Aplicarea art. 614 teza finală din Codul de procedură civilă. Corelaţia cu art. 619 alin. 2 C.pr.civ. Avocatul mandatar al reclamantului trebuie să fie prezent personal în apel (dacă acţiunea de divorţ a fost respinsă la fond), el neputând fi substituit de alt avocat.
Dacă persoana care a fost desemnată ca mandatar în divorţ are şi calitatea de avocat, aceasta nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 şi 109 din Statutul profesiei de avocat. Mandatarul avocat al reclamantei trebuie să se prezinte personal în căile de atac, dacă acţiunea de divorţ a fost respinsă la fond, el neputând fi substituit.
Curtea de Apel Iaşi, decizia civilă nr. 88 din 26 iunie 2008
Instanţa de recurs a constatat că, în cadrul proceselor civile, potrivit dreptului comun părţile pot să îşi exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar (art. 67 alin. 1 C.pr.civ.).
Articolul 614 prevede că în cazul proceselor de divorţ părţile se vor înfăţişa în persoană. Aceasta înseamnă că ele nu pot fi reprezentate nici de un mandatar neavocat, nici de mandatar avocat, neputând sta în proces prin reprezentanţi.
În procesul de divorţ, avocaţii pot doar să asiste partea, nu să o şi reprezinte.
De la regula prezenţei obligatorii a părţilor în procesele de divorţ, acelaşi art. 614 Cod procedură civilă prevede patru excepţii când soţul se poate înfăţişa prin mandatar, printre acestea aflându-se şi ipoteza soţului ce are domiciliul în străinătate, cum este situaţia din speţa dedusă judecăţii, reclamanta având reşedinţa în Italia.
În aceste patru cazuri este permisă reprezentarea părţilor de un mandatar avocat sau neavocat.
În cauză, mandatul prevăzut de art. 614 teza finală C.pr.civ. a fost dat unei persoane ce avea şi calitatea de avocat. Mandatul încheiat între reclamantă şi domnul avocat C. este guvernat de regulile prevăzute de art. 1532 şi următoarele C.civ.
În context, mandatarul trebuie să execute personal însărcinarea primită, deoarece contractul de mandat este încheiat intuitu personae, având ca bază încrederea mandantului în mandatar.
În contractul de mandat se poate prevedea însă dreptul mandatarului de a-şi substitui o terţă persoană, trecându-i o parte sau toate drepturile ce îi sunt conferite de mandant.
Din examinarea conţinutului contractului de mandat intervenit între reclamanta M.S. şi avocatul C.I., autentificat sub nr. 8694/14 decembrie 2006, la B.N.P. „Z.C.-M.”, rezultă că – în ceea ce priveşte întinderea mandatului – aceasta este una specială, dată pentru anumite operaţii determinate, fără a se prevedea posibilitatea mandatarului de a-şi substitui o terţă persoană.
În considerarea celor expuse anterior, faptul că în cauză persoana ce a fost desemnată ca procurator avea şi calitatea de avocat nu duce la incidenţa dispoziţiilor art. 10 şi 109 din Statutul profesiei de avocat, ce prevăd că – în situaţia în care avocatul se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile – el va asigura substituirea sa de către un alt avocat pentru a nu aduce prejudicii clientului său.
Textele de lege în discuţie permit substituirea doar pentru avocaţii titulari ce au angajament încheiat în condiţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995, republicată, nu şi a celor care, prioritar, au şi calitatea de procuratori conform dispoziţiilor art. 1532 şi următoarele Cod civil.
Doamna avocat T., care l-a substituit pe domnul avocat C. la termenul din 16 ianuarie 2008 în faţa Tribunalului Iaşi, ar fi putut răspunde în mod valabil, dacă în contractul de mandat încheiat între reclamantă şi avocatul C. s-ar fi prevăzut posibilitatea acestuia din urmă de a-şi substitui o terţă persoană.
Potrivit art. 619 alin. 2 din Codul de procedură civilă apelul sau, după caz, recursul reclamantului împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesusţinut, dacă la judecată se prezintă numai pârâtul.
Judecătoria Paşcani, prin sentinţa 2100/4 octombrie 2007 a respins atât acţiunea reclamantei M.S. în contradictoriu cu pârâtul M.M.-N., cât şi cererea reconvenţională a acestuia din urmă.
Împotriva sentinţei a declarat apel doar M.S.
În aceste condiţii, în faţa instanţei de apel trebuia să fie prezentă ori ea personal, ori avocatul căruia îi dăduse procura, conform art. 614 teza finală C.pr.civ.
Faţă de cele expuse anterior, în mod corect a procedat Tribunalul Iaşi respingând ca nesusţinut apelul declarat de M.S. împotriva sentinţei civile nr. 2100 din 4 octombrie 2007 a Judecătoriei Paşcani, întrucât raportat la dispoziţiile art. 619 alin. 2 C.pr.civ., în faza apelului, faţă de soluţia de respingere a acţiunii de divorţ, era obligatorie prezenţa reclamantei sau a mandatarului acesteia, avocat C., nefiind permisă substituirea de avocat T., a conchis curtea, care a respins recursul apelantei.
Etichete: Aplicarea art. 614 teza finală din Codul de procedură civilă
Publicat de: 
Categorie: 
