Top

Incredinţare minor. Criterii de apreciere a interesului superior al minorului.

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. _ reclamanta _ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul _ încredinţarea minorului _ şi obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere.

In motivarea cererii reclamanta arată că a fost căsătorită cu pârâtul până în _ când prin sentinţa civilă nr. _, Judecătoria Vaslui a dispus desfacerea căsătoriei dintre părţi. După desfacerea căsătoriei a încercat reluarea relaţiei cu pârâtul astfel încât după doi ani s-a născut minorul _. Pârâtul este adesea sub influenţa băuturilor alcoolice, este extrem de violent fizic şi verbal; vorbea urat în prezenţa minorului şi chiar îl lovea. Minorul s-a născut cu o deficienţă a membrelor inferioare astfel încât după naşterea lui au fost necesare intervenţii chirurgicale şi tratamente extrem de costisitoare pentru care a fost nevoită să împrumute sume de bani. Când situaţia minorului s-a stabilizat a fost nevoită să piece în Italia, în martie 2005, pentru a câştiga sumele necesare acoperirii împrumuturilor. Deşi când a plecat 1-a lăsat pe copil în grija pârâtului, trimiţând bani lunar pentru întreţinerea lui, a aflat că minorul nu este îngrijit corespunzător. Pârâtul este angajat de curând iar minorul este lăsat singur şi nesupravegheat ore în sir, lucru de natură a periclita sănătatea şi dezvoltarea minorului.

Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea acţiunii civile formulate de reclamantă şi încredinţarea minorului _. Arată pârâtul că el s-a ocupat până în prezent de creşterea copilului iar reclamanta nu are nici timpul şi nici disponibilitatea afectivă necesară pentru creşterea şi educarea acestuia. Sunt neadevărate sustinerile reclamantei care arată că este mereu sub infiuenta băuturilor alcoolice, că are un comportament violent faţă de minor, că a fost angajat de curând(singurele momente când a lipsit de la serviciu au fost când şi-a luat concediu pentru a se interna împreună cu fiul său). Din momentul în care starea de sănătate a minorului s-a agravat el a fost acela care 1-a însoţit în spitale, i-s acordat îngrijirea specială de care a avut nevoie şi i-a fost alături în fiecare clipă de suferinţă. In martie 2005, când reclamanta a plecat în străinătate au început perioadele de internare ale minorului. Reclamanta a văzut copilul o singură data, în iulie 2006. Nu a neglijat niciodată minorul, dimpotrivă, acesta a fost zi de zi in central atenţiei ale şi 1-a supravegheat mereu. Cat a stat în ţară reclamanta nu s-a preocupat de minor. Minorul este bine dezvoltat iar în prezent este înscris la cămin cu program prelungit. Interesul minorului este să aibă lături o persoană care-i cunoaşte toate nevoile şi care-i poate oferi toată atenţia şi dragostea de care are nevoie.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa de judecată reţine următoarele:

Părţile au fost căsătorite iar în urma cererii formulate de către pârâtul reconvenient, căsătoria acestora a fost desfacută prin acordul părţilor, prin sentinţa civilă nr.__. Cu toate acestea părţile au continuat să convieţuiască astfel încât după doi ani s-a născut la data de _ minorul _. După naşterea minorului părţile s-au ocupat împreună de creşterea acestuia până în luna martie 2005. La data când reclamanta pârâtă a plecat în străinătate minorul avea vârsta de un an şi jumătate, vârstă la care dezvoltarea copilului implică transformări remarcabile şi de aceea evoluţia acestuia trebuie atent supravegheată. Au declarat martorii că plecarea în străinătate a reclamantei a fost impusă de motive fmanciare, generate şi de starea de sănătate a minorului. Din biletele de externare aflate la filele 41 şi 42 dosar se reţine că minorul, la vârsta neonatală a suferit artrită septică a genunchiului drept iar ulterior a fost diagnosticat cu luxaţie congenitală sold drept. Aceste probleme de sănătate ale minorului au necesitat internări repetate în spital. Imediat după naştere minorul a stat în spital împreună cu reclamanta pârâtă însă la internările ulterioare eel ce 1-a însoţit şi a avut grijă de minor a fost pârâtul reconveninent (adeverinţa nr._, eliberată de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu-Mureş ). Sub acest aspect este evident că afirmaţia reclamantei pârâte că a plecat în străinătate când starea copilului s-a stabilizat este lipsită de veridicitate. Au relatat martorii că a început o perioadă extrem de grea pentru minor: acesta a fost internat in spital şi a fost imobilizat in ghips pentru o perioadă de aproximativ 5-6 luni. In toată ceastă perioadă minorul a fost ingrijit cu o deosebită atenţie şi afecţiune de către pârâtul reconvenient care, pentru a se dedica in intregime supravegherii minorului, şi-a luat concediu de paternitate(adresa cu nr. _emisă de _). Martorii declară că 1-au vizitat in acea perioadă pe minor şi că acesta era bine ingrijit de către pârâtul reconvenient. Deşi reclamanta pârâtă a afirmat că a plecat în străinătate pentru a câştiga banii necesari întreţinerii minorului din înscrisurile depuse se reţine că în anul 2005 aceasta nu trimis nici o sumă de bani, începând să contribuie la cheltuielile de creştere şi întreţinere ale copilului din luna septembrie 2006(mai puţin foaia de transfer de la fila 61 prin care a fost trimisă suma de 50 euro către _). Trebuie reţinută şi atitudinea sinceră dar şi cat se poate de pertinentă a pârâtului reconvenient care recunoaşte faptul că a primit bani de la reclamanta, lucru normal, ambele părţi având această obligaţie, în calitate de părinţi ai minorului.

Toate afirmaţiile reclamantei pârâte din cererea de chemare in judecată conform cărora pârâtul ar fi adesea sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul consumului de alcool ar deveni extrem de violent atât fizic cât şi verbal, că ar vorbi urât in prezenţa minorului şi 1-ar lovi, că este angajat de curând, că minorul este lăsat nesupravegheat au fost inflrmate de probele administrate in cauză. Au relatat martorii că pârâtul reconvenient nu este cunoscut ca un consumator de băuturi alcoolice, nu este violent fizic sau verbal, nu are un

limbaj vulgar, nu a agresat copilul dimpotrivă a fost aproape de minor, i-a oferit toată atenţia şi afecţiunea sa. Este de reţinut că o trăsătură specifică mărturiei este cunoaşterea personală de către martor a faptelor pe care le relatează, martorii _relatând situaţii pe care personal le-au perceput. In acest context, declaraţia martorei _ nu are forţa necesară pentru a crea convingerea că pârâtul ar fi agresiv, violent, că nu s-ar preocupa de minor(relatează martora despre fapte auzite de la reclamanta pârâtă şi de la o vecină a pârâtului). De altfel, declarative martorilor se coroborează cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei: adresă eliberată de educatoarea minorului(din care reiese că minorul merge la grădiniţă zi de zi, este dus şi luat de către tatăl său, pârâtul este un părinte responsabil), caracterizare de la locul de muncă(din care se reţine că pârâtul este angajat la aceeaşi unitate din anul 1994, că a apelat în repetate rânduri la sprijin în ceea ce priveşte schimburile de tură, zile libere pentru deplasări la unităţi spitaliceşti).

Măsura încredinţării minorului unuia dintre părinţi are în vedere ocrotirea interesului superior al copilului, interes ce se află în primejdie datorită neînţelegerilor dintre părinţi. Interesele minorului au un caracter complex, fiind necesar a se avea în vedere o multitudine de criterii referitoare la : vârsta, gradul de ataşament, interesul faţă de copil, legăturile afective stabilite între părinţi şi copil, modalităţile în care se exercită drepturile şi se îndeplinesc obligaţiile părinteşti, posibilităţile materiale ale părinţilor. Vârsta fragedă a minorului ar fi de natură să creeze prezumţia simplă a unei legături afective puternice între reclamanta pârâtă şi minor. Această prezumţie generală este răsturnată în cauză de probatoriul administrat, din care rezultă că reclamanta pârâtă şi-a petrecut puţin timp în prezenţa copilului. In etapa în care acesta începea să conştientizeze persoanele din jurul său, reclamanta pârâtă a plecat în străinătate, revenind în ţară de puţine ori şi pe perioade scurte de timp încât nu se poate reţine că minorul a dezvoltat o legătură afectivă deosebit de puternică faţă de aceasta. Mai mult, în perioada în care era plecată în străinătate minorul a avut nevoie de o îngrijire şi atenţie specială datorită problemelor de sănătate. Este de preferat ca îngrijirea să fie completată de un comportament de ataşament şi copilul să se simtă sufîcient de securizat încât să poată explora lumea din jur pornind de la o bază sigură. Ataşamentul se dezvoltă atunci când copilul are încredere în disponibilitatea părinţilor, când aceştia îi sunt aproape, îl ocrotesc, îl protejează în cazul în care are probleme, când i se oferă atenţie şi o siguranţă stabilă. Din toate actele dosarului se desprinde concluzia că eel ce a fost aproape de copil şi i-a oferit condiţiile unei dezvoltări armonioase din punct de vedere fizic şi psihic a fost pârâtul reconvenient. Nu se neagă că reclamanta pârâtă nu şi-a susţinut financiar minorul, trimiţând bani din străinătate pentru îngrijirea acestuia dar aspectul material nu înseamnă totul în evoluţia unui copil, fiind necesar, după cum s-a arătat, ca minorul să fie supravegheat, să i se acorde afecţiune, un mediu calm şi stabil care să influenţeze benefîc un copil ce se află la acest moment la formarea propriei personalităţi. De asemenea, din declaraţia

martorei_se reţine că, în urma discuţiilor purtate personal cu reclamanta-pârâtă, aceasta din urmă a adoptat o atitudine indiferentă faţă de soarta copilului: nu a interesat-o dacă minorul va fi înscris sau nu la grădiniţă, cine se va îngriji de acesta, unde va locui minorul.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 14 din Legea nr. 272/2004, raportat art. 42 din Codul Familiei, se va dispune încredinţarea minorului _ către pârâtul reconvenient.

Etichete: