Top

Schimbare lichidator provizoriu

Potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 173/2008, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia. Nu are relevanţă dacă judecătorul sindic a menţionat caracterul definitiv sau provizoriu al lichidatorului judiciar, din moment ce acesta este expres prevăzut de lege.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 1120 din 31 august 2009

Prin încheierea nr. 12/CC/25.02.2009 judecător sindic – Tribunalul Iaşi s-a dispus admiterea cererea formulate de creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Jud. Iaşi – Administraţia Finanţelor Publice a mun. Iaşi şi confirmarea în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. „E.D.” S.R.L. Iaşi, a lichidatorului judiciar desemnat de creditor, respectiv pe „M.R.L.” Iaşi S.P.R.L., care urma să preia atribuţiile lichidatorului judiciar numit provizoriu de instanţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 388/S/2008 a fost deschisă procedura falimentului faţă de debitorul S.C. „E.D.” S.R.L. Iaşi, fiind numit lichidator judiciar provizoriu „A.” IPURL.

La data de 19.02.2009 creditorul Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Jud. Iaşi – Administraţia Finanţelor Publice a mun. Iaşi a solicitat confirmarea unui alt lichidator judiciar, respectiv pe cel selectat conform Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1009/2007.

Potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006, creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.

În speţă, s-a constatat că petenta-creditoare avea asupra averii debitorului o creanţă de 52,60% din valoarea totală a creanţelor, aşa cum rezulta din tabelul creanţelor întocmit de lichidatorului judiciar numit provizoriu de instanţă.

De asemenea, s-a constatat că s-a respectat procedura impusă de art. 19 alin. 3 şi că nu s-au înregistrat contestaţii în termenul legal.

Raportat celor prezentate, în baza art. 11 alin. alin. 1 lit. „d” din Legea nr. 85/2006, cererea creditoarei a fost admisă.

Lichidatorul judiciar provizoriu „A.” I.P.U.R.L. a declarat recurs împotriva încheierii nr. 12/CC/25.02.2009 pronunţată în dosarul nr. 1603/99/2007 considerând-o netemeinică şi nelegală.

A susţinut recurenta că prin această încheiere s-au nesocotit dispoziţiile sentinţei comerciale nr. 388/S/10.09.2008 pronunţată de Tribunalul Iaşi prin care s-a dispus desemnarea „în calitate de lichidator judiciar pe „A.” I.P.U.R.L., fără a se preciza că această desemnare ar fi provizorie, iar sentinţa comercială nr. 388/S/2008 nu a fost recurată.

A mai precizat recurenta că din dispoziţiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 rezulta că se poate dispune, la solicitarea creditorului majoritar, a administratorului judiciar/lichidatorului judiciar desemnat provizoriu, nu şi a celui desemnat definitiv de către instanţă.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii civile nr. 12/CC/2009.

Intimata „M.R.L.” Iaşi S.P.R.L., lichidator judiciar al debitoarei S.C. „E.D.” S.R.L., a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului motivat de faptul că recurenta avea calitatea de lichidator provizoriu, mandatul acesteia ţinând de lichidarea procedurii falimentului şi până la desemnarea unui lichidator definitiv de către adunarea creditorilor/creditorul majoritar.

Creditoarea Administraţia Finanţelor Publice Iaşi, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a recurentei, iar pe fondul cauzei a susţinut că dispoziţiile legii insolvenţei îi permit să solicite schimbarea administratorului judiciar provizoriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale, instanţa de control judiciar constată următoarele:

Cu privire la excepţia privind lipsa calităţii recurentei „A.” I.P.U.R.L. de a promova prezentul recurs, creditoarea A.F.PL. Iaşi şi-a întemeiat susţinerile pe dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 (modificată prin art. I pct. 13 din O.U.G. nr. 173/2008).

Curtea a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 modificată, deoarece textul face referire la creditori şi la contestaţii adresate judecătorului sindic.

Curtea a mai reţinut că, în cauză, recurenta nu avea calitatea de creditor şi că era persoana direct interesată în soluţionarea favorabilă a cauzei sale.

Din acest punct de vedere Curtea a respins excepţia invocată de creditoarea A.F.P. Iaşi.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că potrivit art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată prin art. I pct. 12 din O.U.G. nr. 173/2008: „Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia”.

Recurenta a susţinut că, prin sentinţa comercială nr. 388/S/10.09.2008 (irevocabilă prin nerecurare), a dobândit calitatea de lichidator judiciar definitiv şi că nu îi erau aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 85/2006 modificată.

Chiar dacă în sentinţa comercială nr. 388/S/10.09.2008 se menţionează calitatea de lichidator judiciar a recurentei „A.” I.P.U.R.L., Curtea a constatat că aceasta nu poate avea decât calitatea de lichidator judiciar provizoriu, faţă de faza procesuală a insolvenţei la care se afla debitoarea.

Astfel, potrivit art. 107 alin. 2 lit. „b” din Legea nr. 85/2006, în cazul în care se decide intrarea în faliment în procedura generală judecătorul sindic desemnează un lichidator provizoriu.

A mai reţinut curtea de apel că nu are relevanţă dacă judecătorul sindic a menţionat caracterul definitiv sau provizoriu al lichidatorului judiciar, din moment ce acesta este expres prevăzut de lege.

Astfel, potrivit art. 107 alin. 2 lit. „b” din Legea nr. 85/2006, în cazul în care se decide intrarea în faliment în procedura generală, judecătorul sindic desemnează un lichidator provizoriu.

În consecinţă, Curtea a constatat că recursul este nefondat, că încheierea recurată este temeinică şi legală, fiind menţinută.

Etichete: