Decizie de concediere

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.6024 din 15.09.2009 d-l R.-I. T. a chemat în judecată SC T. CT SA Oneşti solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă nr.37/12.08.2009, să se dispună reintegrarea sa pe postul avut anterior, să fie obligată intimata la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale cuvenite până la reintegrarea efectivă precum şi la plata daunelor morale în cuantum de 3000 lei.

În motivarea acţiunii sale, a arătat contestatorul că angajatorul a încălcat dispoziţiile art.268 alin.(1) codul muncii, situaţia despre care se face vorbire în decizie poziţionându-se în timp în perioada 2007-august, septembrie 2008, cercetarea disciplinară demarându-se în august 2009 iar decizia datând din 12.08.2009. A arătat, de asemenea, contestatorul că abaterile reţinute în sarcina sa nu sunt reală, până în iulie 2009 neaducându-i-se la cunoştinţă nici un fel de reclamanţii referitoare la derularea contractelor încheiate cu SC T. SA şi SC S.S., iar în ceea ce priveşte aparatele de măsură convocarea comisiei de recepţie nu intra în atribuţiile sale, la 27.07.2009 laboratorul de metrologie al intimatei figurând cu zero neconformităţi iar din 1981 de când activează în cadrul acestui serviciu nu a înregistrat nici o sancţiune disciplinară sau vreo neconformitate.

Cererea privind daunele morale a fost motivată de contestator prin aceea că din momentul desfacerii contractului de muncă s-a confruntat cu o situaţie neconformă statutului său profesional, fiind prejudiciat atât el cât şi familia sa din punct de vedere moral având în vedere aprecierea de care s-a bucurat din punct de vedere profesional.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatorul a depus la dosar înscrisuri (f.5-9, 48-51)

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit tart.285 din Codul muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal (f.19-23), SC T. CT SA Oneşti a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată cu motivarea că practica şi doctrina judiciară au statuat că data luării la cunoştinţă de către angajator este data înregistrării referatului sau sesizării care priveşte săvârşirea abaterii disciplinare, în speţă data în discuţie fiind 10.08.2009 când s-a întocmit referatul nr.1024 şi că d-l T. R.I se face vinovat de depăşirea atribuţiilor de serviciu, de semnarea situaţiilor de lucrări fără verificarea efectivă a lucrărilor efectuate, nepredarea frontului de lucru către SC T. şi S.S., semnarea, confirmarea şi acceptarea la plată a facturilor fără a avea atribuţii în acest sens, nerespectarea obligaţiilor din contractele încheiate cu societăţile menţionate care prevăd că la finalizarea lucrărilor trebuia cerută convocarea comisiei de recepţie.

Intimata a depus la dosar, prin reprezentantul său, înscrisuri (f.25-44).

Examinând actele dosarului, în soluţionarea cu prioritate a excepţiei prescripţiei extinctive a dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.37/12.08.2009 SC T. CT SA Oneşti a dispus încetarea începând cu data de 12.08.2009 a contractului de muncă al d-lui R. I. T., în temeiul art.61 lit.a) din Codul muncii, în urma referatului nr.1370/9.07.2009, reţinând că acesta se face vinovat, în ceea ce priveşte derularea contractelor cu SC T. SA şi S.S., de depăşirea atribuţiilor de serviciu prevăzute în fişa postului prin semnarea, confirmarea şi acceptarea la plată a unor situaţii de lucrări fără verificarea efectivă a acestora, consecinţa fiind prejudicierea societăţii prin nefuncţionarea programelor de automatizare-monitorizare. S-a consemnat, de asemenea, în cuprinsul deciziei de sancţionare faptul că marea majoritate a aparatelor de măsură se află la limita scadenţei de verificare metrologică şi faptul că salariatul a încălcat prevederile contractului încheiat cu cele două societăţi prin neconvocarea comisiei de recepţie la finalizarea lucrărilor.

Contestatorul a fost, deci, sancţionat pentru fapte comise în legătură cu derularea a două contracte încheiate de SC T. CT SA Oneşti cu fiecare dintre cele două societăţi, SC T. SA şi S.S., perioada de derulare a contractelor fiind 2006-2008, astfel cum rezultă chiar din cuprinsul referatului menţionat în cuprinsul deciziei de sancţionare, nr.1370/9.07.2009 (f.30) dar şi din procesele-verbale de recepţie lucrări, înregistrat sub nr.895/2.09.2008, 896/2.09.2008, 48/31.10.2007, 47/31.10.2007 (f.48-51).

Dată fiind perioada de derulare a celor două contracte, se presupune că şi operaţiunile efectuate de contestator au fost efectuate în aceeaşi perioadă, societatea intimată neindicând o dată ulterioară la care s-ar fi efectuat alte operaţiuni de natură a aduce prejudicii societăţii decât în convocatorul 1523/4.08.2009 în care se face referire la perioada 2008-2009 fără a se preciza în ce constau în concret faptele incriminate.

În aceste condiţii, instanţa constată că aplicarea sancţiunii disciplinare s-a efectuat cu încălcarea art.268 din codul muncii potrivit căruia angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Nu poate fi reţinută susţinerea intimatei potrivit căreia termenul de aplicare a sancţiunii curge de la data înregistrării referatului nr.1370/9.07.2009, textul art.268 impunând, în toate cazurile, respectarea termenului de 6 luni de la data săvârşirii faptelor.

În consecinţă, în temeiul art.78 din codul muncii, admiţând în parte contestaţia, instanţa va constata prescris dreptul angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară pentru fapte săvârşite în perioada 2006-2008, va anula decizia emisă la 12.08.2009 şi, dispunând reintegrarea salariatului pe postul deţinut anterior, va obliga societatea intimată să-i plătească despăgubiri echivalente cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care a r fi beneficiat până la data reintegrării efective.

Deşi a solicitat obligarea societăţii angajatoare la plata de daune morale, contestatorul nu a administrat probe în dovedirea prejudiciului moral pe care susţine că l-ar fi suferit, motiv pentru care cererea sa vizând aceste daune va fi respinsa ca nefondată.

Dând eficienţă şi dispoziţiilor art.275, instanţa va obliga intimata să plătească suma de 1000 lei contestatorului cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat) potrivit chitanţei depuse la dosar (f.52).

Tags: decizie de concediere

Decizie de concediere

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr.2550 din 30.04.2009, cu precizările ulterioare (f.16,17) d-na D.S.B. a chemat în judecată CETA SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulate deciziile nr.480/3.04.2009 şi nr.640/8.05.2009, să se dispună reintegrarea sa pe postul avut anterior, să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale ce i se cuvin, majorate şi reactualizate precum şi a daunelor morale în cuantum de 50.000 lei.

În motivarea cererii sale a arătat contestatoarea că decizia nr.480/2009 nu respectă dispoziţiile art.74 din L.53/2003, fiind lovită de nulitate absolută şi că emiterea deciziei este surprinzătoare având în vedere, pe de o parte, faptul că nu a fost sancţionată niciodată, calitatea serviciilor sale fiind recunoscută iar pe de altă parte faptul că în cadrul punctului de vamă mai exista un post de declarant vamal, nefiind clare criteriile în considerarea cărora s-a procedat la disponibilizarea sa, reducerea activităţii nefiind reală.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f.6-14, 18,19,77,86-88,91-93), cu martori (P.E. – f.78 şi S.C. – f.79,80), cu interogatoriul intimatei (f.70-73).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar potrivit art.285 din Codul muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali, SC CETA SA a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că decizia de concediere conţine toate elementele obligatorii cerute de art.74 din L.53/2003 iar aplicarea art.65 alin.(1) din acelaşi act normativ s-a efectuat în mod corect (f.26,27).

În dovedirea susţinerilor sale, intimata a depus la dosar înscrisuri (f.28-61, 96-120,127-139), a cerut administrarea probei testimoniale şi a probei cu interogatoriul contestatoarei (f.67-68).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin adresa nr.480/3.+4.2009 (f.69 d-nei B.D.S. i se aducea la cunoştinţă că începând cu data de 7.04.2009, în conformitate cu prevederile art.74 alin.(2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, i se acordă un preaviz de 20 de zile lucrătoare, urmând ca la sfârşitul acestei perioade contractul său de muncă să înceteze în temeiul art.65 alin.(1) din Codul muncii.

Ulterior, prin decizia nr.640/8.05.2009 societatea intimată a decis, începând cu 8.05.2009, încetarea contractului de muncă nr.2348/15.10.2007 al d-nei B.D.S., încadrată în funcţia de declarant vamal la Agenţia Bacău în conformitate cu art.65 din L.53/2003. ca urmare a desfiinţării postului de declarant vamal (f.18).

Potrivit art. 76 din L.53/2003 concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută iar potrivit art.76 lit.c) şi art.77 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă (f.51) consiliul de administraţie are obligaţia de a face cunoscut salariaţilor numărul de posturi care urmează a fi redus, specificând natura acestora, cu cel puţin 60 de zile înaintea acţiunii de reducere iar în situaţia în care disponibilizarea de personal nu poate fi evitată, conducerea unităţii va comunica în scris fiecărui salariat al cărui post urmează a fi desfiinţat dacă i se oferă sau nu un alt loc de muncă, ori cuprinderea într-o formă de recalificare profesională în vederea ocupării unui post în aceeaşi unitate.

Prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al societăţii intimate nr.6/31.03.2009 (f.26) s-a decis desfiinţarea unui post de declarant vamal din cadrul Agenţiei Bacău astfel încât angajatorul era obligat să procedeze la concediere cu respectarea prevederilor din contractul colectiv de muncă citate, care constituie, potrivit art.7 alin.(2) din L.130/1996 legea părţilor.

Deşi potrivit art. 287 din L.53/2003 sarcina probei îi revenea, SC CETA SA nu a făcut dovada respectării obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă şi nici a criteriilor obiective avute în vedere la concedierea contestatoarei, astfel încât, în temeiul art.78 din L.53/2003 instanţa va admite în parte contestaţia, astfel cum a fost completată, va anula decizia nr.640/8.05.2009 şi va dispune reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior.

Considerând că adresa nr.480/3.04.2009 constituie doar o înştiinţare de preaviz, întocmită cu respectarea dispoziţiilor art.73 şi 74 din L.53/2003, textele neimpunând sub sancţiunea nulităţii cuprinderea în chiar conţinutul deciziei de concediere a menţiunilor referitoare la perioada de preaviz, cererea de anulare a adresei va fi respinsă ca nefondată.

În ceea ce priveşte cererea de acordare de daune morale, instanţa apreciază că nu a fost dovedit un prejudiciu de asemenea natură, declaraţiile martorilor audiaţi la cererea contestatoarei (f.78-80) fiind irelevante sub acest aspect, pornindu-se de la premisa că o măsură de concediere presupune în mod inevitabil un anumit disconfort psihic, fără ca în cazul de faţă să se poată vorbi despre depăşirea unor limite general admise, motiv pentru care şi această cerere va fi respinsă ca nefondată.

În temeiul art. 165 Cpc şi al art.36 din L.85/2006 instanţa va disjunge cererea referitoare la drepturile salariale şi va dispune suspendarea judecăţii acestei cereri.

Tags: decizie de concediere

DECIZIE DE CONCEDIERE. AJUTOARE SOCIALE PREVĂZUTE ÎN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ. CONDIŢII DE ACORDARE ÎN RAPORT DE CLAUZELE CONTRACTUALE

Reclamanta V.M.S. a chemat în judecată S.C.”R” şi Sindicatul “R” solicitând obligarea la plata ajutoarelor sociale cuvenite în baza art. 15 din Contractul Colectiv de Muncă şi constatarea nulităţii absolute a disp.art. 15 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004.

Prin sentinţa civilă nr. 127/25.02.2005 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a admis acţiunea, s-a constatat nulitatea absolută a art. 15 al.2 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 la nivel de centrală şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a ajutoarelor sociale prev. de art. 15 al.1 din acelaşi contract.

Curtea de Apel a admis recursul declarat de pârâtă şi a modificat în parte sentinţa în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata ajutoarelor sociale prev. de art. 15 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă, reţinând următoarele :

Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat între pârâta S.C.”R” şi Sindicarul “R” stabileşte în art. 15 alin.1 că în cazul încetării contractului de muncă din motive neimputabile salariatului, se vor acorda ajutoare sociale, într-un număr variabil în funcţie de vechimea totală în muncă a fiecărui salariat, valoarea unui ajutor social fiind de 5.071.000 lei anual.

Părţile au condiţionat totodată în art. 15 al.3 din Contractul Colectiv de Muncă, acordarea acestor drepturi de îndeplinirea criteriului eficienţei punctului de lucru, clauza ce vine în contradicţie cu dispoziţiile art. 39 lit. d şi f din Codul Muncii, respectiv art. 8, art. 24 din Legea 136/1996 şi ca atare lovită de nulitate, atâta timp cât salariatul s-a prezentat la serviciu, îndeplinindu-şi sarcinile stabilite în contractul individual de muncă, menţinerea unor activităţi neprofitabile fiind o problemă de menegement defectuos la nivelul societăţii, ce poate avea efecte asupra persoanei angajate. Insă, deşi din acest unghi, hotărârea este legală, reclamanta nu este îndreptăţită să primească ajutoarele sociale prevăzute de art. 15 alin.1 din Contractul de Muncă, întrucât în conformitate cu art. 15 al.2 din contractul susmenţionat, nu vor beneficia de ajutoarele sociale stabilite la art. 15 al.1 salariaţii reorganizaţi după aplicarea unor programe de restructurare, sau pensionaţi şi reangajaţi, indiferent de unitatea la care au avut ultimul loc de muncă, dacă prin program au primit plăţi compensatorii.

In speţă, intimata – reclamantă a beneficiat la data desfacerii contractului de muncă – 9 septembrie 1997 de la Rafinăria ”D” de drepturile conferite prin O.G. 9/1997 cu privire la unele măsuri de protecţie pentru persoanele ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute, ca urmare a concedierilor colective prin aplicarea programelor de restructurare, privatizare, lichidare, aşa cum rezultă din înscrisurile efectuate la poziţia 64 din cartea de muncă seria Ax nr. 0201339 depusă în copie xerox la instanţa de recurs (fila 34).

Drept urmare, aceasta nu mai era îndreptăţită să primească ajutoarele prevăzute de art. 15 al. (1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2004, din moment ce motivele ce au determinat o nouă disponibilizare sunt identice cu cele din 1997 şi a beneficiat de măsura de protecţie reprezentată prin plăţi compensatorii iar părţile din contractul colectiv de muncă, au negociat în sensul excluderii de la acordarea de ajutoare sociale a persoanelor nominalizate în aliniatul 2 al art. 15 din acelaşi contract.

decizia civilă nr. 709/6 iulie 2005

Tags: decizie de concediere

Decizie de concediere (ca act juridic de dreptul muncii) necomunicată salariatului. incidenţa în cauză a prevederilor art. 75 şi 76 din Codul muncii.

În recurs s-a reţinut că dispoziţia nr. S/I/137 din 18.05.2007, ca act juridic de dreptul muncii, prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârâtul-angajator nu i-a fost niciodată comunicată reclamantei.

Or, potrivit prevederilor art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere (ca act juridic de dreptul muncii) produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Cum concedierea reclamantei s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, au devenit incidente prevederile art. 76 din Codul muncii, decizia de concediere fiind lovită de nulitatea absolută.

Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani – secţia civilă şi înregistrată la 19.06.2007, reclamanta Ş.C.L. a contestat adresa nr. 740135 din 21.05.2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie judeţean Botoşani, prin care i se făcea cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 264 lit. f din Legea nr. 53/2003, Codul muncii şi art. 23 lit. f din Ordinul M.I. nr. 458 din 26.05.2003 privind aprobarea regulamentului intern pentru desfăşurarea activităţii salariaţilor în unităţile Ministerului de Interne, prin Dispoziţia şefului inspectoratului nr. S/I/137 din 18 mai 2007, s-a dispus sancţionarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin aceeaşi adresă, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani îi face cunoscut reclamantei prevederile din regulamentul intern pentru desfăşurarea activităţii salariaţilor în unităţile Ministerului de Interne şi din contractul individual de muncă al reclamantei, pe care le-a încălcat şi abaterile disciplinare pe care aceasta le-a săvârşit.

Pentru termenul de judecată din 4 iulie 2007, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani înaintează instanţei de judecată (respectiv Tribunalul Botoşani), dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nr. S/I/137 din 18 mai 2007, precum şi dosarul de cercetare disciplinară prealabilă privind pe reclamantă, cu precizarea că aceste documente conţin informaţii cu caracter secret de serviciu şi se află sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Prin contestaţia adresată Tribunalului Botoşani – secţia civilă, reclamanta a solicitat anularea sau, eventual, modificarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului ei de muncă, reintegrarea sa în funcţia avută şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a mai susţinut că în perioada 1994 – 2007 şi-a desfăşurat activitatea de secretar – dactilograf în cadrul Poliţiei oraşului Darabani – I.P.J. Botoşani. Aceasta a apreciat că măsura concedierii sale prin dispoziţia contestată este lovită de nulitate absolută întrucât nu respectă prevederile art. 62 alin. 2, art. 266 şi art. 268 din Codul muncii. Astfel, pretinde contestatoarea, în decizie nu sunt prevăzute descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pe care le-a formulat în timpul cercetării prealabile prin raportul din 14 mai 2007, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Contestatoarea consideră că dispoziţia în discuţie este şi netemeinică, întrucât nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, sancţionarea sa fiind de fapt urmarea stării conflictuale între ea şi şeful Poliţiei oraşului Darabani, care s-a datorat unor neînţelegeri de natură personală, precum şi faptul că a refuzat să mai treacă date fictive în raportările lunare şi trimestriale.

Astfel, nu a tergiversat în mod repetat şi nejustificat efectuarea lucrărilor de serviciu, referitor la data de 16 martie 2007 până la care trebuia înaintat la I.P.J. Botoşani un raport cu inventarierea documentelor unităţii, acesta a fost întocmit de ea la data de 14 martie 2007, dar nu a fost trimis întrucât nu era semnat de către şeful său, comisarul G. F.

Nu a manifestat insubordonare faţă de şeful direct, contestatoarea susţinând că a refuzat să mai treacă date fictive în raportări, însă aceasta era o dispoziţie ilegală, iar nerespectarea acesteia nu constituie abatere disciplinară. Nu este real că ar fi întârziat sau lipsit nejustificat de la serviciu, posibil – a apreciat contestatoarea – deplasările sale cu corespondenţa la Circumscripţia Fiscală, Consiliul Local sau P.T.T.R. au fost calificate astfel.

A mai arătat contestatoarea că nu a efectuat şi nici nu a fost sancţionată vreodată pentru trafic de ţigări şi cafea, a efectuat deplasări împreună cu persoane cu statul social pozitiv şi nu a fost avertizată de şeful său că nu avea voie să meargă la cumpărături în străinătate.

În susţinerea apărărilor formulate, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere şi faptul că în întreaga sa activitate de 13 ani a obţinut numai calificative de „bine” şi „foarte bine”, cu excepţia ultimului an, când a obţinut iniţial calificativul „necorespunzător” şi a fost sancţionată cu avertisment scris în luna noiembrie 2006, tot pentru fapte imaginare.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 76 – 78 din Codul muncii.

Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a arătat că dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nr. S/I/137 din 18 mai 2007, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, nu este lovită de nulitate, întrucât cuprinde toate menţiunile prevăzute în art. 268 alin. 2 din Codul muncii, inclusiv descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinară precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.

Referitor la fondul contestaţiei, intimatul a susţinut că în urma raportului întocmit de şeful Poliţiei oraşului Darabani, comisar G.F., s-a procedat la verificarea aspectelor menţionate în raport, în cadrul disciplinării prealabile confirmându-se săvârşirea de către contestatoare a baterilor disciplinare reţinute în dispoziţia contestată. Astfel, relaţiile de serviciu dintre comisarul G.F. şi contestatoare sunt tensionate ca urmare a comportamentului neadecvat al acesteia, dovedit şi de nota explicativă completată de salariată în timpul cercetărilor, din care rezultă că secretara era cea care monitoriza activitatea şefului subunităţii, pe zile şi intervale orare. Deşi contestatoarea a explicat plecările zilnice de la birou prin activitatea de predare a corespondenţei, chiar şi în aceste împrejurări trebuia să aducă la cunoştinţa şefului subunităţii sau a personalului de serviciu de permanenţă, ieşirile respective din subunitate.

De asemenea, contestatoarea a tergiversat în mod nejustificat efectuarea unor lucrări de serviciu, de exemplu dactilografierea raportului subunităţii solicitat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, cu termen de predare la 16 martie 2007 şi nu a prezentat săptămânal şefului subunităţii situaţia reclamaţiilor şi a audienţelor. Alte lucrări au fost întârziate prin plecarea ulterioară în concediu medical, iar în luna martie 2007 nu a mai prezentat şefului subunităţii certificatul medical.

În ziua de 16 martie 2007 – conform susţinerilor intimatului – contestatoarea a plecat de la serviciu la ora 15 şi, la ieşirea din subunitate, când şeful a întrebat-o de ce pleacă, dacă nu s-a terminat programul, a avut o reacţie violentă, ţipând şi aducând reproşuri şefului în prezenţa altor salariaţi. La data de 11 mai 2007, în jurul orei 1320, când la sediul Poliţiei Darabani s-au prezentat ofiţeri din cadrul compartimentului Inspecţie internă pentru a-i prezenta materialul de sesizare, aceasta era plecată din subunitate, fără a anunţa şeful sau personalul de serviciu (s-a reîntors la sediu la ora 1415). De altfel, pentru abateri asemănătoare, comise în luna octombrie 2006, contestatoarea a fost sancţionată cu avertisment scris, însă nu şi-a schimbat comportamentul.

În urma cercetărilor, a rezultat şi că fără a avea aprobările necesare pentru părăsirea garnizoanei şi a ţării, contestatoarea a plecat de mai multe ori în Ucraina pentru aprovizionarea cu marfă a magazinului al cărei administrator este. Contestatoarea cunoştea, susţine intimatul, prevederile în acest sens ale Ordinului M.I. nr. 7/1993, întrucât prin raportul din 15 august 2006 a solicitat aprobarea părăsirii ţării pentru a-şi vizita rudele în Spania şi Anglia. În sfârşit, a efectuat deplasările în Ucraina împreună cu persoane semnalate sau cunoscute cu preocupări de contrabandă de ţigări, asemenea relaţii neputând fi considerate ca încadrându-se într-un comportament corespunzător pentru un salariat al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Examinând cauza pe fond, Tribunalul Botoşani – secţia civilă, prin sentinţa nr. 968 din 28 septembrie 2007, a respins ca nefondată contestaţia reclamantei Ş. C. L. împotriva dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani.

Instanţa de fond, în considerentele sus menţionatei sentinţe, în concluzii, a apreciat că sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantei a respectat dispoziţiile art. 266 din Codul muncii, urmând a fi avută în vedere şi aplicarea sancţiunii „avertisment scris”, prin dispoziţia nr. S/I/257 din 8 noiembrie 2006, pentru abateri disciplinare similare cu unele dintre cele ce fac obiectul dispoziţiei contestate.

S-a mai reţinut, referitor la comportarea generală în serviciu a reclamantei că, deşi potrivit fişelor de evaluare aceasta a obţinut calificative de „bine” şi „foarte bine”, recomandările şefilor nemijlociţi au avut în vedere respectarea de lucru şi rezolvarea problemelor personale în afara orelor de program, corectarea comportamentului în sensul manifestării unei mai mari stăpâniri de sine şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, toate aceste aspecte nefiind puse în discuţie prin dispoziţia contestată.

Împotriva sentinţei nr. 968 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă, reclamanta a declarat recurs.

În motivele de recurs, recurenta a reiterat şi dezvoltat cele susţinute în contestaţia adresată instanţei de fond, înţelegând să analizeze fiecare din abaterile disciplinare ce i-au fost imputate şi să aducă argumente în sensul că nu a săvârşit respectivele abateri disciplinare.

Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat, în sensul celor ce se vor reţine în continuare.

Astfel, la termenul de judecată din 4 martie 2008, instanţa de recurs, din oficiu şi pe cale de excepţie, a pus în discuţia părţilor aspectul referitor la nulitatea absolută a dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, raportat la prevederile art. 75 şi 76 din Codul muncii.

Examinând această excepţie, curtea, din actele dosarului, constată că pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani i-a comunicat reclamantei adresa nr. 740135 din 21 mai 2007, prin care îi face cunoscut că prin dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007, şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani a procedat la sancţionarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Abia pe parcursul judecării contestaţiei, pârâtul, prin adresa nr. 736.394 din 28 iunie 2007, înaintează instanţei de fond dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nr. S/I/137 din 18 mai 2007, cu precizarea că acest document conţine informaţii cu caracter secret de serviciu şi se află sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Faţă de cele menţionate în precedent se reţine că dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007, ca act de dreptul muncii prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârât nu i-a fost niciodată comunicată reclamantei.

Or, potrivit prevederilor art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere (ca act juridic în dreptul muncii) produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Concluzia logică ce se desprinde din interpretarea literală a textului normativ sus menţionat este că dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007 a şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nu şi-a produs niciodată efectele.

Ca atare, o altă concluzie ce se desprinde din prima este că concedierea reclamantei s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, iar potrivit prevederilor art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.

Nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani în sensul că dispoziţia nr. S/I137 din 18 mai 2007 nu i-a fost comunicată reclamantei, întrucât conţine informaţii cu caracter secret de servicii şi se află sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, din cel puţin două considerente.

Un considerent este acela că prin adresa nr. 740135 din 21 mai 2007 i s-au adus la cunoştinţă reclamantei abaterile disciplinare pe care le-a săvârşit (aceleaşi cu cele descrise în dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007), fiind de neînţeles cum adresa nr. 740135 din 21 mai 2007 comunicată reclamantei nu conţine informaţii cu caracter de serviciu, dar dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007 conţine astfel de informaţii, deşi conţinutul celor două documente au un conţinut aproximativ identic.

Un al doilea argument se desprinde din natura actului juridic ce constituie obiectul contestaţiei, respectiv dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007, care este un act juridic de dreptul muncii, prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârât, nefiind de conceput, în nici un domeniu de activitate, ca un astfel de act juridic să nu fie comunicat celui pe care actul îl vizează.

Pe de altă parte, plecând de la prevederile art. 15 lit. e din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, potrivit cărora în sensul acestei legi termenul de informaţii secrete de serviciu se defineşte ca informaţii a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat, este greu de imaginat ce prejudicii ar fi produs pârâtului comunicarea către reclamantă a dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007.

Faţă de această situaţie, şi cum în cauză, aşa cum s-a reţinut în precedent, sunt incidente prevederile art. 75 şi 76 din Codul muncii, dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani fiind lovită de nulitate absolută, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a admis recursul declarat de reclamant Ş.C.L. împotriva sentinţei nr. 968 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă, sentinţă pe care a modificat-o în totalitate, în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamanta Ş.C.L. împotriva dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, dispoziţie pe care a anulat-o, anulându-se în acelaşi timp şi adresa nr. 740135 din 21 mai 2007 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei Ş.C.L. în postul deţinut anterior.

A fost obligat intimatul I.P.J. Botoşani să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate şi actualizate în funcţie de rata inflaţiei până la reintegrarea efectivă.

Tags: decizie de concediere

Contestaţie decizie de concediere

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 194 (28.01.2010)
Autor: Tribunalul Suceava – secţia civilă
Domenii asociate: desfacerea contractului de muncă

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 6.01.2010 sub nr. 62/86/2010 reclamanta B. E. a chemat în judecata pe pârâta Institutia Primarului comunei Pojorâta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa anuleze Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 prin care a fost sanctionata cu avertisment scris pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a registrului de rol si a registrelor agricole si sa oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat în esenta ca este inspector de specialitate III în cadrul compartimentului financiar, contabil, impozite, taxe, cultura si biblioteca în cadrul comunei Pojorâta fiind sanctionata pentru neefectuarea unor lucrari care nu intrau în atributiile sale de serviciu prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, care este lovita de nulitate întrucât nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara.

În drept, a invocat dispozitiile art. 268 din Codul muncii.

În dovedirea cererii, a depus în copie urmatoarele înscrisuri: Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009, carte de identitate, plângere înregistrata sub nr. 7382/1.08.2009, nota explicativa.

Pârâta, desi legal citata, a formulat întâmpinare prin care a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocând în acest sens dispozitiile art. 18 si 19 din Legea nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare.

La termenul de judecata din data de 28.01.2010 reclamanta depus la dosar Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009.

Analizând actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarea situatie de fapt :

Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâta tribunalul apreciaza ca aceasta este neîntemeiata dupa cum se va arata în continuare.

Astfel, instanta apreciaza ca chemarea în cauza în calitate de pârât a Institutiei Primarului comunei Pojorâta si nu a comunei Pojorâta, prin primar, nu reprezinta decât o simpla inadvertenta juridica, de altfel extrem de întâlnita în practica judiciara si de multe ori datorata tocmai comportamentului unitatilor administrativ teritoriale în cauza care în antetul actelor care le emit mentioneaza ca emitent primaria sau primarul.

În aceste sens instanta retine ca întrucât unitatea administrativ teritoriala este persoana juridica de drept civil, titulara de drepturi si obligatii, primarul comunei nefiind decât o structura functionala a administratiei publice locale, este evident faptul ca în speta este chemata în judecata comuna Pojorâta, prin primar, hotarârea urmând sa fie pronuntata în raport cu acest pârât.

Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 s-a aplicat reclamantei sanctiunea „avertisment scris” pentru nefinalizarea introducerii în format electronic a Registrului de Rol si a Registrelor Agricole. Prin Dispozitia primarului comunei Pojorâta nr. 475/31.12.2009 s-a revocat dispozitia nr. 420 din 7.12.2009, revenindu-se astfel asupra sanctionarii reclamantei. În consecinta, cererea sa de anulare a Dispozitiei primarului comunei Pojorâta nr. 420/7.12.2009 a ramas fara obiect.

Pentru aceste motive,tribunalul va respinge exceptia lipsei calitatii procesuale pasive ca nefondata si va respinge actiunea formulata de contestatoarea B. E,. ca ramasa fara obiect.

Tags: contestaţie, decizie de concediere, desfacere contract de muncă, Legea nr. 215/2001

Litigii de muncă – decizie de concediere

Dosar nr. 1043/89/2009 litigiu muncă
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 2740
Şedinţa publică de la 10 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecător LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TĂBĂCARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe contestatorul K H, domiciliat în, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de muncă – contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 38 din 27 martie 2009.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică la pronunţare, au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-au verificat şi citit actele şi lucrările dosarului, constatându-se că intimata a depus concluzii scrise.

Se constată că, dezbaterile în cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 03 decembrie 2009, susţinerile şi concluziile formulate de către părţi fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, în temeiul art. 146 şi art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 10 decembrie 2009, când s-au reţinut următoarele:

INSTANŢA DE JUDECATĂ

Asupra cauzei civile de faţă;

Cu nr. 1043/89 din 22-04-2009, s-a înregistrat contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata S.C. „R” S.A. , solicitând anularea deciziei nr. 38/27-03-2009, reintegrarea pe postul pentru care a fost angajat conform contractului de muncă, actelor adiţionale şi hotărârilor judecătoreşti ulterioare, obligarea angajatorului la plata drepturilor salariale până la data reintegrării efective, obligarea angajatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, contestatorul K H arată că între el şi intimată există un conflict de muncă care datează din anul 2006. Decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 constituie un nou abuz, reducerea activităţii se datorează conducerii S.C. ’’R” S.A. Bârlad, care a evitat în mod constant să îi ofere de lucru. Noua decizie nu se încadrează în dispoziţiile art. 65 Codul muncii, întrucât nu a fost respectată cerinţa ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă. Direcţia Aprovizionare nu a fost desfiinţată efectiv, ci doar scriptic, prin transferarea compartimentelor către alte direcţii. Unitatea refuză sa-i dea de lucru, angajând în schimb o persoană cu aceleaşi atribuţii.

În drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 65 Codul muncii.

În dovedirea contestaţiei, contestatorul K H a folosit proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriul intimatei.

Contestaţia este scutită de la plata taxei de timbru, conform art. 285 Codul muncii.

Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei, întrucât decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 este temeinică şi legală. Ca urmare a situaţiei economice dificile, la data de 12-02-2009, consiliul de administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad a aprobat modificarea structurii organizatorice, desfiinţarea a 840 posturi, disponibilizarea prin concedieri colective a personalului ocupant al posturilor, reorganizarea post – restructurare, redefinirea posturilor. În atare situaţie s-a desfiinţat postul de conducere – director aprovizionare 2. S.C. ’’R” S.A. Bârlad a îndeplinit toate condiţiile prevăzute de lege şi CCM, desfiinţarea postului director aprovizionare 2 fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă.

În dovedire, intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a depus înscrisuri.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 (fila 47 dosar) s-a dispus de către intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad încetarea ca urmare a desfiinţării postului de director aprovizionare 2, începând cu data de 30-03-2009, a contractului de muncă al contestatorului K H. Intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a indicat ca motiv al concedierii: scăderea drastică a volumului de comenzi şi a încasărilor din livrări, în contextul crizei economice globale, diminuarea volumului de activitate. În drept, s-au invocat prevederile art. 166 şi art. 168 CCM, art. 65 alin. 1 coroborat cu art. 68 alin. 1 Codul muncii.

Anterior emiterii deciziei atacate, S.C. ’’R” S.A. Bârlad a emis preavizul înregistrat cu nr. 825/02-03-2009 (fila 45 dosar), prin care i s-a propus contestatorului K H un post de proiectant inginer mecanic în cadrul Serviciului Cercetare – Dezvoltare Produse. Preavizul a fost comunicat contestatorului K H la data de 02-03-2009, conform opisului de distribuire preavize (fila 46 dosar). În cuprinsul preavizului, contestatorul K H si-a exprimat dezacordul cu privire la decizia unităţii.

Cu adresa înregistrată cu nr. 935/09-03-2009 (fila 85 dosar), contestatorul K H a comunicat intimatei S.C. ’’R” S.A. Bârlad refuzul sau cu privire la locul de munca propus, respectiv cel de proiectant inginer mecanic.

Instanţa reţine că în drept decizia de concediere nr. 38/27-03-2009 a fost motivată pe dispoziţiile art. 65 Codul muncii, potrivit căruia concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Condiţia de legalitate impusă de lege este ca desfiinţarea locului de muncă să fie efectivă şi să aibă o cauza reală şi serioasă. Desfiinţarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăseşte în organigrama acesteia ori în statul de funcţii.

Din cuprinsul hotărârii nr. 79/19-07-2007 a Consiliului de Administraţie al S.C. ’’R” S.A. Bârlad se reţine că s-a reorganizat Direcţia Aprovizionare prin transformarea acesteia în Direcţia Logistică. După concedierea contestatorului K H se emite decizia nr. 298/01-06-2009, prin care se dispune încadrarea numitului G C pe postul de consilier inginer mecanic în cadrul Serviciului Dezvoltare Logistică Tehnologică. Rezultă că ulterior concedierii contestatorului K H s-a înfiinţat un post compatibil cu pregătirea profesională a acestuia.

În speţă, desfiinţarea nu a fost efectiva întrucât a fost urmată de reînfiinţarea după scurt timp a unui loc de muncă similar chiar dacă acesta poartă o denumire schimbată.

De asemenea, din textul art. 65 alin. 2 Codul muncii, rezultă că desfiinţarea locului de muncă trebuie să aibă o cauză reală şi serioasă, presupunând ca aceasta să aibă un caracter obiectiv şi să se impună din necesităţi evidente privind îmbunătăţirea activităţii.

Contestatorul K H a susţinut că a solicitat în repetate rânduri, după reîncadrare, atribuirea unor sarcini de serviciu, fapt demonstrat de cererile adresate de acesta conducerii unităţii: nr. 2877/22-05-2008 (fila 141 dosar), nr. 2915/26-05-2008 (fila 142 dosar), nr. 7544/13-06-2008 (fila 144 dosar), nr. 3023/30-05-2008 (fila 145 dosar), nr. 7632/17-06-2008 (fila 147 dosar), nr. 1687/26-02-2009 (fila 162 dosar). Prin cererile respective, K H a solicitat dotarea locului de muncă în vederea executării sarcinilor de serviciu, indicarea spaţiului pus la dispoziţie spre coordonarea activităţii de aprovizionare, nominalizarea personalului din subordine, precizarea sarcinilor de serviciu.

Faţă de acestea, instanţa apreciază în ceea ce îl priveşte pe contestatorul K H ca desfiinţarea locului de muncă nu a fost efectivă, fiind urmată de înfiinţarea unui post similar, şi nici nu a avut o cauză reală şi serioasă, întrucât intimata S.C. ’’R” S.A. Bârlad a făcut imposibilă executarea sarcinilor de serviciu.

Drept urmare, instanţa va admite contestaţia formulată de contestatorul K H, în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad şi va dispune, conform art. 76 si art. 78 Codul muncii, anularea deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009, reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 38 din 27 martie 2009, obligând intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

În ceea ce priveşte capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respins întrucât nu s-a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite contestaţia formulată de contestatorul K H, domiciliat în , în contradictoriu cu intimata SC „R” SA Bârlad, cu sediul în şi, în consecinţă:

Dispune anularea Deciziei nr. 38 emisă de intimată pe data de 27 martie 2009.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii Deciziei nr. 38 din 27 martie 2009.

Obligă intimata să-i achite contestatorului drepturile salariale cuvenite de la data desfacerii contractului individual de muncă până la reintegrarea efectivă.

Respinge capătul de cerere solicitat de contestator privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 10 decembrie 2009.

Tags: contestaţie, decizie de concediere

Contestaţie decizie de concediere

Dosar nr. 2858/89/2009
litigiu munca – contestatie decizie de concediere
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 170
Sedinta publica de la 11 Februarie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE CORINA-SUZANA ARTENE
Judecator LAURA-MONICA BALAN
Asistent judiciar SIMONA MIHAELA TABACARU
Asistent judiciar DANIEL GEORGE RUSU
Grefier GHEORGHE RADU

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea U C, domiciliata în , în contradictoriu cu intimata SC „D S” SRL Iasi, cu sediul în mun., având ca obiect litigiu de munca – contestatie împotriva Deciziei de concediere nr. 23 din 28 iulie 2009.

La apelul nominal, facut în sedinta publica la ordine si la reluarea dosarului la sfârsitul sedintei de judecata, au lipsit partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, învederând stadiul procesual al dosarului, care se afla la al cincilea termen, ca procedura de citare cu contestatoarea s-a realizat prin afisare la adresa indicata, fiind citata cu mentiunea pentru interogatoriu, ca societatea intimata nu a depus interogatoriul si lista cu martor, asa cum s-a dispus la termenul anterior, si ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, dupa care:

Instanta, verificând actele si lucrarile dosarului, si consultându-se, apreciaza ca nu sunt alte motive de amânare si constatând ca s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa, declara cercetarea judecatoreasca închisa, dupa care lasa dosarul în pronuntare, trecând apoi la deliberare, conform art. 256 Cod procedura civila, pentru când:

INSTANTA DE JUDECATA

Asupra contestatiei de fata;

Cu nr. 2858/89 din 31-08-2009, s-a înregistrat contestatia formulata de contestatoarea U C, în contradictoriu cu intimata S.C.”D S” S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009, solicitând anularea acesteia, reintegrarea pe postul detinut si plata salariilor neachitate de la data desfacerii si pâna la reintegrarea efectiva.

În motivarea contestatiei, contestatoarea U C arata ca la data de 05-11-2007 a încheiat cu intimata S.C.”D S” S.R.L. contract individual de munca. În luna iulie 2007 a solicitat concediu de odihna, astfel încât la data întocmirii deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009 nu se afla în localitate si nu a putut da curs convocarii.

Precizeaza contestatoarea ca adresa pentru convocare trebuia trimisa recomandat cu confirmare de primire, iar cercetarea disciplinara era obligatorie.

Apreciaza contestatoarea U C ca prestarea muncii în cadrul unei alte societati nu este în masura a produce grave consecinte asupra bunei desfasurari a activitatii intimatei S.C.”D S” S.R.L.

În drept, contestatoarea U C a invocat dispozitiile art. 263 – 268, art. 284 alin. 2 Codul Muncii.

În dovedirea contestatiei, contestatoarea U C a folosit proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata S.C.”D S” S.R.L. solicita respingerea contestatiei. Precizeaza intimata S.C.”D S” S.R.L. ca în perioada 20 iulie – 25 iulie 2009 contestatoarea U C a efectuat o parte din concediul de odihna. La data de 22 iulie 2009, administratorul intimatei S.C.”D S” S.R.L. a fost informat de catre o clienta ca U C a invitat-o la un alt salon pentru a-i presta diverse servicii de coafura.

În urma acestui incident, intimata S.C.”D S” S.R.L. a convocat-o pe contestatoarea U C în vederea cercetarii disciplinare, aceasta semnând confirmarea de primire.

Deoarece contestatoarea U C nu s-a prezentat la convocare, intimata S.C.”D S” S.R.L. a hotarât desfacerea contractului individual de munca.

Apreciaza intimata S.C.”D S” S.R.L. ca U C avea obligatia de fidelitate fata de angajator si de respectare a secretului de serviciu.

În aparare, intimata S.C.”D S” S.R.L. a depus înscrisuri.

Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul individual de munca înregistrat la ITM Iasi sub nr. 346067/20-11-2007, contestatoarea U C a fost angajata la intimata S.C.”D S” S.R.L., punct de lucru Copou, în meseria de coafor.

Contractul individual de munca al contestatoarei a încetat la data de 28-07-2009 prin decizia nr. 23/28-07-2009 emisa de intimata S.C.”D S” S.R.L., în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii. În motivarea deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009 se arata ca la data de 22-07-2009, contestatoarea U C a fost gasita de organele de control ITM Iasi, lucrând fara forme legale in cadrul altei societati, ceea ce a produs grave consecinte asupra bunei desfasurari a activitatii.

Cu adresa nr. 19/22-07-2009, intimata S.C.”D S” S.R.L. a convocat-o pe contestatoarea U C la cercetarea disciplinara pentru data de 27-07-2009 (fila 7 dosar), convocarea fiind comunicata cu recomandata cu confirmare de primire (fila 26 dosar).

Din cuprinsul procesului – verbal nr. 22/27-07-2009 (fila 31 dosar) rezulta ca UC nu s-a prezentat în fata comisiei de disciplina în vederea efectuarii cercetarii disciplinare si nici nu a comunicat motivele absentei sale.

Analizând continutul contractului individual de munca se retine ca la litera M pct. 2 a fost înserata obligatia de fidelitate a salariatei U C fata de angajator în executarea atributiilor de serviciu, precum si obligatia de a respecta secretul de serviciu.

Din continutul declaratiei date de numita C M (fila 30 dosar), depusa de intimata S.C.”D S” S.R.L., rezulta ca la data de 22-07-2007, contestatoarea U C presta servicii de coafura în cadrul salonului “Unisex”, salon ce nu apartine societatii intimate S.C.”D S” S.R.L.

Acest fapt este recunoscut chiar si de contestatoarea U C, care în cuprinsul contestatiei precizeaza ca nu a încheiat cu intimata clauze de neconcurenta sau de confidentialitate, iar faptul de a lucra la mai multi angajatori nu este interzis de lege.

Potrivit art. 61 lit. a Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului în cazul în care salariatul a savârsit o abatere grava sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sanctiune disciplinara.

Instanta retine ca U C nu a respectat clauzele din contractul individual de munca referitoare la obligatia de fidelitate si de respectare a secretului de serviciu, prin prestarea acelorasi servicii în cadrul altei societati cu acelasi profil, precum si prin îndrumarea clientelei intimatei S.C.”D S” S.R.L. catre salonul “Unisex”.

În ceea ce priveste sustinerile contestatoarei cu privire la neregularitatile convocarii la cercetarea disciplinara, se constata ca sunt nefondate, întrucât adresa nr. 19/22-07-2007 îndeplineste conditiile prevazute de art. 267 alin. 2 Codul muncii, care prevede ca: ”în vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii”.

Potrivit mentiunilor înscrise în confirmarea de primire a adresei referitoare la convocare, se constata ca aceasta corespondenta a fost primita de soacra contestatoarei, astfel încât, raportat la dispozitiile art. 92 alin. 2 Cod procedura civila, procedura de comunicare îndeplineste cerintele impuse de art. 267 alin. 2 Codul Muncii.

Referitor la încalcarea dispozitiilor art. 268 Codul Muncii se observa ca decizia de concediere nr. 23/28-07-2009 cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, astfel încât nici aceste aparari ale contestatoarei nu pot fi retinute.

Fata de acestea, instanta apreciaza ca U C a savârsit o abatere grava, constând în încalcarea obligatiei de fidelitate fata de angajator si a obligatiei de respectare a secretului de serviciu, prin aceea ca a prestat servicii în favoarea unei firme concurente si a desfasurat activitati de preluare a clientelei S.C.”D S” S.R.L.

Drept urmare, instanta va respinge contestatia formulata de contestatoarea U C, în contradictoriu cu intimata S.C.”D S” S.R.L., împotriva deciziei de concediere nr. 23/28-07-2009.

Instanta va lua act ca intimata S.C.”D S” S.R.L. nu solicita cheltuieli de judecata.

Contestatia este scutita de la plata taxei judiciare de timbru si timbrul judiciar, conform art. 285 Codul Muncii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE :

Respinge contestatia formulata de contestatoarea U C, domiciliata în, în contradictoriu cu intimata SC „D S” SRL Iasi, cu sediul în

Ia act ca intimata nu solicita cheltuieli de judecata.

Definitiva.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 11 februarie 2010.

Tags: decizie de concediere, litigii de munca

Concediere dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege. Nulitate absolută. Consecinţe

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: (23.09.2008)
Autor: Tribunalul Vaslui
Domenii asociate: contracte de muncă

Reclamanta MA în contradictoriu cu intimata ASP Vaslui a solicitat constatarea nulităţii absolute a dispoziţiei nr. 7/04.02.2007, repunerea sa în situaţia juridică anterioară, plata cheltuielilor de judecată şi daune morale.

Instanţa a admis în parte contestaţia reclamantei motivat de faptul că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 267  C. muncii în sensul că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă, prezenţa contestatoarei la controlul efectuat la data de 03.02.2008 neechivalând cu o cercetare prealabilă în condiţiile impuse de textul citat. De asemenea nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 268 C. muncii, în dispoziţia nr. 7/04.02.2007 nefiind descrisă fapta, nefiind precizate prevederile din statutul disciplinar, regulamentul intern sau ale contractului colectiv de muncă care au fost încălcate de salariat, nu s-au indicat motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatei şi motivele pentru care nu s-a efectuat cercetarea, nu s-a indicat temeiul de drept în baza căruia s-a aplicat sancţiunea, nu s-a indicat instanţa competentă şi termenul în care sancţiunea poate fi contestată. Raportat acestora instanţa a admis în parte contestaţia, a constatat nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 7/04.02.2007, a dispus reintegrarea şi acordarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 78 C. muncii, respingând daunele morale solicitate de contestatoare întrucât, aşa cum s-a stabilit de către instanţa supremă prin Decizia 40/2007, acestea nu se acordă decât dacă au fost prevăzute prin CCM sau prin contractul individual de muncă.

Tags: decizie de concediere

Contestatie decizie desfacere contract de munca

TRIBUNALUL Tulcea
Dosar nr. 2726/88/2008
SECŢIA CIVILĂ, COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ NR. 374
Şedinţa publică din data de 6 martie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2726/88/2008, “…” a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 2749/36RU/2.10.2008 emisă de S.C. “…” S.A. solicitând : anularea dispoziţiei, repunerea în situaţia anterioară prin reintegrare în funcţia de tehnician în cadrul U.T.C. “…” – C.R.C. “…” şi cheltuieli de judecată.

În motivare, contestatorul a arătat că prin decizia nr. 2749/36RU/02.10.2008 a fost sancţionat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, reţinându-se în sarcina sa că a emis şi semnat contract de furnizare de energie pentru consumatorul “…” fără a efectua verificările obligatorii ale documentaţiei şi fără a avea dreptul de a semna un astfel de contract.

A menţionat că în perioada respectivă s-a creat o aglomeraţie foarte mare la ghişeu în vederea încheierii de contracte de furnizare. Angajatorul nu a înaintat o procedură pentru contractare aşa încât contractele de furnizare a energiei se încheiau de către el şi ceilalţi colegi pe baza actului de identitate, o factură de energie şi o dovadă a locului de consum acolo unde era posibil. În aceste condiţii, şeful său ierarhic superior i-a dat dispoziţie să încheie contracte pentru toţi cei prezenţi la ghişeu, inclusiv pentru beneficiarul “…”.

Precizează că, semnând respectivul contract, nu s-a produs nici un prejudiciu angajatorului.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe art.78 şi art. 266 din Legea nr. 53/2003.

În dovedire a depus la dosarul cauzei : decizia nr. 2749/36 UR/02.10.2008, act adiţional la contractul individual de muncă, nota de chemare la ore suplimentare şi foaie de prezenţă.

În apărare, intimata a depus la dosarul cauzei : întâmpinare, şi în copie : procesul verbal nr. 2432/2008; adresa nr. 2660/2008; nota explicativă dată de către contestator; procesul verbal nr. 2430/2008; extras din C.C.M.; contract individual de muncă al contestatorului ; fişa postului contestatorului; decizia nr. .23/2008; raportul de audit; nota explicativă dată de “…”; decizia nr. 33/2008; contractarea furnizării energiei electrice la consumatorii eligibili care nu uzează de dreptul de eligibilitate; contravaloarea furnizării energiei la consumatorii captivi şi note scrise.

Contestatorul a mai depus la dosarul cauzei în dovedire în copie, fişa postului; C.I. seria T.C. nr. 122382; contractul de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici nr. 7587171/2008; cerere de racordare; avizul tehnic de racordare nr. 15110/2008; titlul de proprietate; actul adiţional la contractul individual de muncă şi concluzii scrise.

Examinând contestaţia în raport de probele administrate în cauză, instanţa constată în fapt următoarele:

Prin emiterea deciziei nr. 2749/36 RU/2.10.2008, intimata l-a sancţionat pe contestator cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă potrivit art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii.

Pentru a emite această decizie, intimata a avut în vedere faptul că “…” a emis şi semnat contractul de furnizare de energie încheiat cu consumatorul “…” sub nr. 757171/2008, fără să fi efectuat în prealabil verificările obligatorii ale documentaţiei prevăzută a însoţi cererea clientului.

S-a mai reţinut în sarcina contestatorului că a semnat contracte de furnizare energie electrică până la o putere instalată de 100 Kw, denumiţi mici consumatori, în baza unor dispoziţii verbale date de superiorul ierarhic, fără a avea acest drept conform fişei postului şi fără să fi existat o decizie organizatorică în acest sens.

Potrivit art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii, sancţiunea disciplinară pe care o poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară este desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin fişa postului, contestatorul avea ca atribuţie de serviciu să întocmească contractele, să le actualizeze, să consilieze clienţii şi să aplice corect tarifele pe tipuri şi niveluri de tensiuni pentru consumatorii mici şi casnici aferenţi centrului şi să emită avize în limita competenţei fixate.

În nota explicativă dată la data de 25.09.2008, contestatorul a menţionat că a primit dispoziţie să încheie contracte de furnizare clienţilor ce nu au contract de furnizare.

Precizează acesta că a dus la îndeplinire sarcinile şi dispoziţiile primite de la şeful ierarhic superior.

Potrivit deciziei nr. 23, începând cu data de 3.03.2008, au drept de semnătură pentru emiterea avizelor tehnice de racordare, în cazul schimbărilor de natură administrativă pentru consumatorii casnici şi mici, următorii salariaţi : “…”, “…” şi “…”.

Din nota explicativă dată de către “…” şi înregistrată sub nr. 2427/2008 rezultă că C.R.C. “…” a fost angrenat în perioada 1.01.2008 – 30.05. 2008 în campania de actualizare a contractelor de furnizare a energiei electrice la locurile de consum fără contract.

Acesta a precizat că schimbările administrative de contracte casnice s-au făcut până la această dată fără emiterea de A.T.R., fără concursul U.T.R., fără a respecta o procedură anume, de multe ori prin simpla declaraţie a noului proprietar care sesiza că factura emisă este pe alt nume.

Prin nota explicativă, “…” a adus la cunoştinţă intimatei faptul că a dispus maistrului “…” emiterea în baza ordinului 32, fără prea multe formalităţi a A.T.R.-ul cu valoare “0”, tocmai datorită valorii şi fără a avea cunoştinţă de obligativitatea verificării în teren a locurilor de consum, de care nu avea cunoştinţă şi U.T.R., neexistând procedură, ci numai un instructaj sumar de modul cum se operează în noul program.

A precizat “…” că “…” nu a putut să facă nici o legătură între “…”care a depus în 4.03.2008 cererea nr. 338 şi “…” pentru care s-a prezentat “…” în data de 10.04.2008 să mijlocească o schimbare de abonat administrativă şi a emis formal în baza dispoziţiilor primite avizul nr. 369 şi 15110/10.04.2008, sub presiunea zecilor de solicitări.

Faţă de aceste considerente, având în vedere că din fişa postului contestatorului rezultă că trebuie să îndeplinească şi unele servicii suplimentare dispuse de şeful ierarhic legate de cerinţele postului şi, întrucât prin nota explicativă înregistrată sub nr. 2427/2008, “…” a precizat că personalul din subordinea sa a executat dispoziţiile pe care el le-a dat verbal, dispoziţii pe care le-a dat în urma consultărilor cu conducerea U.T.C. “…”, instanţa urmează a admite contestaţia şi a anula ca netemeinică şi nelegală decizia nr. 2749/36/RU din data de 2 octombrie 2008,emisă de “…” S.A.

Având în vedere că decizia nr. 2749/36/RU/2.10.2008 este nelegală şi netemeinică, văzând şi dispoziţiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii, instanţa urmează a dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior emiterii deciziei de concediere.

Urmează a obliga intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, începând cu data emiterii deciziei de concediere şi până la reintegrarea efectivă.

Întrucât contestatorul a efectuat cheltuieli în proces, instanţa urmează a obliga intimata la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către contestator.

Tags: decizie de concediere, desfacere contract de muncă, Legea nr.53/2003, litigii de munca

Concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului. Caracterul efectiv, real şi serios al desfiinţării locului de muncă

Tip: Decizie
Nr./Dată: 2332 (03.07.2008)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

C.muncii, art. 55 lit. c), art. 65

Desfiinţarea unui post din schema de personal are caracter efectiv şi se bazează pe o cauză reală şi serioasă, atunci când rezultă din organigrama angajatorului şi este fundamentată pe studiile efectuate de către angajator cu privire la beneficiile ce urmează a fi înregistrate de către bancă în urma externalizării serviciilor de transport valori, precum şi pe protocolul încheiat de angajator cu Federaţia Sindicatelor Libere ale Salariaţilor CEC – S.A. pentru asigurarea unui loc de muncă salariaţilor disponibilizaţi în condiţiile art. 65 din Codul muncii.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, decizia civilă nr. 2332 din 3 iulie 2008

Prin sentinţa civilă nr. 1893/17.04.2008, pronunţată în dosarul nr. 1662/30/2008, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul F.M.F. împotriva pârâtei Casa de Economii şi Consemnaţiuni CEC S.A. Bucureşti – Sucursala Timişoara, a constatat nulitatea deciziei nr. 3/3.01.2008, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta la despăgubiri egale cu salariile indexate şi reactualizate ale reclamantului, începând cu data de 24.01.2008 şi până la pronunţarea sentinţei: 17.04.2008, în beneficiul reclamantului, precum şi la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Totodată, a respins pretenţiile reclamantului vizând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate pentru funcţia casier-colector, în cadrul Compartimentului Tezaur, Casieri şi Transport Valori la Sucursala CEC Timişoara, pentru perioada 12.06.2006 şi până la punerea în executare a hotărârii pronunţate, precum şi la plata despăgubirilor morale în sumă de 5000 Euro.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că decizia de concediere contestată de către reclamant a fost emisă cu nerespectarea dispoziţiilor art. 65 alin. (2) din Codul muncii, deoarece desfiinţarea locului de muncă al reclamantului nu a fost efectivă şi nu a avut la bază o cauză reală şi serioasă, fiind aplicabile şi prevederile art. 78 din Codul muncii.

Astfel, decizia de concediere a fost emisă în temeiul art. 65 alin. (1) din Codul muncii, prin raportare la Hotărârea nr. 14 a Comitetului de Direcţie şi Hotărârea nr. 5/19.03.2007 a Consiliului de Administraţie, care au decis externalizarea serviciilor de transport valori, măsură ce a condus la desfiinţarea postului de însoţitor transport valori.

Conform contractului individual de muncă încheiat de părţi, reclamantul a fost angajat pe postul de însoţitor transport valori, dar prin anexa la fişa postului, semnată de salariat şi de către superiorul său şi necontestată de către pârâtă, reclamantul a preluat şi atribuţiile funcţiei de casier-colector în cadrul Compartimentului Tezaur, Casieri şi Transport Valori la Sucursala CEC Timişoara, cu începere de la data de 12.06.2006, îndeplinind şi aceste atribuţii suplimentare, aşa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.

Din organigramele întocmite la 31.12.2007 şi 31.01.2008 rezultă că postul reclamantului s-a desfiinţat, însă funcţia de casier-colector a fost menţinută, astfel încât angajatorul nu a putut proba motivul real şi serios pentru care reclamantul nu putea îndeplini în continuare atribuţiile corespunzătoare funcţiei de casier-colector, iar desfiinţarea postului reclamantului nu poate fi considerată o consecinţă a externalizării serviciilor de transport valori.

Cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata drepturilor salariale neacordate pentru funcţia de casier-colector a fost respinsă ca neîntemeiată, apreciindu-se că nu sunt incidente dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Codul muncii, invocate de reclamant, respectiv că nu există cumul de funcţii atâta timp cât între părţi nu au fost încheiate două contracte individuale de muncă pentru cele două funcţii distincte, respectiv de însoţitor transport valori şi casier-colector.

Pretenţiile privitoare la obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri morale de 5000 Euro au fost respinse ca nefondate, întrucât reclamantul nu a făcut dovada faptului că prestigiul şi onoarea sa au fost ştirbite, fiind prejudiciat în familie şi societate.

Împotriva sentinţei civile nr. 1893/17.04.2008 a Tribunalului Timiş, în termen legal, pârâta a formulat recurs solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii.

În motivarea cererii de recurs se arată că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamantul a îndeplinit atribuţii complementare funcţiei de însoţitor transport valori.

Pârâta-recurentă a susţinut în faţa primei instanţe, prin precizările depuse la dosar la termenul din 17.04.2008, că „anexa la fişa postului” nu este însuşită de către conducătorul unităţii, împuternicit cu prerogativa de angajator, nu este datată, nu este înregistrată şi nici ştampilată, astfel încât nu se poate aprecia că unitatea nu a contestat acest înscris.

Din fişa postului, actualizată la 16.04.2007 şi însuşită de salariat prin semnătură, rezultă că atribuţiile funcţiei ocupate de reclamant vizau exclusiv postul de însoţitor transport valori, iar nu alte posturi sau funcţii.

Deşi constată că postul de însoţitor transport valori nu mai apare în organigramă şi statul de funcţii al sucursalei, instanţa de fond apreciază în mod greşit că desfiinţarea postului reclamantului nu a avut la bază o cauză reală şi serioasă, fiind astfel încălcate prevederile art. 65 alin. (2) din Codul muncii. Întrucât postul ocupat de reclamant a fost desfiinţat efectiv, nu mai exista nici o raţiune pentru care să fie menţinut salariatul.

Desfiinţarea postului ocupat de reclamant are o cauză reală şi este serioasă, prezentând un caracter obiectiv, deoarece are la bază studii temeinice efectuate de către angajator cu privire la beneficiile ce urmează a fi înregistrate de către bancă în urma externalizării serviciului de însoţitor transport valori, precum şi acordul sindicatului reprezentativ la nivel de bancă. Prin urmare, motivul concedierii nu a fost inerent persoanei salariatului, ci exterior acestuia.

Chiar dacă s-ar putea reţine că salariatul a efectuat „activităţi complementare„ postului de însoţitor transport valori, acestea au fost desfăşurate în considerarea postului ocupat, conform contractului individual de muncă încheiat între părţi. Urmare a desfiinţării postului ocupat de reclamant au dispărut şi aceste eventuale „atribuţii complementare”, deoarece activitatea principală a dispărut.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond este contradictorie, în sensul că se reţine corect că nu a existat un cumul de funcţii, dar se apreciază că reclamantul a îndeplinit atribuţii aferente funcţiei de casier-colector, care afectează legalitatea deciziei de concediere.

Reclamantul a beneficiat de preaviz, care a expirat la data de 31.01.2008, astfel încât instanţa de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, prin obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, indexate şi reactualizate, cuvenite reclamantului pe perioada 24.01.2008 – 17.04.2008.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 299 – 314 C.proc.civ. şi art. 80-81 din Legea nr. 168/1999.

La cererea de recurs a fost anexată fişa postului reclamantului, actualizată la data de 16.04.2007.

Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că susţinerile recurentei sunt contrazise de înscrisurile depuse la dosarul de fond, fiind edificatoare în acest sens organigramele depuse de către pârâtă şi menţionate în considerentele sentinţei recurate.

Angajatorul nu a respectat dispoziţiile art. 65 alin. (2) din Codul muncii, în condiţiile în care funcţia de casier-colector la Compartimentul Tezaur, Casierie şi Transport Valori există şi după desfacerea unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantului.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză şi a dispoziţiilor art. 304 C.proc.civ., Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Conform contractului individual de muncă nr. 14067/23.07.2001, încheiat între părţi, reclamantul a fost încadrat în funcţia de însoţitor transport valori în cadrul Compartimentului Tezaur, Casierie şi Transport Valori al băncii.

Articolul 10 din acest contract prevede obligaţia salariatului de a îndeplini atribuţiile stabilite prin fişa postului care este anexă la contractul individual de muncă. Prin urmare, la data emiterii deciziei de concediere contestate, reclamantul avea atribuţiile menţionate în fişa postului actualizată la data de 16.04.2007, care este semnată de către salariat şi şeful ierarhic, fiind aprobată de către directorul Sucursalei CEC Timişoara. Această fişă are aplicată ştampila angajatorului şi nu a fost contestată de către angajat.

În susţinerea pretenţiilor sale, reclamantul a invocat înscrisul intitulat „anexă la fişa postului”, conform căruia reclamantul urma să preia, cu începere de la data de 12.06.2006, pe lângă atribuţiile funcţiei de însoţitor valori şi atribuţiile funcţiei de casier-colector în cadrul Compartimentului Tezaur, Casierie şi Transport Valori al Sucursalei CEC Timişoara, atribuţii enumerate în cuprinsul acestui înscris.

Prin „precizările” depuse la dosarul de fond la termenul din 17.04.2008 şi prin cererea de recurs, pârâta recurentă a arătat că înscrisul denumit „anexă la fişa postului” nu emană de la CEC, nefiind semnat de către reprezentanţii legali ai unităţii, nefiind datat, nefiind înregistrat şi nici ştampilat, astfel încât prima instanţă a reţinut greşit că pârâta nu a contestat acest înscris.

Înscrisul sus-menţionat nu cuprinde numele şi prenumele superiorului, care l-ar fi semnat, nu este datat, nu este înregistrat în evidenţa pârâtei, nu este aprobat de directorul băncii, deşi are rubrica „Se aprobă director B.S.I.”, şi nu poartă ştampila angajatorului. Dată fiind această situaţie, înscrisul menţionat nu poate fi luat în considerare de instanţă, deoarece nu este opozabil angajatorului.

Potrivit fişei postului, actualizată la 16.04.2006, şi contractului individual de muncă încheiat între părţi, reclamantul a avut doar atribuţii de serviciu corespunzătoare postului de însoţitor transport valori, astfel încât instanţa de fond a reţinut în mod greşit că reclamantul a avut atât atribuţii de serviciu corespunzătoare postului de însoţitor transport valori, cât şi atribuţii „complementare” acestui post, corespunzătoare funcţiei de casier-colector.

Din statul de funcţii al pârâtei, întocmit la 31.12.2007 şi, respectiv, 31.01.2008, rezultă că postul de însoţitor transport valori, ocupat de către reclamant a fost desfiinţat.

Această desfiinţare a fost determinată de externalizarea activităţii de transport valori a băncii, aprobată prin Hotărârea Comitetului de Direcţie al CEC S.A. nr.14/9.02.2007 şi Hotărârea Consiliului de Administraţie al CEC S.A. nr. 5/19.03.2007, pe baza Notei privind aprobarea externalizării activităţii de transport valori nr. 48/12.01.2007, întocmită de Direcţia Securitate Bancară. În cuprinsul acestei note se arată că externalizarea activităţii de transport valori are ca efect eliminarea riscurilor operaţionale şi a riscurilor operaţionale potenţiale, precum şi reducerea potenţialelor evenimente generatoare de risc reputaţional pentru bancă.

Urmare a hotărârilor menţionate anterior s-a încheiat, la 14.12.2007, un protocol între Casa de Economii şi Consemnaţiuni – CEC S.A. Bucureşti şi Federaţia Sindicatelor Libere ale Salariaţilor CEC S.A. din România privind preluarea salariaţilor CEC din teritoriu, care ocupă posturile de însoţitor transport valori şi şofer, de către S.C. „B.S.” SRL Bucureşti şi S.C. „G.4C.S.” SRL Bucureşti.

La data de 27.12.2007, reclamantul a dat o declaraţie, prin care arată că nu este de acord să fie preluat de către firma de transport valori S.C. „G.4C.S.” SRL Bucureşti.

Prin decizia nr. 3/3.01.2008, emisă de pârâtă, reclamantul a fost concediat în temeiul art. 55 lit. c) coroborat cu art. 65 alin. (1) din Codul muncii, ca urmare a desfiinţării postului de însoţitor transport valori din cadrul Casei de Economii şi Consemnaţiuni – Sucursala Timişoara ocupat de către el şi a refuzului acestuia de a ocupa postul asigurat de CEC S.A., conform contractului încheiat cu S.C. „G.4C.S.” SRL Bucureşti.

În cuprinsul deciziei de concediere se menţionează că desfiinţarea postului ocupat de reclamant reprezintă o consecinţă a externalizării serviciilor de transport valori, aprobată prin Hotărârea nr. 14 a Comitetului de Direcţiei al CEC – S.A. din 9.02.2007 şi prin Hotărârea nr. 5 a Consiliului de Administraţie al CEC- S.A. prin 19.03.2007.

Din cele expuse anterior rezultă că desfiinţarea postului ocupat de reclamant a fost efectivă şi a avut la bază o cauză reală şi serioasă, deoarece s-a întemeiat pe studiile temeinice efectuate de către angajator cu privire la beneficiile ce urmează a fi înregistrate de către bancă în urma externalizării serviciilor de transport valori precum şi pe protocolul încheiat de angajator cu Federaţia Sindicatelor Libere ale Salariaţilor CEC – S.A. la data de 14.12.2007.

Prin urmare, decizia de concediere contestată de către reclamant a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor art. 65 alin. (1) şi alin. (2) din Codul muncii, astfel încât cererea reclamantului de constatare a nulităţii absolute a acestei decizii este neîntemeiată. Pe cale de consecinţă, nu sunt întrunite nici cerinţele art. 78 alin. (1) din Codul muncii privitoare la obligaţia pârâtei de a plăti reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul pe perioada 24.01.2008 – 17.04.2008.

Având în vedere considerentele enunţate anterior, Curtea a apreciat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) raportat la art. 3041 C.proc.civ., a admis recursul ca fiind întemeiat şi a modificat în parte hotărârea recurată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantul F.M.F. împotriva pârâtei CEC Bank S.A. Bucureşti, reprezentată prin Sucursala CEC Bank Timişoara, ca nefondată.

Tags: decizie de concediere, Legea nr. 168/1999, litigii de munca