Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Termenul de introducere a plângerii.

Prin sentinţa penală nr. 359/07.02.2008, Judecătoria Iaşi a hotărât respingerea plângerii formulate de petentul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 2524/P/2005 dată la 07.03.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, reţinând că petentul avea obligaţia de a aştepta soluţionării plângerii formulate la prim-procuror împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi în funcţie de rezultatul cercetărilor să se adreseze instanţei de judecată, în virtutea liberului acces la justiţie instituit de Constituţia României.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus a declarat recurs petentul P.M., criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul a arătat că de la data formulării plângerii la prim-procuror şi până la data înaintării dosarului de urmărire penală la instanţă, au trecut mai mult de 20 de zile timp în care plângerea sa adresată prim-procurorului putea fi soluţionată.
Recursul este fondat.
Soluţia primei instanţe de respingere a plângerii formulate de petentul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 2524/P/2005 cu motivarea că petentul avea obligaţia de a aştepta soluţionarea plângerii formulate la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru ca abia după soluţionare şi în funcţie de rezultatul cercetărilor să se adreseze instanţei, este nelegală.
Legiuitorul a prevăzut doar obligativitatea formulării plângerii la prim-procurorul parchetului, înainte de a fi sesizată instanţa, nu şi obligativitatea persoanei interesate de a aştepta soluţia dată de prim-procuror.
În acest sens, dispoziţiile art. 2781 al. 2 Cod procedură penală reglementează dreptul petentului de a se adresa instanţei cu plângere împotriva soluţiei date de procuror de netrimitere în judecată, dacă prim-procurorul nu a soluţionat plângerea în termen de 20 de zile de la primirea acesteia.
În speţă, plângerea formulată de P.M. împotriva rezoluţiei nr. 2524/P/2005 din 17.03.2007 a fost adresată prim-procurorului la data de 24.04.2007.
Este adevărat că petentul nu a aşteptat împlinirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 Cod procedură penală pentru soluţionarea plângerii de prim-procuror şi s-a adresat instanţei cu plângere la data de 10.05.2007, însă această împrejurare nu a fost de natură să împiedice pe prim-procuror să soluţioneze plângerea în termenul legal.
Astfel, plângerea adresată instanţei a fost înregistrată la data de 14.05.2007, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 31.05.2007, când prima instanţă a dispus solicitarea dosarului de urmărire penală.
Potrivit adresei nr. 1927/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, dosarul de urmărire penală nr. 2524/P/2005 a ieşit din această unitate de parchet pentru a fi ataşat prezentului dosar la data de 25.06.2007.
Se constată, deci, că între 24.04.2007, data depunerii la parchet a plângerii adresate prim-procurorului şi 25.06.2007, data la care parchetul a înaintat Judecătoriei Iaşi dosarul de urmărire penală, prim-procurorul a avut la dispoziţie două luni (de trei ori mai mult decât termenul legal) pentru a soluţiona plângerea, însă nu a făcut-o.
În aceste condiţii, nu poate fi sancţionat petentul prin respingerea plângerii, cu motivarea că ar trebui să aştepte soluţia dată de prim-procuror, deoarece acţiunea sa nu a împiedicat pe prim-procuror să soluţioneze plângerea în termenul legal.
Pentru că înainte de a sesiza instanţa petentul s-a adresat cu plângere prim-procurorului şi pentru că acesta din urmă a avut la dispoziţie două luni pentru a soluţiona plângerea şi nu a făcut-o, nu se poate face în cauză nici aplicarea dispoziţiilor art. 2781 al. 13 Cod procedură penală, referitoare la plângerea greşit îndreptată.
Constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, Tribunalul a admis recursul, a casat integral sentinţa penală nr. 359/07.02.2008 a Judecătoriei Iaşi şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tags: Plângerea în faţa judecătorului