parter, ap.3, jud. Iaşi.
Prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1216/21.06.1999 de BNP C. R. D. (f.37), părţile au dobândit un teren in suprafaţă de 1548 mp teren arabil situat in intravilanul satului Războieni, com.Tg.Frumos, judeţul Iaşi, T96, P 2581/41. Iar prin contractul de vânzare –cumpărare autentificat sub nr.1772/27.11.2000 de BNP C. R. D. (f.39), părţile au dobândit un garaj cu o suprafaţă utilă de 21 mp situat in Tg. Frumos, str. Ştefan cel Mare F.N.
Controversa pârtilor, in afară de includerea autoturismului in masa bunurilor comune, a purtat si asupra cotei de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor.
Cu privire la acest aspect, a apreciat instanţa că probatoriul administrat in cauză înlătură prezumţia contribuţiei egale a soţilor la dobândirea bunurilor comune si la susţinerea sarcinilor căsătoriei.
Temeiul juridic al comunităţii de bunuri îl constituie nu numai existenţa căsătoriei, ci si participarea fiecăruia dintre soţi prin munca sau prin mijloacele sale la dobândirea si conservarea bunurilor comune, stabilindu-se cota parte ce revine fiecăruia dintre soţi funcţie de contribuţia la dobândirea si conservarea bunurilor comune, soluţie ce se impune pentru a nu se ajunge la soluţii inechitabile. Astfel, cotele – pârti ale soţilor pot fi inegale dacă aportul acestora la dobândire si conservare este diferit, prezumţia unor cote egale aplicându-se doar in lipsa unor elemente care să permită determinarea contribuţiei fiecărui soţ.
Instanţa a apreciat că in cauză există elemente care să determine stabilirea unei cote mai mari de contribuţie in beneficiul pârâtului – reclamant, prin prisma faptului că a obţinut venituri in mod constant, in permanentă mai mari decât cele ale reclamantei – pârâte ( aşa cum rezultă din cărtile de muncă ale pârtilor, depuse la f.40 si 86 dosar). Din anul 1996, pârâtul – reclamant a fost detaşat in Israel, unde a lucrat o perioadă de câţiva ani, apoi a lucrat in Italia in calitate de muncitor calificat in construcţii (f.153), obţinând venituri substanţial mai mari de cât cele realizate de reclamanta- pârâtă. Din extrasele de cont depuse la f.147-148 si din chitanţele transfer bani depuse la f.99-109, rezultă că pârâtul – reclamant trimitea cu regularitate sume de bani familiei, respectiv pe numele reclamantei – pârâte sau pe numele fiicelor părtilor, sume ce depăşeau deseori nevoile obişnuite ale gospodăriei.
Si din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că familia pârâtului – reclamant a avut tot strictul necesar, fiicele pârtilor beneficiind si de excursii in străinătate, urmare a finanţării acestora de către pârâtul – reclamant.
Reclamanta – pârâtă, conform menţiunilor de pe cartea de muncă, a avut perioade de inactivitate in domeniul muncii in perioada 07.06.1986 – 01.09.1987, 19.11.1999 – 01.09.2004, 04.01.2008 – prezent. Rezultă din declaraţiile martorilor C. M. (f.71) si C. C. (f.72) că reclamanta pârâtă a avut grijă de copiii surorii ei timp de 2-3 ani, activitate pentru care a fost remunerată cu o sumă de cca 200 euro lunar. Mai rezultă din declaraţiile martorilor că a avut grijă si de mama pârâtului – reclamant, ca efect al acestei îngrijiri fiind încheiat contractul de vânzare – cumpărare al terenului.
Aceste aspecte, precum si faptul că reclamanta – pârâtă s-a ocupat in permanenţă de gospodărie si de creşterea copiilor, vor fi avute in vedere de instanţă la stabilirea cotei de contribuţie a pârtilor.
Pentru considerentele arătate, instanţa urmează a reţine o cotă de contribuţie la dobândirea bunurilor comune de 70% pentru pârâtul – reclamant si de 30 % pentru reclamanta – pârâtă.
Potrivit disp. art.36 alin.1 C.fam., la desfacerea căsătoriei, bunurile comune se împart intre soţi, potrivit învoielii acestora. Dacă soţii nu se învoiesc asupra împărtirii bunurilor comune, va hotărî instanţa judecătorească.
In raport de cele expuse, constatând întemeiată in parte acţiunea reclamantei – pârâte, si întemeiat in întregime capătul de cerere din cererea reconvenţională privind partajul, instanţa urmează a admite in parte acţiunea principală si cererea reconvenţională, pretenţiile reclamantei – pârâte asupra masei bunurilor comune si asupra cotelor la dobândirea bunurilor fiind parţial justificate.
Lichidarea comunităţii de bunuri urmează a se dispune in conformitate cu prevederile art.736, 741 C.civil, art.673 indice 5, 673 indice 9 C.pr.civ., prin atribuirea bunului imobil apartament, reclamantei – pârâte, in natură, având in vedere faptul că acesta nu este comod partajabil – aşa cum s-a stabilit in raportul de expertiză in construcţii -, că reclamanta a locuit in mod permanent in imobil de la momentul dobândirii acestuia, că nu are altă locuinţă, precum si faptul că pârâtul – reclamant este plecat in străinătate, apartamentul nefiind strict necesar nevoilor acestuia.
Urmează ca, ţinând cont de cota de contribuţie majorată a pârâtului – reclamant, să-i fie atribuite acestuia bunurile imobile teren si garaj, in natură. Urmează ca si din bunurile mobile să-i fie atribuite pârâtului – reclamant bunuri in natură, având in vedere si solicitarea reclamantei – pârâte, pentru a se evita obligarea reclamantei – pârâte la plata unei sulte mult împovărătoare fată de posibilităţile acesteia de plată, si ţinând cont si de principiul legal al atribuirii, pe cât posibil, de bunuri in natură, ambelor pârti.
Instanţa va atribui reclamantei –pârâte, dintre bunurile mobile, bunuri strict necesare mobilării apartamentului si utilităţii practice a acestuia, respectiv:
– o mobilă de perete din pal, compusă din sifonier in două uşi, vitrină, corpuri intercalate, in valoare de 200 lei;
– un covor persan pe fond grena, in valoare de 50 lei;
– o masă pentru 12 persoane, in valoare de 70 lei;
– un televizor color marca ‚Phirt’ Austria, in valoare de 20 lei;
– o lustră cu 5 brate, in valoare de 40 lei
– un pat matrimonial cu două noptiere, in valoare de 500 lei;
– o lustră simplă, in valoare de 20 lei.
– un cuier, in valoare de 40 lei;
– o mochetă persană hol, in valoare de 30 lei;
– o maşină de spălat automată, in valoare de 300 lei;
– o combină frigorifică, in valoare de 700 lei.
– un frigider vechi, in valoare de 10 lei;
– un aragaz cu 4 ochiuri de tip vechi, in valoare de 15 lei;
– mobilă bucătărie compusă din corpuri suspendate, in valoare de 100 lei.
Pârâtului – reclamant urmează a-i fi atribuite in natură bunurile mobile ce nu fac parte din strictul necesar al gospodăriei, ce pot fi folosite si independent de utilarea apartamentului bun comun, ţinând cont si de necesitatea menţinerii unui echilibru in împărţirea bunurilor comune, respectiv:
– două fotolii din imitaţie piele, in valoare de 100 lei;
– o măsuţă TV, in valoare de 50 lei
– un televizor color marca LG in valoare de 100 lei;
– o cameră video marca ‚Sony’, in valoare de 500 lei;
– o combină muzicală ‚Aiwa’, in valoare de 20 lei;
– două DVD-uri, in valoare de 200 lei;
– un birou pentru calculator, in valoare de 70 lei;
– un calculator cu toate componentele(unitate, monitor, mouse, tastatură) si o imprimantă, in valoare de 800 lei;
– o mochetă persană dormitor, in valoare de 30 lei
– o măsuţă fantezie hol in valoare de 40 lei
– canapea extensibilă.
Valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantei – pârâte este de 103.454,3 lei.
Valoarea totală a bunurilor atribuite pârâtului – reclamant este de 20.996 lei.
Ca urmare a modalităţii de ieşire din indiviziune aleasă de instanţă, urmează a fi obligată reclamanta – pârâtă să plătească pârâtului – reclamant suma de 66.119,2 lei cu titlu de sultă.
In ce priveşte capătul doi al cererii reconvenţionale, privind obligarea reclamantei – pârâte de a-i restitui pârâtului – reclamant bunurile personale, respectiv:o geacă tip cojoc, o scurtă piele maro, două costume bărbăteşti, un lant din aur de 5 gr., un pandantiv din aur, cu extensie tip cutiuţă, o bormaşină mică, un flex, o trusă de scule, instanţa constată că acesta este parţial întemeiat.
Astfel, din răspunsul reclamantei – pârâte la interogatoriu a rezultat că au rămas in locuinţa comună următoarele bunuri personale ale pârâtului – reclamant:
– o geacă tip cojoc,
– o scurtă piele maro,
– două costume bărbăteşti,
– o bormaşină mică,
– un flex,
– o trusă de scule.
În privinţa bijuteriilor, nu s-a făcut nici o probă că acestea ar fi rămas in locuinţa comună.
Având in vedere faptul că pârâtului – reclamant nu i s-a atribuit imobilul apartament, si că este necesar ca acesta să-si ridice bunurile personale, pentru evitarea unor litigii ulterioare, urmează a fi obligată reclamanta – pârâtă să-i restituie pârâtului – reclamant următoarele bunuri personale:
– o geacă tip cojoc,
– o scurtă piele maro,
– două costume bărbăteşti,
– o bormaşină mică,
– un flex,
– o trusă de scule.
Văzând si dispoziţiile art.274 si 277 Cod procedură civilă, in urma compensării, instanţa urmează a obliga reclamanta – pârâtă să plătească pârâtului – reclamant suma de 766,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, proporţional cotei atribuite (taxă de timbru si timbru judiciar, onorariu experţi, onorariu avocat, cheltuieli traducere).
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta – pârâtă R. M. solicitând să se constate o cotă egală de contribuţie la dobândirea bunurilor, să se recompună loturile şi să se completeze masa bunurilor cu autoturismul cumpărat în timpul căsătoriei.
Apelanta arată că şi în situaţia în care în timpul căsătoriei nu a avut loc de muncă pe toată perioada, instanţa trebuia să aprecieze că a crescut doi copii şi că a lucrat în particular.
Mai arată că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra autoturismului şi că acesta se află în posesia pârâtului-reclamant.
Menţionează că valoarea apartamentului stabilită este mult peste valoarea reală de circulaţie.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea apelului întrucât instanţa de fond a avut în vedere toate probatoriile administrate, iar soluţia pronunţată este una legală.
Apelul este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Analizând motivele de apel raportat la probatoriile administrate în cauză, tribunalul constată că în ceea ce priveşte cota de contribuţie a părţilor la dobândirea bunurilor, instanţa de fond nu a ignorat munca depusă de apelantă în gospodărie şi pentru creşterea celor doi copii, existând menţiuni în acest sens în considerentele hotărârii.
Cu toate acestea a stabilit o cotă mai mare de contribuţie în beneficiul intimatului întrucât spre deosebire de apelantă a obţinut venituri în mod constant, iar potrivit copiilor de pe cărţile de muncă de la filele 40, 86 dosar aceste venituri au fost mai mari.
Intimatul a fost permanent salariat, lucrând din 1986 – 1996 la S.C. „A.” Tg. Frumos.
De asemenea, s-a avut în vedere faptul că din anul 1996 a fost detaşat în Israel, unde a lucrat până în anul 2000, după care a muncit în Italia (fila 153 dosar) obţinând venituri substanţial mai mari decât cele realizate de către apelantă.
Din extrasele de cont depuse la filele 147-148 şi din chitanţele de transfer de bani aflate la filele 99-109 a rezultat că aceste venituri erau trimise în ţară, respectiv pe numele apelantei sau a fiicei părţilor, sume ce erau destinate să acopere nevoile obişnuite ale gospodăriei şi chiar suplimentar.
În acest sens, din declaraţiile martorilor a rezultat faptul că fiicele părţilor au beneficiat mai mult decât strictul necesar, respectiv au fost în mai multe excursii în străinătate.
Ca atare, prezumţia relativă instituită de art. 1 alin. 4 din Codul familiei, respectiv cea a unei cote de contribuţie egală, a fost răsturnată de depoziţiile martorilor ce au fost audiaţi în cauză, înscrisurile depuse răspunsul la interogatoriu al apelantei unde a recunoscut că intimatul îi trimitea aproximativ 1000 Euro lunar.
Potrivit cărţii de muncă de la fila 40 dosar, apelanta a lucrat în perioada 1981 – 1986, dată la care i-a fost desfăcut contractul de muncă, iar în perioada 1987-1999 a muncit din nou după care i s-a desfăcut din nou contractul de muncă. Tot din conţinutul cărţii de muncă a rezultat că veniturile obţinute de apelantă au fost cu mult mai mici decât cele realizate de intimat.
În concluzie, tribunalul constată că instanţa de fond a stabilit în mod corect cota de contribuţie diferenţiată de 70 % pentru intimat şi 30 % pentru apelantă.
În ceea ce priveşte motivul de apel vizând valoarea prea mare a apartamentului raportat la valoarea de circulaţie a acestuia, tribunalul constată că valoarea stabilită de expert reflecta piaţa imobiliară din oraşul Tg. Frumos, la momentul expertizării.
De altfel, acest motiv de apel nu a fost susţinut de nicio altă probă, urmând ca şi această critică a apelantei să fie înlăturată.
În privinţa autoturismului marca Ford, potrivit adresei nr. 20998/23.04.2009 emisă de Biroul Impozite şi Taxe Locale al oraşului Tg. Frumos (fila 56 dosar) acest autoturism nu este înscris pe numele familiei.
Din depoziţiile martorilor propuşi de către apelantă a rezultat că în timpul căsătoriei, părţile au dobândit în comun doar un autoturism marca Volkswagen, autoturism înmatriculat pe numele uneia dintre fiice.
În consecinţă, neexistând probe care să ateste dobândirea acestui bun, în mod corect nu a fost reţinut în masa de împărţit.
Referitor la recompunerea loturilor, tribunalul constată că în mod corect i s-a atribuit apelantei apartamentul întrucât a locuit permanent în acesta, intimatul fiind plecat în străinătate. La solicitarea apelantei i s-au atribuit toate bunurile mobile, tocmai pentru a se evita plata unei sulte împovărătoare pentru aceasta.
Faţă de cele ce preced, tribunalul a respins apelul şi pe cale de consecinţă în baza art. 296 Cod procedură civilă a păstrat ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat apelanta să plătească intimatului cheltuielile de judecată efectuate în apel.

Etichete: