Top

Anulare hotărâre consiliu local de aprobare planuri urbanistice, desfiinţare construcţii pentru interese de ordin public, construirea pe domeniul public al statului a unor lucrări de investiţii private. Admisibilitate sub aspectul justificării interesului propriu

Interesul reclamantelor societăţi comerciale private, de a participa la activitatea de amenajare a teritoriului municipiului Iaşi, prin exprimarea opiniei privitoare la legalitatea planurilor urbanistice de detaliu, în lipsa folosului practic personal pe care l-ar putea obţine, nu este suficient pentru a se considera că acţiunea îndeplineşte condiţia interesului în sens juridic, pentru a conferi legitimitate cererilor de chemare în judecată.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 223/CA din 7 aprilie 2008
Prin cererile conexate formulate de către reclamantele S.C. „T.M. S.A. şi S.C. „A.” S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi, înregistrate pe rolul Tribunalului Iaşi, au solicitat instanţei anularea Hotărârilor Consiliului Local al Municipiului Iaşi nr. 104, 105, 106 şi 128 din 19 martie 2007.
În motivarea cererilor, reclamantele au arătat că hotărârile sunt nelegale întrucât planurile urbanistice de detaliu aprobate prin acestea au fost elaborate cu nerespectarea unor reglementări importante în domeniul construcţiilor şi amenajării teritoriului, în special în domeniul protecţiei monumentelor istorice, dar şi pentru faptul că aprobă:
– dezafectarea şi demolarea unor active corporale situate în incinta Ştrandului Municipal, Teatrului de Vară şi Patinoarului Artificial în scopul satisfacerii exclusive a interesului privat constând în edificarea construcţiilor prevăzute în Planurile Urbanistice de Detaliu, ca o consecinţă a adoptării H.C.L. nr. 128/2006 privind trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iaşi şi aprobarea casării acestora.
– construirea pe terenuri aparţinând domeniului public al statului, respectiv pe terenurile aferente monumentelor istorice, ansamblurilor şi siturilor istorice şi arheologice din zonă.
– realizarea unor lucrări de investiţii prevăzute în documentaţiile de urbanism care nu sunt lucrări de utilitate publică, fiind incompatibile cu uzul şi interesul public.
– construirea pe suprafeţe de teren transferate nelegal prin H.C.L. nr. 128/2007 din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iaşi, respectiv pe terenul aferent ştrandului, terenul de baschet, terenul de tenis;
– construirea în zona de protecţie a monumentelor istorice.
S-a arătat că prin aprobarea Planurilor Urbanistice de detaliu urmează a fi edificate exclusiv clădiri comerciale, administrative şi de locuinţe colective – cu consecinţa demolării construcţiilor existente (aparţinând domeniului public), deşi construirea acestora contravin funcţiunilor prevăzute chiar în Regulamentul Local de Urbanism şi Planul Urbanistic General al Municipiului Iaşi.
Prin natura acestora, astfel de construcţii sunt incompatibile cu uzul şi interesul public, funcţiuni expres prevăzute chiar în Planul Urbanistic General al municipiului Iaşi, astfel încât orice altă construcţie prevăzută a se edifica pe terenul destinat edificării obiectivelor de utilitate publică, în zona de protecţie a monumentelor istorice, cât şi crearea de servituţi în favoarea S.C. „I.G.” S.R.L., apare ca fiind evident nelegală.
Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 128/2007 a fost emisă exclusiv pentru desfiinţarea construcţiilor existente în vederea satisfacerii intereselor private ale S.C. „I.G.” S.R.L., nu pentru a justifica edificarea unor construcţii de utilitate publică conform funcţiunilor expres prevăzute în Planul General de Urbanism al municipiului Iaşi.
Totodată, prin Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 128/2007 a fost extinsă nelegal suprafaţa de teren afectată Proiectului „P.” (aşa cum s-a stabilit prin H.C.L. nr. 576/2004 şi H.C.L. nr. 5/2005, cu noi suprafeţe aferente ştrandului, terenului de tenis şi de baschet).
Construirea unor obiective civile şi/sau comerciale contravine şi prevederilor art. 16 din Regulamentul General de Urbanism aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 525/1996 publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 856 din 27 noiembrie 2002, potrivit cărora autorizarea executării altor construcţii pe terenuri care au fost rezervate în planuri de amenajare a teritoriului, pentru realizarea de lucrări de utilitate publică, este interzisă.
Aceste construcţii vor fi edificate în detrimentul intereselor comunităţii locale, care ar fi putut beneficia de lucrări de utilitate publică, cum ar fi construirea unor obiective de învăţământ, sănătate, cultură, sport, etc.
Anularea actelor atacate este impusă şi de necesitatea protejării monumentelor istorice declarate de valoare naţională excepţională în vecinătatea cărora urmează a fi edificate construcţii civile şi comerciale. Aceasta, deoarece monumentele declarate prin lege de valoare naţională, inclusiv terenurile aferente, nu pot fi afectate de lucrări de construire pentru că în acest mod s-ar dispune de substanţa lor, ceea ce este expres interzis de legiuitor, acesta declarându-le inalienabile.
Teatrul de Vară, propus spre demolare, pe lângă faptul că este situat lângă Ruinele Curţii Domneşti – ansamblul arheologic aparţinând domeniului public al statului, aparţine ca şi restul construcţiilor din zonă, domeniului public al municipiului Iaşi.
Desfiinţarea Teatrului de Vară şi a tuturor bazelor de agrement diverse (patinoar, teren de tenis, baschet, bazin de înot pentru adulţi, bazin de înot pentru copii, bazin olimpic, lac de canotaj, popicărie şi altele) toate obiective de uz şi interes public echivalează cu o nesocotire a intereselor comunitare în favoarea interesului privat, contrar mandatului cu care a fost investită autoritatea administrativă locală, astfel încât măsura suspendării va preîntâmpina perturbarea activităţilor publice în zonă, respectiv producerea unui prejudiciu iminent şi imposibil de înlăturat.
Planurile urbanistice de detaliu au fost elaborate în lipsa existenţei unui Plan Urbanistic pentru Zone Construite Protejate (P.U.Z.C.P.) prin care să se fi stabilit regulile şi procedurile de instituire, protecţie şi gestionare a zonelor protejate (temei juridic al programelor de dezvoltare urbanistică şi autorizării construcţiilor), astfel încât orice documentaţie de urbanism referitoare la zonele protejate este contrară legii, aşa încât nu poate fi aprobată în condiţii de legalitate de nici o autoritate administrativă locală.
Interesul reclamantelor în a formula o cerere de anulare hotărârilor mai sus menţionate rezidă în principal din nevoia de a preîntâmpina consecinţele păgubitoare presupuse de:
– construirea pe terenuri aparţinând domeniului public al statului, respectiv pe terenurile aferente monumentelor istorice, ansamblurilor şi siturilor istorice şi arheologice din zonă;
– construirea în zona de protecţie a monumentelor istorice în lipsa existenţei unui Plan Urbanistic pentru Zone Construite Protejate;
– construirea pe suprafeţe de teren transferate ilegal prin menţionatele hotărâri din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iaşi cum ar fi: terenul aferent ştrandului, terenul de baschet, terenul de tenis;
– demolarea unor construcţii transferate ilegal din domeniul public în domeniul privat al municipiului;
– transferarea nelegală din domeniul public în domeniul privat al municipiului al construcţiilor existente, cu consecinţa demolării lor în scopul edificării unor construcţii cu destinaţii contrare funcţiunilor prevăzute în Plan Urbanistic pentru Zone Construite Protejate;
– edificarea unor clădiri comerciale administrative şi de locuinţe colectiv, care nu sunt de utilitate publică, fiind incompatibile cu uzul şi interesul public urmărindu-se doar satisfacerea interesului privat al S.C. „I.G.” S.R.L.
Reclamantele au arătat că interesul de a promova această acţiune este justificat şi de necesitatea păstrării patrimoniului istoric local, apărarea şi transmiterea lui generaţiilor viitoare, a protejării construcţiilor de utilitate publică existente în zonă, inclusiv a monumentelor istorice definitorii pentru identitatea culturală a oraşului.
Interesul este legitim întrucât prin acţiunea introdusă se urmăreşte restabilirea legalităţii încălcate de autoritatea administrativă locală, protecţia drepturilor personale cât şi a interesului general, nesocotit ca urmare a dezafectării bunurilor de la uzul şi interesul public.
Interesul este născut şi actual întrucât hotărârile adoptate vor sta la baza emiterii autorizaţiei de construire, astfel încât prin începerea lucrărilor de construire ar fi grav afectate atât interesele reclamantei, înlăturată neloial de la selecţia ofertelor, cât şi interesele comunităţii locale, lipsită în acest mod de dreptul de a beneficia de construcţii de utilitate publică.
Interesul este născut şi actual motivat de faptul că prin anularea hotărârilor reclamantele vor obţine cel puţin o satisfacţie morală rezidând din restabilirea legalităţii şi organizarea unei alte proceduri de selecţie a proiectelor în măsură să propună dezvoltarea de obiective de utilitate publică în concordanţă cu interesul general al comunităţii.
Interesul este legitim, fiind justificat de faptul că se urmăreşte atât protejarea construcţiilor de utilitate publică existente în zonă, cât şi protejarea monumentelor istorice.
Interesul său legitim rezidă şi din inducerea în eroare a comunităţii locale, a potenţialilor investitori, prin declaraţiile de presă ale reprezentanţilor autorităţii administrative locale prin care se afirma: intenţia de dezvoltare urbană a zonei în scopul satisfacerii nevoilor comunitare, prin edificarea de obiective e utilitate publică, ideea de parteneriat public-privat, pretinsele beneficii economice rezultate din derularea unui astfel de proiect, toate însă infirmate prin încheierea contractului de asociere în participaţiune cu S.C. „I.G.” S.R.L. Iaşi.
S-a susţinut că interesul este personal şi direct deoarece pârâtul Consiliul Local municipal Iaşi aduce în asociere imobile aparţinând municipalităţii şi s-a apreciat că orice membru al comunităţii poate justifica un interes personal şi direct în ce priveşte transmiterea folosinţei şi/sau a dispoziţiei asupra bunurilor aparţinând unităţii administrativ-teritoriale.
Interesul este justificat şi de faptul că în situaţia în care se admite acţiunea în contencios administrativ, autoritatea publică locală va deveni obligată să propună un proiect care să răspundă interesului general al comunităţii, iar oricare potenţial investitor va avea deschisă calea prezentării unei oferte în deplină concordanţă cu dorinţa de reabilitate arhitectonică, economică şi socială.
Prin sentinţa civilă nr. nr. 2796/CA din 24 octombrie 2007, Tribunalul Iaşi a admis excepţia lipsei interesului şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de către persoane care nu justifică un interes.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârile Consiliului Local nr. 104, 105 şi 106/2007 s-au aprobat Planurile Urbanistice de Detaliu pentru zona centrala a municipiului Iaşi, perimetrată de Str. „P.”, str. Sf. L. şi str. Sf. C., iar prin H.C.L. nr. 128/2007 s-a aprobat casarea unor bunuri, astfel:
– Planul Urbanistic de Detaliu – Reabilitarea Părţii Estice a Zonei Centrale Sud al municipiului Iaşi (Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 104 din 19 martie 2007);
– Planul Urbanistic de Detaliu – Reabilitarea Părţii Vestice a Zonei Centrale Sud al municipiului Iaşi (Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 106 din 19 martie 2007);
– Planul Urbanistic de Detaliu – Reabilitarea Părţii Sudice a Zonei Centrale Sud al municipiului Iaşi Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 105 din 19 martie 2007;
– trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iaşi a unor active corporale situate în incinta Ştrandului municipal, Teatrului de Vară şi Patinoarului Artificial şi aprobarea casării acestora (Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 128 din 19 martie 1007).
Reclamantele, societăţi comerciale pe acţiuni cu sediul în municipiul Iaşi, sunt interesate şi nemulţumite de procedura de selecţie efectuată de către pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi la alegerea partenerului S.C. „I.G.” S.R.L. pentru încheierea contractului de asociere în participaţiune nr. 8329/2005, în vederea „reabilitării din punct de vedere arhitectonic, social şi economic a zonei perimetrată de străzile P., Sf. C. şi Sf. L., în suprafaţă totală de 119.392 mp, teren construit şi neconstruit”, astfel cum s-a stabilit prin Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 576 din 28.12.2004, procedură atacată de către acestea în contencios administrativ ce face obiectul dosarului 3293/35/2006, aflat pe rolul Curţii de Apel Bihor, ca urmare a strămutării cauzei.
Hotărârile autorităţii administrative atacate sunt emise în derularea contractului de asociere în participaţiune nr. 8329/2005 şi reprezintă girul partenerului autoritate publică asupra documentaţiei obţinute de către partenerul privat exprimat prin unica modalitate prevăzută de lege, hotărârea de consiliu local.
În drept, instanţa a reţinut că reclamantele invocă, fie argumente legate de procedura de selecţie aleasă de către autoritatea publică pentru încheierea contractului de asociere, motive ce exced cadrului procesual de faţă, fie argumente ce vizează încălcarea interesului public al comunităţii şi necesitatea preîntâmpinării unor consecinţe păgubitoare pentru comunitatea locală, motive ce nu sunt de natură să contureze un interes personal în promovarea acestor cereri de anulare.
Nemulţumirile reclamantelor se circumscriu procedurii de selecţie pentru încheierea contractului de concesiune, procedură contestată în contencios administrativ de către reclamante într-un alt cadru procesual, în curs de derulare, astfel încât la analizarea efectelor actelor administrative atacate instanţa nu poate extinde verificările de legalitate asupra actelor antecedente, în situaţia în care procedurile anterioare vor fi anulate, urmând a se da eficienţă principiilor efectelor nulităţii actului juridic.
De asemenea, Hotărârile 104, 105 şi 106/2007 prin care s-au aprobat Planurile Urbanistice de Detaliu pentru zona centrală a municipiului Iaşi, sunt acte administrative tehnice, emise în cadrul relaţiilor contractuale definite de către contractul de asociere în participaţiune nr. 8329 din 3 februarie 2005, încheiat de către Consiliul Local al Municipiului Iaşi cu S.C. „I.G.” S.R.L. Iaşi, având ca obiect edificarea „Ansamblului M.”, ulterior redenumit „P.”, iar reclamantele nu au făcut nici o referire concretă la modalitatea în care ar fi vătămate drepturile sau interesele lor legitime ce fac parte din patrimoniul lor subiectiv, în calitate de persoane juridice, prin efectele acestor hotărâri de aprobare a planurilor urbanistice de detaliu.
Hotărârea nr. 128 din 19 martie 1007 este, de asemenea, o hotărâre dată în executarea contractului de asociere în participaţiune, iar prin ea însăşi nu produce efectele reclamate de către reclamante.
Astfel, instanţa a considerat că dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile: afirmarea unui drept subiectiv civil ce se cere a fi protejat, interesul urmărit prin punerea în mişcare a acţiunii, capacitatea procesuală, calitatea procesuală, cererilor reclamantelor le lipseşte interesul juridic.
Deşi acestea afirmă un interes în promovarea acestor cereri, interesul nu este suficient de caracterizat pentru a le conferi legitimitate cererilor.
Curtea a respins recursul reclamantelor, reţinând următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Rezultă, aşadar, din aceste prevederi legale că temeiul acţiunii în contencios administrativ îl constituie vătămarea unui drept ori a unui interes legitim, vătămare ce poate proveni de la un act administrativ, ca urmare a nesoluţionării în termenul legal a unei cereri sau ca urmare a refuzului nejustificat de rezolvare a unei cereri, fapte asimilate, prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, actului administrativ.
În speţă, instanţa de fond a soluţionat corect excepţia lipsei de interes întrucât recurentele nu au dovedit dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim propriu care să întemeieze acţiunea în anulare formulată.
Prin Hotărârile Consiliului Local Iaşi nr. 104, 105 şi 106 din 19 martie 2007 au fost aprobate Planurile urbanistice de detaliu pentru zona centrală a municipiului Iaşi, conturată de str. P., str. Sf. L. şi str. Sf. C.
Prin Hotărârea Consiliului Local Iaşi nr. 128/2007 s-a aprobat trecerea din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iaşi a unor active corporale situate în incinta Ştrandului municipal, Teatrului de vară şi Patinoarului artificial, precum şi casarea acestora.
Planurile urbanistice de detaliu se elaborează numai pentru reglementarea amănunţită a prevederilor stabilite prin Planul urbanistic general, Planul urbanistic zonal sau pentru stabilirea condiţiilor de construire şi cuprind reglementări cu privire la asigurarea accesibilităţii şi racordarea la reţelele edilitare, permisivităţi şi constrângeri urbanistice privind volumele construite şi amenajările, relaţiile funcţionale şi estetice cu vecinătatea, compatibilitatea funcţiunilor şi conformarea construcţiilor, amenajărilor şi plantaţiilor şi regimul juridic şi circulaţia terenurilor şi construcţiilor.
În prezenta cauză, corect a reţinut prima instanţă că reclamantele nu au făcut nici o referire concretă la modalitatea în care ar fi vătămate drepturile proprii sau interesele lor legitime prin efectele pe care le produce aprobarea planurilor urbanistice de detaliu sau prin trecerea bunurilor indicate în Hotărârea nr. 128/2007 din domeniul public în domeniul privat al municipiului Iaşi.
Planurile urbanistice de detaliu, având caracter exclusiv de reglementare specifică, trebuie respectate de toate persoanele, fizice şi juridice, fiind lipsit de importanţă faptul că la realizarea lor autorităţile administraţie publice locale au colaborat cu o anumită persoană juridică, atât timp cât nu s-a dovedit pe cale judiciară că această colaborare a avut loc în alte condiţii decât cele prevăzute de lege.
Interesul reclamantelor recurente de a participa la activitatea de amenajare a teritoriului municipiului Iaşi prin exprimarea de opinii privind legalitatea planurilor urbanistice de detaliu, în lipsa folosului practic personal pe care l-ar putea obţine, nu este suficient pentru a se considera că acţiunea îndeplineşte condiţia interesului în sens juridic pentru a conferi legitimitate cererilor de chemare în judecată.
De asemenea, instanţa reţine că nu este suficientă nici nemulţumirea recurentelor legată de finanţarea planurilor urbanistice de detaliu de către persoane juridice cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice locale.

Etichete: