Top

Actiune in constatare a dreptului de proprietate

TIP SPEŢĂ: sentinţă civilă

TITLU: acţiune în constatare drept de proprietate

DATA:12.05.2009

Domeniu asociat: proprietate privată

Prin cererea înregistrată la data de 15.05.2005 sub nr.513/199/2008 pe rolul J. B. reclamanta A. I. a chemat în judecată civilă pe pârâtul or. B., prin Primar, pentru ca în contradictoriu cu acesta pe baza probelor ce se vor administra instanţa să constate că reclamanta a dobândit un drept de proprietate asupra terenului, în suprafaţă de 2200 m.p., situat în B., str. O. , jud. B..

Cererea a fost timbrată iniţial cu 19 lei taxă judiciară de timbru şi cu 0,3 lei timbru judiciar, ulterior fiind completat timbrajul cu 508,68 lei taxă de timbru şi 3 lei timbru judiciar.

În motivarea de fapt a cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că a stăpânit neîntrerupt suprafaţa de 2200 m.p., situat în B., str. O., jud. Bacău.

A precizat că nu a fost tulburată în posesie şi s-a comportat ca adevărat proprietar, achitând impozitele aferente. Terenul a fost îngrădit de peste 40 ani şi că pe teren a fost construită o casă împreună cu fostul soţ.

În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte, martori şi expertiză şi au depus la dosar : certificat de atestare fiscală nr.20779722.08.2007, BI pentru A. I., CI pentru A. I., certificat de deces pentru A. V..

Pârâtul, legal citat, nu a fost reprezentat în faţa instanţei şi nici nu a depus întâmpinare.

În cauză, au fost audiaţi martorii M.T. şi A. G. şi s-a efectuat expertiză topocadastru –exp. A. G.–ale cărui concluzii nu au fost contestate de părţi.

La termenul din 27.01.2009, reclamanta învederează instanţei că ea a stăpânit acest teren împreună cu soţul ei, în prezent decedat. Mai arată aceasta că există trei descendenţi gradul I, menţionaţi în încheierea de la acea dată. La termenul din 03.03.2009, a fost depusă o copie conform cu originalul după certificatul de moştenitor eliberat după defunctul A. V.. Astfel, după defunct au rămas ca moştenitori doar soţia supravieţuitoare : A. I. –reclamanta precum şi un fiu :A. I.

La acest termen s-au prezentat în faţa instanţei şi cei doi moştenitori legai ai defunctului A. V.. Reclamanta a formulat oral cererea de introducere în cauză a tuturor moştenitorilor, iar pârâtul A.I.a formulat o cerere de intervenţie în interes propriu. Instanţa a admis ambele cereri.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa, reţine următoarele:

Reclamanta A. I. a stăpânit împreună cu soţul ei o suprafaţă de teren situată în B. str. O., jud. B., ulterior acesta a fost stăpânit de moştenitorii acestora, respectiv reclamanta şi intervenientul în nume propriu.

Din depoziţiile martorilor audiaţi, M. T. şi A. G. , coroborate cu concluziile raportului de expertiză topocadastru A. G., rezultă că terenul este în suprafaţă de 1099 m.p., cu următoarele vecinătăţi: arabil şi curţi –curţii , situat în intravilanul oraşului B., str.O., jud.B., identificată în perimetrul 1-2-3-4-5-6-1 din raportul de expertiză tehnică topocadastru , expert tehnic A. G..

Instanţa reţine că în sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art.1890 Cod civil e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţa sau de rea credinţă.

In acest sens, art.1846 alin.1 Cod civil prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii iar conform art.1847 Cod civil ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamanţii care invocă în favoarea lor efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care au exercitat-o pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive ( animus si corpus) si toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Potrivit art.1860 Cod civil orice posesor are facultatea, spre a opune prescripţia, să unească posesia sa cu aceea a autorului său. Reiese că, în dreptul românesc, invocarea joncţiunii posesiilor este întotdeauna posibilă şi facultativă, în sensul că, potrivit interesului său, posesorul actual poate să se prevaleze de posesia autorului său sau să înceapă o nouă posesie, deosebită de cea a predecesorului său.

În cauză reclamanta s-au prevalat de posesia sa, iar intervenientul în nume propriu atât de a sa cât şi a autorului său. Martorii au declarat că reclamanta şi soţul său au posedat terenul de peste 40 de ani, fără a fi tulburaţi şi comportându-se ca adevăraţi proprietari.

Având în vedere că potrivit art.1837 şi urm. Cod civil pentru a dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune este necesară o posesie utilă de 30 de ani şi că posesia a fost exercitată de peste 40 de ani, instanţa va admite acţiunea precum şi cererea de intervenţie în nume propriu.

În temeiul art. 274 şi art.129 alin.6 Cod pr.civilă va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Etichete: