Top

Plângere contravenţională

Tip speţă: sentinţă civilă 571

Titlu: plângere contravenţională

Data speţă: 28.06.2010

Prin plângerea înregistrată sub numărul 34522/245/2009 pe rolul Judecătoriei Iaşi, petenta S.C. C. T. C. SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenţie nr. 1145174/26.11.2009 încheiat de CNADNR – D.R.D.P Iaşi.

Plângerea este scutită de plata taxei de timbru şi a timbrului judiciar.

În motivarea plângerii petenta a arătat că la data de 24.11.2009 administratorul societăţii a fost solicitat telefonic să vină de urgenţă la clientul său tradiţional S.C. M. P.SRL din comuna B., judeţul S. pentru a transporta cherestea fag în portul C. ce urma să fie încărcat de SC T.H. S. pe vaporul care era deja ancorat, întrucât orice întârziere avea ca efect plata de stalii şi contrastalii în valută.

Pentru realizarea transportului pe timp de noapte au plecat în grabă atât conducătorul auto M. M. cât şi administratorul fără a se asigura dacă aveau asupra acestora rovinieta deşi societatea avea eliberată această rovinietă pentru perioada în care a fost contractat transportul întrucât agentul constatator s-a convins de existenţa rovinietei astfel că nu a mai reţinut actele maşinii, reuşind să ajungă în dimineaţa zilei de 25 noiembrie 2009 în portul Constanţa.

Procesul verbal de contravenţie nr. 1145174/25.11.2009 este nul de drept întrucât vehiculul înmatriculat sub nr. IS-06-FFS proprietatea petentei a fost oprit pe DN 2 în seara zilei de 25.11.2009 de către agentul constatator iar procesul verbal de contravenţie în litigiu s-a încheiat a doua zi pe 26.11.2009 ora 12.30 la sediul intimatei deşi în aceeaşi noapte a făcut dovada că avea rovinieta.

Petenta a invocat nulitatea procesului verbal pentru încălcarea art. 16 pct. 7 şi art. 19 din OG 2/2001.

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 pct. 7 din ordonanţa 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul verbal se încheie la locul constatării contravenţiei şi se aduce la cunoştinţă contravenientului că are dreptul să facă obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Din redactarea textului rezultă că procesul verbal trebuie întocmit la locul constatării contravenţiei dar obiectul contravenţiei nu mai era de actualitate întrucât eu mă aflam în posesia rovinietei astfel că dacă aş fi fost în situaţia de a formula obiecţiuni aş fi menţionat acest aspect şi că actul încheiat nu are suport legal.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 din ordonanţa susmenţionată faptele înscrise în procesul verbal de contravenţie trebuiesc semnate de contravenient.

În cazul că acesta nu poate semna (iar în cazul de faţă contravenientul a fost în imposibilitatea efectivă de a semna procesul verbal întrucât acesta a fost întocmit a doua zi la sediul SDN Bacău) faptele trebuiesc confirmate de cel puţin un martor identificat prin mume şi date personale ale acestuia cu semnătura pe actul de constatare a contravenţiei.

În lipsa semnării procesului verbal de către martor acesta este nul de fapt conform convenţiei europene confirmată şi prin decizia a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a României.

De asemenea conform art. 16 pct. 7 din ordonanţa sus menţionată obiecţiunile contravenientului trebuiesc consemnate distinct în procesul verbal la rubrica „alte menţiuni” sub sancţiunea nulităţii procesului verbal.

Dar aceste menţiuni nu există înscrise în procesul verbal iar la rubrica respectivă agentul constatator face a doua zi, când a încheiat procesul verbal menţiunea „nu este de faţă să facă menţiuni” ceea ce dovedeşte că acest act, fiind întocmit în lipsa martorului este evident nul de drept.

Petenta şi-a întemeiat plângerea pe dispoziţiile art. 31 din OG 2/2001 şi a solicitat în dovedirea acesteia proba cu acte şi martori.

Plângerii i-a fost anexat procesul verbal de contravenţie.

Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii.

În motivarea întâmpinării se arată că la controlul efectuat de către echipa mobilă de control trafic, contestatoarea nu a putut face dovada că pentru autovehiculul surprins în trafic deţine o rovinietă valabilă, motiv pentru care procesul verbal atacat este temeinic întocmit conform art. 7 al. 1 din OG 15/2002 menţionează: Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare(…)”.

Ordinul 244/2008 specifică : pentru verificarea valabilităţii rovinietei, în afara aplicării rovinietei prevăzute în anexa 1b), la loc vizibil, pe partea interioară a parbrizului, vor fi păstrate la bordul vehiculului, prin grija utilizatorilor ai căror conducători auto au obligaţia să le prezinte, la cerere, organelor de control abilitate, pentru utilizatorii persoane juridice, documentul care atesta plata integrală sau în rate a tarifului de utilizare, în original, sau o copie a acestuia, ştampilată şi semnată în original de către conducătorul unităţii”.

Obligaţia de a achita tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale concretizează o sarcină legală de o importanţă deosebită în ceea ce priveşte dezvoltarea infracţiunii rutiere, veniturile rezultate din colectarea acestei taxe fiind utilizate în exclusivitate pentru finanţarea lucrărilor de construcţie „modernizarea, întreţinerea şi reparaţie a drumurilor naţionale, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop.

Obligaţia de a circula în legalitate este a deţinătorului autovehiculului care trebuia să se asigure că are toate cele necesare (rovinieta şi dovada achitării acesteia) înaintea efectuării cursei – intrarea în legalitate trebuie să fie, aşa cum legea o cere, o prioritate pentru utilizatorii de drumuri ce trebuie să fie dusă la îndeplinire înaintea altor chestiuni de ordin personal – profesional şi nu tratată ca lipsită de importanţă.

Prevederile art. 19 din OG 2/2001, precizează că rolul martorului este acela de a confirma dacă respectivul contravenient este de faţă, refuză să semneze sau nu poate semna actul constatator, iar „agentul constatator va face menţiuni despre aceste împrejurări(…) care trebuie să fie confirmate de cel puţin un martor”.

De altfel, indiferent în ce moment al zilei se realizează controlul, agentul constatator nu se poate prevala de nici un temei legal şi mijloc juridic pentru a determina o terţă persoană să semneze ca martor în cuprinsul actului constatator astfel că menţiunea „prezentul proces verbal a fost încheiat în lipsa martorilor întrucât în momentul încheierii procesului verbal de faţă sunt numai agenţi constatatori” este corectă şi în spiritul prevederilor art. 19 al. 3 din OG 2/2001, fiind precizat motivul care a dus la încheierea procesului verbal în acest mod.

Acceptul martorilor pentru a semna actul constatator este o obligaţie civică şi nu una juridică, astfel că (în nici un caz martor în procesul verbal nu va fi vreodată şoferul care efectua transportul).

Pe de altă parte faptul că procesul verbal de constatare a contravenţiei nu este semnat de către un martor reprezintă un motiv de nulitate relativă care poate fi reţinut de instanţă ca motiv de anulare a actului constatator doar în cazul în care petenta face dovada că a suferit o vătămare ca urmare a încălcării aspectului menţionat.

Astfel, chiar dacă procesul verbal nu a fost semnat şi de către un martor, nerespectarea art. 19 din OG 2/2001 nu poate cauza nulitatea acestuia întrucât intimata a justificat absenţa semnăturii martorului, iar petenta nu a demonstrat existenţa vătămării.

Mai mult dacă prevederile art. 19 al. 1 din OG 2/2001 ar fi interpretate în sensul dat de contestatoare (şi anume că lipsa martorului este motiv de anulare a actului constatator) al. 3 al aceluiaşi articol din actul normativ arătat ar deveni inaplicabil, iar din punct de vedere al tehnicii legislative ar fi inutil. Ori, faptul că în al. 3, art. 19 se arată expres că în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acest mod, relevă tocmai faptul că procesele verbale de constatator a contravenţiei sunt valide dacă, încheiate fiind în lipsa unui martor.

Intimata a invocat prevederile OG15/2002 cu modificările aduse de Legea 101/2007, ale Ordinului MLPTL nr. 244/2008 şi OG 2/2001 privind regimul contravenţiilor şi ale Codului de procedură civilă iar în temeiul art. 242 al. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecata în lipsă.

Prin sentinţa civilă 2157/12.02.2010 Judecătoria Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buhuşi, dosarul fiind înregistrat sub nr. 641/199/13.05.2010.

Petenta a depus răspuns la întâmpinare invocând acelaşi motive de nulitate arătate în plângerea iniţială şi a anexat copia licenţei pentru transport.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie nr. 1145174/26.11.2009 încheiat de DRDP – Iaşi, petenta SC C. T.C. SRL a fost sancţionată cu 9000 lei amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 al. 2 din OG 15/2002 modificată şi completată şi sancţionată de art. 8 al. 1 din aceeaşi ordonanţă.

S-a reţinut că la data de 25.11.2009, ora 18.25 vehiculul transport marfă cu număr de înmatriculare IS-06-FFS/MM-06-DBR a circulat fără rovinietă pe DN 2 din direcţia B. (S.) spre C..

Instanţa investită cu soluţionarea plângerii în temeiul art. 34 din OG 2/2001 modificată şi completată verifică legalitatea şi temeinicia procesului verbal de contravenţie.

Cu privire la încălcarea art. 16 al. 7 din OG 2/2001 referitor la faptul că agentul constatator nu i-a adus la cunoştinţă contravenientului că are dreptul să facă obiecţiuni, instanţa reţine că nu conducătorul auto are calitatea de contravenient ci petenta care la data săvârşirii contravenţiei nu era de faţă iar ulterior procesul verbal i-a fost comunicat astfel că nu a fost nici un fel vătămată.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 19 din OG 2/2001, instanţa nu poate primi apărarea petentei întrucât aşa cum rezultă din procesul verbal, de faţă erau numai agenţi constatatori, astfel că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale, intimata justificând absenţa semnăturii martorului.

Pe de altă parte faptul că procesul verbal nu este semnat de un martor este un motiv de nulitate relativă, petenta nefăcând dovada vreunei vătămări.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.

Petenta deşi a susţinut că avea rovinietă la data controlului nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Faţă de cele ce preced, instanţa în temeiul art. 34 din OG 2/2001 republicată va respinge ca nefondată.

Etichete: