Top

Retragerea plângerii contra actelor procurorului în faţa primei instanţe sau în recurs

1.RETRAGEREA PLÂNGERII CONTRA ACTELOR PROCURORULUI ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE SAU ÎN RECURS. ADMISIBILITATE.

Prin sentinţa penală nr. 756 din 01 iulie 2005 a Judecătoriei Suceava (doar nr. 2325/2005), în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a Cod procedură penală s-a respins ca nefondată plângerea formulată împotriva actelor procurorului de către petenta S.C. menţinându-se cele două ordonanţe ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava şi a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că soluţiile date de procuror sunt corecte în sensul scoaterii de sub urmărire penală a 3 învinuiţi pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 249 al. 1 Cod penal şi art. 2151 Cod penal, în speţă fiind incident cazul prev. de art. 10 lit. b1 Cod procedură penală.

Deşi în faţa instanţei petenta a arătat că înţelege să-şi retragă plângerea contra actelor procurorului, s-a constatat că soluţiile pe care le poate pronunţa prima instanţă sunt prevăzute limitativ de art. 2781 al. 8 lit. a Cod procedură penală, nefiind posibil a se lua act de retragerea plângerii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta S.C. solicitând casarea sentinţei în sensul de a se lua act că şi-a retras plângerea împotriva actelor procurorului.

Prin decizia penală nr. 850 din 28.10.2005, Tribunalul Suceava a admis recursul declarat de petentă şi casând în totalitate sentinţa, în rejudecare a luat act de retragerea plângerii petentei împotriva ordonanţelor parchetului. Aceasta a fost obligată să plătească statului cheltuieli judiciare de la judecata în fond, cele din recurs rămânând în sarcina statului.

S-a motivat soluţia prin aceea că, deşi art. 2781 Cod procedură penală nu prevede în mod expres că plângerea împotriva actelor procurorului poate fi retrasă, nu există nici o dispoziţie legală distinctă care să nu permită persoanei care a formulat o atare plângere să dispună cu privire la aceasta.

Potrivit principiului disponibilităţii, precum şi sintagmei cuprinsă în conţinutul art. 2781 al. 1 Cod procedură penală, conform căreia “după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 Cod procedură penală, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime le sunt vătămate, pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă”, se constată că partea vătămată poate sau nu să formuleze plângere împotriva actelor procurorului şi pe cale de consecinţă poate sau nu să o retragă în faţa instanţei de fond şi chiar în recurs, deci până la data soluţionării definitive a plângerii.

Etichete: