Top

Suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor. Aplicarea art. 242 Cod procedură civilă

Reglementarea art. 242 (1) Cod procedură civilă porneşte de la premisa că neprezentarea părţilor legal citate se consideră ca o voinţă prezumată a lor ca judecata pricinii să fie suspendată.

(Decizia civilă nr. 1/11.01.2007)

Curtea de Apel a constatat că încheierea de suspendare a judecăţii a fost pronunţată de tribunal cu aplicarea greşită a art. 242 Cod procedură civilă, text care reglementează instituţia suspendării voluntare.

Potrivit art. 242(1) Cod procedură civilă, instanţa va suspenda judecata când amândouă părţile o cer sau dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Cu toate acestea – conform alineatului 2 al articolului – pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.

Reglementarea are în vedere că neprezentarea părţilor legal citate la judecata pricinii se consideră ca o voinţă prezumată a lor ca judecata să fie suspendată. În speţă, nu se poate reţine o asemenea voinţă, ci tocmai contrariul ei, rezultând fără echivoc din cererea depusă de intimata P.D. la data de 08 noiembrie 2006.

Din examinarea înscrisului (care este însoţit de dovada imposibilităţii prezentării avocatului intimatei la termenul din 10 noiembrie 2006) rezultă solicitarea intimatei-reclamante P.D. ca judecarea să fie amânată (pentru lipsă de apărare, în sensul art. 156 Cod procedură civilă) sau instanţa să se pronunţe – în lipsă – în legătură cu excepţia dirimantă a netimbrării apelului de P.F. Fără a se pronunţa asupra cererii de amânare, tribunalul a făcut aplicaţiunea art. 242 (1) punctul 2 Cod procedură civilă, fără a observa cererea expresă a intimatei de judecată în lipsă.

Raportat considerentelor expuse Curtea, în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. 1 şi 5 Cod procedură civilă a admis recursul, casând încheierea de suspendare şi trimiţând cauza tribunalului pentru continuarea judecăţii.

Etichete: