Drept de superficie, cu titlu oneros
Prin sentinta civila nr.577 din 15 decembrie 2008, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.GH., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local Şuletea, judeţul Vaslui şi Comuna Şuletea, prin primar, pentru constatare drept de superficie.
S-a constatat existenţa unui drept de superficie cu titlu oneros al reclamantului, respectiv de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 1661,16 m.p.
Instanta a retinut ca la data de 20 decembrie 2004, prin înscrisul sub semnătură privată denumit „contract de vânzare- cumpărare”, numitul D.D a vândut reclamantului S.GH imobilul U.V. Şuletea Veche format din una clădire – cramă, una clădire birou şi una basculă din cărămidă cu o suprafaţa totală construită la sol de 406, 53 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 108 din 26 februarie 2008 s-a admis acţiunea în constatare formulată de reclamantul S.GH cu privire la vânzarea – cumpărarea imobilului arătat mai sus, hotărârea judecătorească ţinând loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Terenul pe care se află amplasat imobilul cumpărat este proprietatea Unităţii Administrativ Teritoriale, Comuna Şuletea.
Chiar din momentul încheierii convenţiei între constructor şi proprietarul terenului, adică înainte chiar de momentul edificării construcţiilor, înainte de anul 1989, proprietarul construcţiilor a devenit superficiar asupra terenului proprietatea Comunei Şuletea, superficiarul având un drept de dispoziţie material asupra terenului care constă în posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea folosirii construcţiilor.
Justificarea acestui drept rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor înscrise în art. 489 şi art. 482 Cod civil, dar un argument al existenţei dreptului de superficie este dedus din regula înscrisă în art. 492 Cod civil, potrivit căruia proprietarul terenului este prezumat a fi şi proprietar al tuturor construcţiilor sau lucrului făcut în pământ sau asupra pământului , „ până ce se dovedeşte din contra”.
Prezumţia stabilită în beneficiul proprietarului este relativă, constructorul o poate înlătura prin probă contrarie, dovedind că lui îi aparţine proprietatea clădirilor, plantaţiilor sau lucrărilor aflate pe teren.
În sensul celor mai de sus s-au pronunţat: CEDO în cauza Bock şi Palade împotriva României, Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 235/1994, Tribunalul Hunedoara prin decizia nr. 2659/1997.
Dreptul de superficie, dacă prin lege sau convenţie nu s-a prevăzut contrariul , este perpetuu, superficiarul putând dispune în mod liber de dreptul său,în sensul că atâta timp cât există construcţia, dreptul de superficie se poate înstrăina ori ipoteca numai odată cu aceasta .
Totodată dacă nu se prevede altfel titularul dreptului de superficie datorează sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piaţa liberă, ţinând cont de natura terenului, de destinaţia construcţiei, de zona în care se află terenul precum şi de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinţei, cuantumul plăţii chiriei fiind stabilit de părţi, iar în cazul neînţelegerii acestora , de către instanţa de judecată .
Construcţiile nominalizate în litigiu au fost ridicate cu acceptul Unităţii Administrativ Teritoriale Şuletea şi au fost transmise succesiv, prin vânzare- cumpărare, mai multor persoane până au devenit proprietatea reclamantului S.GH .
Dreptul de superficie se referă la folosinţa terenului pe care se află construcţia, având aceeaşi durată ca şi existenţa construcţiei.
În cazul în care construcţia este demolată dreptul de superficie nu mai subzistă, posesia şi folosinţa terenului pe care se află o construcţie exercitându-se în strânsă legătură şi în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
În speţă, dreptul de superficie invocat de către reclamant nu mai subzistă în totalitate întrucât una din construcţii a fost demolată, iar terenul aferent construcţiei demolate nu serveşte destinaţiei celorlalte două construcţii existente rămase în proprietatea superficiarului S.GH.
(Sentinta civila nr.577 din 15 decembrie 2008).
Publicat de: pe 7 July, 2011 
Categorie: 
