Top

Participarea procurorului la judecată (art. 45 Cod procedură civilă). Nulitatea hotărârii.

Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 2714 din 30.03.2005, admite acţiunea civilă formulată de reclamanta Asociaţia de proprietari Basarabi nr. 3 în contradictoriu cu pârâtul C.D.I, născut în Iaşi, fiul lui C. şi O.

Dispune punerea sub interdicţie a pârâtului.

Tribunalul Iaşi, prin decizia civilă nr. 636 din 16.09.2005, respinge apelul formulat de C.D.I. împotriva sentinţei civile nr. 2714/2005 a Judecătoriei Iaşi, pe care o păstrează.

Instanţa de prim grad a stabilit următoarea situaţie de fapt, păstrată în apel.

Interdicţia judecătorească este măsura de ocrotire de drept civil care se ia de către instanţă faţă de persoana fizică lipsită de discernământ necesar pentru a se îngriji de interesele sale datorită alienaţiei sau debilităţii mintale constând în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi instituirea tutelei.

Potrivit foii de observaţie clinică generală în anul 1987 apelantul-pârât C.D.I a fost internat la Spitalul Clinic de Psihiatrie Iaşi cu diagnosticul de schizofrenie paranoidă, ulterior având loc şi alte internări.

În raportul de expertiză medico-legală psihiatrică se reţine că apelantul este în evidenţa Spitalului Socola Iaşi din anul 1972 cu 12 internări, diagnosticul fiind acelaşi „schizofrenie paranoidă”, iar în concluzii se arată că C.D.I. prezintă diagnosticul de „schizofrenie paranoidă”, nu are reprezentarea actelor antisociale şi a consecinţelor ce decurg din comiterea lor, neputându-se autoadministra.

Reţin instanţele că, prin comisia de medici primari psihiatri din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola Iaşi care a efectuat raportul de expertiză, s-a recomandat instituirea curatelei şi aplicarea măsurilor de siguranţă prevăzute de art. 114 Cod penal, constând în internarea sa obligatorie într-un serviciu de psihiatrie cu regim protejat.

Instanţa de judecată a fost sesizată de Asociaţia de proprietari Basarabi nr. 3 fiind invocat şi faptul că la locuinţa sa intimatul a depozitat de ani de zile gunoaie, punând în pericol liniştea şi siguranţa vecinilor săi.

Împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Iaşi a declarat recurs C.D.I. prin curator L.F., invocând următoarele motive:

– aplicarea greşită a legii în luarea măsurii în temeiul art. 114 Cod penal, întrucât se află în îngrijirea surorii sale, care este curator, efectuează tratament, astfel că se poate aplica cel mult măsura prevăzută de art. 113 Cod penal;

– nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 144 Codul familiei pentru a fi promovată acţiunea de reclamanta Asociaţia de proprietari, se află în îngrijirea familiei, nu este abandonat.

Analizând lucrările dosarului, curtea constată că cererea de judecată nu este motivată în drept, măsura fiind dispusă de instanţa de judecată potrivit prevederilor Codului familiei.

Referirile cu privire la măsura de siguranţă reglementată de Codul penal (art. 113-114) sunt cuprinse în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică (f. 50 dosar fond).

Instituţia „interdicţiei” este reglementată de Codul familiei (art. 142-151) care prevede în art. 142 că „Cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei mintale ori debilităţii mintale, va fi pus sub interdicţie”.

Codul familiei cuprinde şi reguli de procedură în ceea ce priveşte punerea sub interdicţie, care se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

Astfel, interdicţia se pronunţă de instanţa judecătorească, cu concluziile procurorului, şi îşi produce efecte de la data când hotărârea a rămas definitivă.

În conformitate cu art. 45 din Codul de procedură civilă, Ministerul Public prin procurori, poate porni orice acţiune civilă ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale unor categorii de persoane (minori puşi sub interdicţie) şi pune concluzii în procese civile, în orice fază a acestuia, dacă este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

Toate persoanele au capacitate de folosinţă şi exerciţiu reglementată prin Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, ce nu poate fi îngrădită decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, între care şi prin punerea sub interdicţie.

Raportat la dispoziţiile citate, instanţa a constatat că la judecata în apel nu a participat procurorul, punând în discuţia părţilor motivul de recurs de ordine publică încadrat în art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă.

Raportat la dispoziţiile citate, Curtea reţine că participarea procurorului la judecată şi luarea concluziilor este obligatorie potrivit legii, atât la darea hotărârii în primă instanţă, cât şi în căile de atac.

Cum decizia atacată a fost dată fără luarea concluziilor procurorului, în temeiul art. 312 alin. 3 teza 2 instanţa pronunţă casarea hotărârii şi trimite cauza la tribunal, pentru rejudecare în alcătuirea legală a instanţei.

În faza judecăţii în recurs, oral s-a invocat nelegalitatea sesizării, instanţei de prim grad prin cererea de chemare în judecată, acţiunea nefiind promovată de Asociaţia de locatari.

În conformitate cu art. 315 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să ţină seama de toate motivele şi excepţiile invocate în instanţa de recurs, calea de atac fiind soluţionată pe excepţie.

(Decizia civilă nr. 25/11.01.2006)

Etichete: