Top

DECIZIE DE CONCEDIERE. AJUTOARE SOCIALE PREVĂZUTE ÎN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ. CONDIŢII DE ACORDARE ÎN RAPORT DE CLAUZELE CONTRACTUALE

Reclamanta V.M.S. a chemat în judecată S.C.”R” şi Sindicatul “R” solicitând obligarea la plata ajutoarelor sociale cuvenite în baza art. 15 din Contractul Colectiv de Muncă şi constatarea nulităţii absolute a disp.art. 15 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004.

Prin sentinţa civilă nr. 127/25.02.2005 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a admis acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a art. 15 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 la nivel de centrală şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a ajutoarelor sociale prev. de art. 15 al.1 din acelaşi contract.

Curtea de Apel a admis recursul declarat de pârâtă şi a modificat în parte sentinţa în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata ajutoarelor sociale prev. de art. 15 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă, reţinând următoarele :

Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat între pârâta S.C.”R” şi Sindicarul “R” stabileşte în art. 15 alin.1 că în cazul încetării contractului de muncă din motive neimputabile salariatului, se vor acorda ajutoare sociale, într-un număr variabil în funcţie de vechimea totală în muncă a fiecărui salariat, valoarea unui ajutor social fiind de 5.071.000 lei anual.

Părţile au condiţionat totodată în art. 15 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă, acordarea acestor drepturi de îndeplinirea criteriului eficienţei punctului de lucru, clauza ce vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 39 lit. d şi f din Codul Muncii, respectiv art. 8, art. 24 din Legea 136/1996 şi ca atare lovită de nulitate, atâta timp cât salariatul s-a prezentat la serviciu, îndeplinindu-şi sarcinile stabilite în contractul individual de muncă, menţinerea unor activităţi neprofitabile fiind o problemă de menegement defectuos la nivelul societăţii, ce poate avea efecte asupra persoanei angajate. Insă, deşi din acest unghi, hotărârea este legală, reclamanta nu este îndreptăţită să primească ajutoarele sociale prevăzute de art. 15 alin.1 din Contractul de Muncă, întrucât în conformitate cu art. 15 al.2 din contractul susmenţionat, nu vor beneficia de ajutoarele sociale stabilite la art. 15 al.1 salariaţii reorganizaţi după aplicarea unor programe de restructurare, sau pensionaţi şi reangajaţi, indiferent de unitatea la care au avut ultimul loc de muncă, dacă prin program au primit plăţi compensatorii.

In speţă, intimata – reclamantă a beneficiat la data desfacerii contractului de muncă – 9 septembrie 1997 de la Rafinăria ”D” de drepturile conferite prin O.G. 9/1997 cu privire la unele măsuri de protecţie pentru persoanele ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute, ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare, aşa cum rezultă din înscrisurile efectuate la poziţia 64 din cartea de muncă seria Ax nr. 0201339 depusă în copie xerox la instanţa de recurs (fila 34).

Drept urmare, aceasta nu mai era îndreptăţită să primească ajutoarele prevăzute de art. 15 al. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, din moment ce motivele ce au determinat o nouă disponibilizare sunt identice cu cele din 1997 şi a beneficiat de măsura de protecţie reprezentată prin plăţi compensatorii iar părţile din contractul colectiv de muncă, au negociat în sensul excluderii de la acordarea de ajutoare sociale a persoanelor nominalizate în aliniatul 2 al art. 15 din acelaşi contract.

decizia civilă nr. 709/6 iulie 2005

Etichete: