Top

Calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală

Dosar nr. 3757/333/2009 – calcul termen împotriva soluţiilor prevăzute de art. 278 cod procedură penală

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 479/R

Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: OANĂ RADU

Judecător: NICULACHE LUMINIŢA

Judecător: SIMIONESCU ELENA

Grefier: HOŢOLEANU CRISTINA

Cu participarea procurorului: ACSINTE GHEORGHE

Pe rol, la ordine se află spre soluţionare recursul penal declarat de petentul M S, cu domiciliul în sat şi comuna împotriva sentinţei penale nr. 1154 din 9.10.2009 a Judecătoriei Vaslui, dată în dosarul penal nr. 3757/333/2009 al Judecătoriei Vaslui.

Obiectul cauzei: plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsesc: petentul recurent M S şi persoana cercetată intimată C T pentru care se prezintă apărătorul ales av. Grigoraş Emanuel.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, recursul este declarat de petent în termen legal, fără a fi motivat în scris. Au sosit relaţiile de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui. Direcţia de poştă, prin persoana d-lui Mitrofan a răspuns telefonic faptul că petentului M S i-a fost comunicată rezoluţia parchetului la data de 4.06.2009. Petentul recurent M S a depus o cerere de constituire ca parte civilă cu suma de 10.000 euro.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care:

Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanţa constată cauza în stare de judecată şi dă cuvântul cu privire la recursul declarat în cauză.

D-l. av. Grigoraş, având cuvântul pentru persoana cercetată intimată C T, arată că raportat la datele comunicate telefonic de către Poşta Română, sunt respectate matematic cele 20 de zile de la ultima comunicare. Însă, petentul trebuia să sesizeze instanţa de judecată în termen de cel mult 40 de zile, termen compus, începând cu data depunerii plângerii. Nerespectarea acestui termen compus, atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen, potrivit disp. art. 185 Cod procedură penală. Acest aspect rezultă şi din disp. art. 278 Cod procedură penală. Întrucât recurentul M S depune plângerea pe data de 16.04.2009 şi ulterior, se adresează instanţei cu plângere, criticând soluţia procurorului pe data de 25.06.2009, în condiţiile în care pe data de 12.05. 2009 a fost soluţionată prima plângere. Consideră că plângerea este tardiv introdusă, fapt pentru care solicită admiterea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. Pe de altă parte, pe data de 16.04.2009 s-a formulat plângere de către M S, iar procurorul avea la dispoziţie pentru soluţionarea acesteia 20 de zile, adică 6.05.2009. Nu s-a soluţionat în acest termen de 20 de zile, întrucât plângerea a fost soluţionată pe 12.05.2009. În aceste condiţii, următorul termen de 20 de zile curgea de la data de 6.05.2009 şi nu de la 12.05.2009.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat. Având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, precum şi răspunsul comunicat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui, consideră că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală. În mod corect şi legal prima instanţă respinge plângerea petentului ca tardiv formulată. Petentul M S a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului de caz la data de 16.04.2009, iar plângerea la instanţă a formulat-o la data de 25.06. 2009, deci peste termenul prevăzut de lege. Solicită menţinerea soluţiei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunţare.

Ulterior deliberării

TRIBUNALUL,

Asupra recursului penal declarat în cauză constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1154/9.10.2009 n a Judecătoriei Vaslui s-a dispus admiterea excepţiei tardivităţii formulării plângerii şi, în baza art. 2781 alin.8 litera a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petentul M S, împotriva rezoluţiei nr. 3027/P/2008 din 23.03. 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitoarei C T pentru comiterea infracţiunilor prevăzute şi sancţionate de art. 205, 206 din Cod penal, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 545/II/2 din 12.05.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, ca tardiv formulată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia nr.3027/P/2008 din 23.03.2009, în conformitate cu dispoziţiile art.10 lit. b şi art. 228 alin. 6 Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C T pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 205 şi 206 din Cod penal.

Împotriva acestei soluţii petentul M S, în temeiul art. 278 Cod procedură penală, s-a adresat cu plângere la Prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui care, prin Ordonanţa nr. 545/II/2 din 12.05. 2009, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petent împotriva rezoluţiei nr.3027/P/2008 din 23.03.2009, rezoluţie fiind comunicată petentului la 02.06. 2009 care a semnat dovada de primire la 04.06.2009( fila 9 dosar instanţă).

Împotriva acestei soluţii, petentul M S a formulat plângere întemeiată pe dispoziţiile art.278 indice 1 alin.1 Cod procedură penală pe care a depus-o la instanţa de judecată la 25.06.2009.

Prin art. 185 Cod procedură penală, legiuitorul a stabilit următoarele : „ când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen”.

Aşadar, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art.21 cu referire la art.16 din Constituţia României, revizuită, şi ca raţiune satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii vizând durata rezonabilă de soluţionare definitivă a cauzei penale, conform dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului.

Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia.

Prin art. 278 indice 1 Cod procedură penală, a fost stabilit un termen de 20 zile pentru formularea plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, momentul de la acare acesta începe să curgă fiind cel al comunicării soluţiei de respingere a plângerii făcute potrivit art. 275-278 Cod procedură penală sau, după caz, în situaţia nesoluţionării în termen a acestei din urmă plângeri, data expirării termenului de 20 zile în care procurorul ierarhic superior avea obligaţia a o rezolva.

Or, petentul a sesizat instanţa de judecată cu depăşirea termenului de 20 zile prevăzut de art. 278 indice 1 Cod procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs petentul M S care a învederat că excepţia tardivităţii nu poate fi admisă, deoarece sunt aplicabile prevederile art.186 C.pr. penală.

Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de drept invocate şi, potrivit art.3856 alin 3 din C.pr.penală sub toate aspectele ei, tribunalul constată că recursul declarat este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru motivele ce vor fi arătate :

Potrivit art. 2781 din C.proc.penală, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

Conform art.186 din C.proc.penală, la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul menţionat în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazul când legea dispune altfel. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Într-o atare situaţie, cum comunicarea modului de rezolvare a plângerii de către prim procuror s-a realizat la data de 04.06.2009, iar petentul a formulat plângere conform art. 2781 din C.proc.penală la data de 25.06.2009, susţinerile domniei sale referitoare la faptul că termenul a fost calculat greşit sunt pertinente. Astfel, dacă nu se iau în calcul ziua comunicării actului, 04.06.2009, şi ziua formulării plângerii, 25.06.2009, aşa cum cer prevederile art.186 din C.proc.penală, se constată că rămân tocmai 20 zile libere, aşa încât data de 25.06.2009 este înlăuntrul termenului la care se face referire.

În cauza de faţă însă termenul de formulare a plângerii se impune a fi calculat în raport de prevederile art. 2781 din C.proc.penală, potrivit cărora în cazul în care prim-procurorul parchetului nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art.277, termenul prevăzut în alin.1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile.

Aceasta, deoarece petentul a formulat plângere la prim procuror la data de 16.04.2009, aspect ce rezultă din adresa nr.3027/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, aflată la dosarul instanţei de recurs. Plângerea a fost rezolvată prin Ordonanţa 545/II/2/2009 din data de 12.05.2009, deci după expirarea celor 20 de zile, aşa încât petentul avea dreptul de a formula plângere la instanţă, în termen 20 zile de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile, respectiv în 40 de zile calculate de la momentul la care a făcut plângere la prim procuror.

Cum plângerea a fost depusă la data de 25.06.2009, tribunalul observă că nu a fost respectat termenul de formulare a plângerii prev. de 2781 alin. 2 din C.proc.penală aplicabil în cauză, petentul neavând facultatea de a alege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.38515 pct.1 lit. b din C.proc.penală, va respinge recursul formulat ca nefondat.

Va respinge cererea recurentului M S de constituire ca parte civilă, ca inadmisibilă.

Va obliga recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul M S la plata sumei de 800 lei către persoana cercetată C T cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de petentul M S, împotriva sentinţei penale nr.1154 din 9.10.2009 a Judecătoriei Vaslui, pe care o menţine .

Respinge cererea recurentului M S de constituire ca parte civilă, ca inadmisibilă.

Obligă recurentul la plata sumei de 60 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul M S la plata sumei de 800 lei către persoana cercetată C T cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 decembrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

O.R. N.L. S.E. H.C.

Etichete: