Top

Art. 180 al.2 C.pen.

Sent. pen. nr. 290/09.03.2010

Domeniu asociat – loviri şi alte vătămări

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui, înregistrat pe rolul acestei instanţe, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului X.Y, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că, în ziua de 10.05.2009, inculpatul a lovit partea vătămată M.M. cu o furcă, producându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7 – 8 zile îngrijiri medicale.

Inculpatul a fost audiat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti şi nu a solicitat probe în apărare.

Partea vătămată M.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5000 lei – daune morale şi cu suma de 10.000 lei – daune materiale şi a solicitat proba cu acte.

S-a constituit parte civilă şi s-a dispus introducerea în cauză în această calitate Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui pentru cheltuielile efectuate cu transportul părţii vătămate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Partea vătămată M.M. a fost angajată ca asistent personal pentru numita X.Z., soţia inculpatului, imobilizată la pat.

În ziua de 10.05.2009, partea vătămată a venit la locuinţa familiei inculpatului pentru a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu, aici aflându-se şi numita X.Z. şi soţul acesteia – inculpatul.

Deoarece inculpatul, sub influenţa băuturilor alcoolice, aflat în curte a dat muzica la casetofon la tare, partea vătămată i-a solicitat acestuia să reducă volumul. În acel moment, inculpatul s-a îndreptat către partea vătămată şi a lovit-o pe aceasta cu o furcă, înţepând-o în picior.

A intervenit martora A. I. care a aplanat conflictul şi i-a acordat asistenţă părţii vătămate, fiind anunţată şi ambulanţa.

Din concluziile certificatului medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgilor înţepate, care s-au putut produce prin lovire cu obiecte tăietoare, înţepătoare, posibil dinte de furcă, care pot data din 10.05.2009 şi care au necesitat 7 – 8 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Inculpatul, audiat fiind, recunoaşte şi regretă comiterea faptei, declarând că a făcut acest lucru deoarece consumase alcool.

Situaţia de fapt, în modalitatea reţinută, este pe deplin dovedită cu mijloacele de probă aflate la dosar: plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, certificat medico-legal.

Fapta inculpatului X.Y. de a lovi cu o furcă partea vătămată M.M. cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 7 – 8 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri şi alte violenţe, prevăzută şi pedepsită de art. 180 alin. 2 Cod penal.

Săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului fiind în mod cert demonstrate, instanţa va dispune condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal: dispoziţiile părţii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptei şi urmările produse, persoana inculpatului şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal.

Vor fi reţinute în favoarea inculpatului şi circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, c şi anume: conduita bună avută de inculpat anterior comiterii faptei, acesta fiind la primul conflict cu legea penală, după cum rezultă şi din fişa de cazier judiciar a acestuia, precum şi atitudinea sinceră, de recunoaştere şi regret, avută de inculpat pe întreaga desfăşurare a procesului penal.

Se va da astfel eficienţă dispoziţiilor art. 76 lit. e Cod penal şi se va coborî pedeapsa ce se va aplica în limitele permise de acest text de lege.

În baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, va interzice inculpatului pe durata executării pedepsei aplicate exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective, precum şi a dreptului prevăzut la litera b acela de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, faţă de soluţia de condamnare instanţa considerându-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.

Astfel, din motivarea deciziei nr. 2/06.10.2005 a Curţii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord ) rezultă că dreptul la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Convenţiei, nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări, statele contractante având o largă marjă de apreciere în materie.

Această marjă de apreciere nu este însă nelimitată, restricţiile şi limitările în materia dreptului la vot trebuind apreciate de o instanţă independentă în fiecare caz în parte.

Din decizia instanţei europene rezultă că ceea ce este criticabil este legea ce interzice automat şi nediferenţiat dreptul la vot unei categorii întregi de persoane.

Articolul 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal din momentul în care hotărârea a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei.

Articolul 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se referă la dreptul de a alege şi a fi ales în autorităţile publice şi în funcţiile elective publice. Această pedeapsă se aplică de drept odată cu pronunţarea unei pedepse privative de libertate pentru comiterea unei infracţiuni.

Acest procedeu este nerezonabil, interdicţia drepturilor electorale fiind aplicată fără respectarea principiului proporţionalităţii în fiecare caz în parte.

Faţă de circumstanţele reale şi personale reţinute, fiind îndeplinite cumulativ şi condiţiile prevăzute de art. 81 Cod penal, instanţa apreciază, faţă de persoana inculpatului, tânăr, familist, fără antecedente penale, care a recunoscut şi regretat fapta comisă pe fondul consumului de alcool, că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea de libertate a acestuia.

Prin urmare, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare fixat conform art. 82 Cod penal şi care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate în cazul comiterii de noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Faţă de dispoziţiile art. 71 alin. 5 Cod penal va fi suspendată condiţionat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În latura civilă a cauzei, s-a constituit parte civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Vaslui cu suma de 323,60 lei – cheltuieli ocazionate cu transportul părţii vătămate, conform actelor depuse la dosar. Instanţa apreciază această solicitare ca fiind întemeiată, motiv pentru care va dispune obligarea inculpatului la plata către aceasta a sumei sus-indicate.

De asemenea, s-a constituit parte civilă în cauză şi partea vătămată M.M. cu suma de 5000 lei – daune morale şi cu suma de 10.000 lei – daune materiale, reprezentând contractul de muncă pe care aceasta l-a pierdut, ca urmare a faptei comise de inculpat.

A depus partea vătămată în sprijinul cererii formulate înscrisuri. Instanţa constată că suma de 300 lei, conform chitanţeieliberată de C.J.P. Vaslui, reprezintă contravaloarea unui bilet de tratament, care nu dovedeşte că acesta a fost necesar ca urmare a leziunilor suferite de partea vătămată, motiv pentru care nu o va putea avea în vedere la stabilirea cuantumului daunelor materiale.

De asemenea, instanţa constată că, la cererea părţii vătămate a încetat contractul de muncă al acesteia. Rezultă astfel, că a încetat contractul de muncă al acesteia, ca urmare a solicitării sale exprese şi nu ca urmare a faptei inculpatului.

Este adevărat că vătămata şi-a motivat cererea pe agresiunea inculpatului, însă instanţa apreciază că între încetarea contractului de muncă şi fapta săvârşită nu există legătură de cauzalitate. Astfel, dacă partea vătămată dorea putea să-şi continue activitatea.

Mai mult, din copia dispoziţiei depusă la dosar nu se face nici o referire la vreo sumă câştigată de partea vătămată în baza contractului şi de care ar fi fost astfel privată.

Va fi reţinută însă suma, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal, cu titlu de daune materiale.

În privinţa daunelor morale solicitate, instanţa apreciază că, raportat leziunilor cauzate şi care au necesitat un număr de 7 – 8 zile îngrijiri medicale, părţii vătămate i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice de natură a fi compensate prin acordarea unei sume de bani.

Considerăm însă, că suma de 1000 lei cu acest titlu este echitabilă şi suficientă pentru prejudiciul moral suferit şi, prin urmare, va obliga inculpatul la plata către partea civilă M.M. a sumei de 1000 lei, daune morale.

Va obliga inculpatul şi la plata către partea civilă M.M. a sumei de 38 lei – daune materiale şi va respinge restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Văzând dispoziţiile art. 191 Cod procedură penală:

Etichete: