Top

Act administrativ individual. Acţiune în instanţă. Procedură prealabilă. Inadmisibilitate.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4406/110/2007 din 13.07.2007, aşa cum a fost precizată, reclamanta S.C P D SRL BACĂU, în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiului Bacău prin Primarul Municipiului Bacău şi SC AR SRL BACĂU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea autorizaţiei de construire nr.282/6.07.2007 eliberată de Primăria Municipiului Bacău în favoarea pârâtei SC AR SRL, suspendarea efectelor autorizaţiei şi oprirea lucrărilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii se arată că între S.C P D SRL Bacău şi SC P. SA Bacău s-a încheiat contractul de închiriere nr. 3117/25.04.2005, pentru o suprafaţă totală de 948 mp şi pe o durată de 5 ani, contract notat în cartea funciară sub nr. 19787/6.07.2006, că ulterior încheierii contractului de închiriere, SC P. SA a intrat în procedura falimentului iar prin procesul verbal de licitaţie nr. 496/12.07.2006, mai multe active ale falitei au fost adjudecate către SC ARSRL Bacău, printre care şi imobilul deţinut de aceasta. Se arată că a încercat în mod abuziv să o scoată din spaţiu fiind astfel nevoiţi să formuleze o cerere de asigurare dovezi, pentru ca instanţa să dispună constatarea situaţiei imobilului de către un executor judecătoresc, cererea fiind soluţionată în mod favorabil în cadrul dosarului nr.3070/180/2006.

Susţine reclamanta că la data de 6.07.2007, la cererea pârâtei SC ARSRL Primăria Municipiului Bacău prin Primar a eliberat autorizaţia de construire în regim de urgenţă în favoarea SC ARSRL sub nr.282, autorizaţie eliberată cu încălcarea dispoziţiilor legale, invocându-se art.3 lit. a), art. 6 alin.13 din Legea nr.50/1991 şi art.14 lit.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, articole de lege indicate în mod eronat şi care nu privesc condiţiile de emitere a unei autorizaţii în regim de urgenţă.

Reclamanta a mai arătat că în afară de textele de lege indicate în mod eronat, nu sunt îndeplinite nici condiţiile stabilite de legea în vigoare pentru emiterea unei autorizaţii în regim de urgenţă.

Pârâta SC ARS RL Bacău a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii solicitând pe fondul cauzei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În ce priveşte excepţia prematurităţii introducerii acţiunii s-a arătat că potrivit art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său trebuie să solicite autorităţii publice emitente, revocarea actului, iar conform art.8 alin.1, persoana respectivă dacă a primit un răspuns nesatisfăcător sau nu a primit răspuns în termen de 30 de zile are dreptul de a se adresa instanţei de contencios. Că S.C P D SRL a adresat Primăriei Municipiului Bacău o notificare înregistrată sub nr.28295/6.07.2007 prin care a solicitat să nu se elibereze autorizaţia de construcţie în regim de urgenţă, data notificării fiind chiar data eliberării autorizaţie nr. 282/6.07.2007, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 13.07.2007, deci după 7 zile de la data eliberării autorizaţiei şi ca urmare notificarea din data de 6.07.2007 nu poate avea semnificaţia unei proceduri prealabile.

Arată reclamantul că art.2 lit. c) din legea nr. 554/2004 defineşte termenul de act administrativ, precizând că acesta trebuie să fie emis şi ca atare dacă actul administrativ nu fusese emis reclamanta nu putea fi prejudiciată într-un drept al său, şi că nu a fost respectat termenul în care organul administrativ emitent putea să revoce actul emis, iar notificarea a fost adresată Primăriei Municipiului Bacău, persoană fără calitate şi atribuţii în emiterea sau revocarea actului administrativ atacat.

Pe fondul cauzei s-a arătat că demersul societăţii a fost justificat de fisuri ale tavanului şi planşeelor, trepidaţii puternice ale construcţiei, lucrările de consolidare justificându-se în condiţiile în care în spaţiul închiriat reclamanta desfăşoară activităţi de alimentaţie publică, nunţi şi alte petreceri, solicitând astfel efectuarea a două expertize tehnice privind starea acoperişului şi a planşeelor.

Pârâta – Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău prin Primarul Municipiului Bacău a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătându-se că Primarul Municipiului Bacău a eliberat autorizaţia de construire cu respectarea legii, având în vedere documentaţia solicitată, necesară şi mai ales impusă de art. 7 alin. 10 din Legea nr. 50/1991 şi art. 13 din HG nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii.

Prin sentinţa 167/19,03/2008 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei SC AR SRL Bacău faţă invocarea de către aceasta a excepţiei prematurităţii introducerii acţiunii precum şi excepţia prematurităţii. A fost admisă acţiunea formulată de şi s-a dispus anularea autorizaţiei de construire nr. 282/6.07.2007 emisă de Primăria Municipiului Bacău, fiind obligate în solidar pârâtele să achite reclamantei suma de 3.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei SC ARS RL Bacău de a invoca excepţia prematurităţii introducerii acţiunii ridicată de către reclamantă, că în conformitate cu dispoziţiilor art.7 alin. 3 coroborat cu art.7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, (nemodificată la data introducerii acţiunii) este îndreptăţit să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, trebuind să solicite autorităţii publice emitente revocarea în tot sau în parte a actului administrativ, iar din interpretarea dispoziţiilor legale menţionate, rezultă că procedura prealabilă se realizează între terţul vătămat şi autoritatea publică emitentă a actului administrativ şi nu cu beneficiarul actului respectiv. Se arată că o condiţie pentru ca o persoană să fie parte în proces, este calitatea procesuală care contribuie la desemnarea titularului dreptului la acţiune şi în acelaşi timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acţiunea, calitate procesuală ce se determină în concret, în speţă, în raport de litigiu dedus judecăţii.

Excepţia prematurităţii formulării acţiunii raportate la prevederile art.7 din Legea nr.554/2004, invocată de către pârâta SC AR SRL Bacău a fost respinsă reţinându-se că din coroborarea art. 2 lit. j) şi art. 7 din Legea nr. 554/2004, plângerea sau procedura prealabilă este cererea adresată de o persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual sau printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept, autorităţii publice emitente pentru revocarea sau modificarea acestuia, cerere care trebuie formulată înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ.

Că reclamanta prin cererea înregistrată sub nr.28295/6.07.2007 (fila 119) a solicitat Primăriei Municipiului Bacău să nu elibereze SC AR SRL autorizaţia de construire solicitată, în regim de urgenţă, introducând prezenta cerere de chemare în judecată la data de 13.07.2007 datorită faptului că a luat la cunoştinţă de emiterea autorizaţiei nr. 282/6.07.2007 în cadrul dosarului nr.3295/110/2007, având ca obiect evacuarea sa din imobilul închiriat, continuând procedura prealabilă cu autoritatea emitentă a actului atacat, solicitând anularea acestuia prin notificările înregistrate sub nr.29697/17.07.2007 (fila 121) şi nr.30693/24.07.2007 (fila 125) reclamanta a solicitat revocarea autorizaţiei nr.282/6.07.2007 motivat de faptul că aceasta a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor legale şi-i aduce grave prejudicii.

Primăria Municipiului Bacău prin adresele nr.29697/23.07.2007 (fila 124) şi nr.30693/31496/2.11.2007 comunică reclamantei refuzul său privind revocarea autorizaţiei de construire nr. 282/2007 apreciind că aceasta a fost eliberată în concordanţă cu dispoziţiile legale respectiv art. 7 alin. 10 din Legea nr.50/1991 şi art. 13 din HG nr. 1430/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991, care prevede că lucrările de consolidare la clădirile încadrate prin raport de expertiză tehnică, în clasa I de risc seismic şi care reprezintă pericol public, se autorizează în regim de urgenţă, în condiţiile prevăzute de alin. 16, avându-se în vedere şi expertiza tehnică efectuată la imobilul în cauză.

De asemenea, la data de 30.07.2007, reclamanta a emis o altă notificare înregistrată sub nr. 31496 (fila 130) prin care a adus la cunoştinţă autorităţii emitente că imobilul cu privire la care s-a emis autorizaţia de construire nu este în stare de a produce pericol public, solicitând iarăşi revocarea autorizaţiei precum şi comunicarea documentelor care au stat la baza emiterii autorizaţiei.

Ca urmare, instanţa constată că reclamanta, chiar şi în această manieră, a realizat procedura prealabilă, chiar dacă aceasta a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, dar până la primul termen de judecată care a fost la data de 21.09.2007. Pe de altă parte instanţa reţine faptul că după efectuarea procedurii prealabile, în condiţiile menţionate anterior autoritatea emitentă şi-a exprimat clar refuzul său cu privire la revocarea autorizaţiei de construire, înainte de primul termen de judecată, astfel încât efectuarea unei noi proceduri ar fi fost lipsită de interes, întrucât răspunsul nu putea fi decât acelaşi.

Analizând aspectele privind fondul cauzei instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii această dispoziţie legală reglementează condiţiile pentru care eliberează o autorizaţie de construire în regim normal şi nu în regim de urgenţă, iar cu privire la art. 14 lit. 1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1430/26.08.2005, s-a reţinut că acest articol se referă la lucrările care se exceptează de la autorizare, iar alin 1 al acestui articol (şi nu lit. 1 aşa cum s-a menţionat în autorizaţie) menţionează că se exceptează de la autorizare categoriile de lucrări de construcţie cu grad ridicat de repetabilitate care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiilor sau aspectul arhitectural al acestora, specificate la art. 11 alin (1) din lege.

Din analiza autorizaţiei de construire rezultă că aceasta are ca obiect reparaţii capitale, lucrări care nu se caracterizează printr-un grad ridicat de repetabilitate şi care nu privesc în mod direct structura de rezistenţă a imobilului.

Pe lângă textele de lege indicate în mod eronat în Autorizaţia de construire nr. 282/6.07.2007, instanţa a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că sunt îndeplinite condiţiile stabilite de Legea nr. 50/1991 (art. 7 alin. 10 şi 16) şi nici condiţiile impuse de prevederile art. 13 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 că potrivit art. 7 alin. 10 din Legea nr. 50/1991, din expertiza tehnică depusă la dosarul cauzei şi avută în vedere la eliberarea autorizaţiei, rezultă că imobilul în cauză se încadrează în clasa a III a de risc seismic, iar prin adresa nr. 36736/10.09.2007 emisă de Primăria Municipiului Bacău se face cunoscut faptul că imobilul din Bacău, B-dul Unirii nr. 30, nu este inclus în lista imobilelor cu risc seismic.

S-a mai reţinut că imobilul în cauză nu reprezintă nici pericol public, fapt ce rezultă din procesul verbal de constatare încheiat la data de 6.06.2007 de Biroul Executorului Judecătoresc Florin Chiticeanu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambii pârâţi.

Prin recursul său pârâtul Unitatea Administrativ Teritoriala a Mun. Bacău prin Primarul Municipiului Bacău a arătat că instanţa a apreciat probatoriul administrat numai în favoarea pârâtei lăsând necercetate celelalte apărări formulate în cauză, că urgenţa eliberării autorizaţiei este dovedită prin expertiza efectuată de un cadru didactic universitar. Susţine că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, acţiunea fiind introdusă la 13.07.2007 iar notificarea emitentului realizându-se la 17.07.2007. Critică de asemenea recurentul hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul lipsei rolului activ al acesteia fără însă a preciza în fapt în ce constă încălcarea acestui principiu. Susţine recurentul că nu are culpă procesuală şi în mod greşit au fost obligaţi la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta S.C. AR SRL Bacău prin motivele de recurs arată că în mod greşit instanţa a reţinut că sunt indicate în mod greşit temeiurile de drept în actul contestat, acestea fiind erori de dactilografiere. Astfel referirea din autorizaţie la art. 6 al.13 şi cele referitoare la art. 14 lit. l se referă la art. 6 din Legea 50/1991 şi la art. 13 şi 14 alin. 1 din Normele Metodologice, erori care nu poate duce la anularea actului deoarece art. 1 şi 8 din Legea 50/1991 prevede posibilitatea de anulare a actului doar când vatămă un interes legitim iar menţionarea greşită a dispoziţiilor legale nu realizează condiţia legii. Că în ceea ce priveşte indicarea art. 3 lit. a din lege, acesta este un text de aplicare generală indiferent de regimul de eliberare a autorizaţiei, fiind aplicabile şi argumentele privind menţionarea greşită a art.6, 13 şi 14 din autorizaţie.

Susţine că este greşită reţinerea de către instanţă a incidenţei art. 7 alin. 10 din Legea 50/1991, în cauză fiind incident art. 7 alin. 16 din acest act normativ. Mai arată că procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc este nul deoarece hotărârea prin care a fost autorizat executorul judecătoresc a fost casată de instanţă, şi că prin aceasta se poate stabili o situaţie de fapt şi nu şi nu alte împrejurări ce se pot stabili prin expertiză. Se arată că instanţa s-s pronunţat pe o problemă de oportunitate şi nu de legalitate ceea ce nu este permis.

În drept recurenta invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9,4 şi 7 C. proc. civilă.

Prin decizia 25/16.01.2009 s-a admis recursul promovat de Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Bacău prin Primarul Municipiului Bacău şi s-a modificat în tot sentinţa recurată în sensul respingerii ca inadmisibile a acţiunii. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut următoarele:

În fapt,

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, la data de 06.07.2007 intimata S.C. P. D. S.R.L a solicitat Primăriei Bacău să nu emită o autorizaţie de construcţie în regim de urgenţă pentru recurenta S.C AR S.R.L Bacău invocând dispoziţiile legale privitoare la emiterea autorizaţiei de construcţie în regim de urgenţă pentru clădirile încadrate prin expertiză în clasa I de risc seismic, invocând şi dispoziţiile art. 7 alin. 10 din Legea 50/1991. Se arată că imobilul nu se află într-o astfel de situaţie invocându-se ca dovadă procesul verbal al executorului judecătoresc încheiat la 06.06.2007(fila 10 dosar fond). În aceiaşi cerere reclamanta invocă şi alte aspecte privind existenţa unor relaţii tensionate între cele două societăţi comerciale.

La data de 06.07.2007 Primăria municipiul Bacău, prin Primar, emite certificatul de urbanism 653/06.07.2007 în care se specifică că se solicită autorizaţie de construire în regim de urgenţă – conform raportului de expertiză tehnică – ,,intervenţie asupra stării tehnice a planşeelor este de strictă şi stringentă actualitate, existând pericolul unor căderi locale şi de ansamblu”.

În baza certificatului de urbanism Municipiul Bacău prin Primar emite în regim de urgenţă autorizaţia de construire nr. 282.

La data de 10.07.2007 reclamanta formulează prezenta acţiune care este înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la 13.07.2007.

După promovarea acţiunii, la data de 17.07.2007 reclamanta solicită, invocând dispoziţiile art. 7 din Legea 554/2004, revocarea autorizaţiei de construire 282/06.07.2007 arătând existenţa a mai multor motive de nelegalitate a acesteia.

În drept,

Potrivit art. 52 (1) din Constituţia României persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei, iar potrivit alin. 2 din legea fundamentală condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică.

Exercitarea acestui drept fundamental este reglementată prin Legea 554/2004, care, prin art. 7, instituie o procedură prealabilă sesizării instanţei, potrivit căruia înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia (alin.1), iar potrivit alin. 3 este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia.

De asemenea, potrivit art. 109 alin. 2 din C.proc. civilă în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă procedura prealabilă este imperativă astfel că anterior formulării cererii de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ reclamantul avea obligaţia de a solicita emitentului actului revocarea acestuia, dovada efectuării procedurii prealabile urmând să fie anexată la cererea de chemare în judecată.

Aşadar procedură prealabilă se constituie într-un ,,fine de neprimire”, neîndeplinirea acesteia având drept consecinţă inadmisibilitatea acţiunii

Aşa cum s-a reţinut reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată cu încălcarea condiţiilor prevăzute în legea organică de exercitare a dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică.

Sub acest aspect hotărârea instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei procedurii prealabile nu este susţinută de nici un text de lege, cererile şi notificările ulterioare formulării acţiunii nu acoperă cerinţa imperativă a legii privind condiţiile de exercitare a acţiunii în contencios administrativ.

Referitor la susţinerile intimatei privind legalitatea hotărârii recurate sub aspectul analizat, acestea nu pot fi primite.

Astfel intimata arată că procedura prealabilă nu este obligatorie în actele administrativ jurisdicţionale deoarece jurisdicţiile speciale nu sunt obligatorii..

Deşi susţinerea este în principiu corectă ea nu îşi găseşte incidenţă în cauză. Este adevărat că la data formulării acţiunii prin lege nu se definise actul administrativ cu caracter jurisdicţional, însă acesta nu poate fi decât acel act emis într-o activitate jurisdicţională realizată de un organ de jurisdicţie care se realizează conform procedurii imperative prevăzute într-o lege specială, procedură asemănătoare cu cea a instanţelor de judecată, desfăşurată însă paralel şi separat de aceasta. Or, în cauză nu suntem într-o procedură administrativ-jurisdicţională, art. 7 din Legea 554/2004 consacrând obligaţia persoanei vătămate de a se adresa cu reclamaţie organului administrativ emitent mai înainte de sesizarea instanţei de judecată cu anularea actului considerat ilegal, principiul constituţional consacrat prin art. 21(4) din Constituţie fiind inaplicabil.

În ceea ce priveşte solicitarea de a nu emite un act administrativ formulată de reclamant la 06.07.2007, aceasta nu poate satisface cerinţele art. 7 din Legea 554/2004 şi sub acest aspect apărarea intimatei va fi înlăturată. Referitor la refuzul autorităţii de a revoca actul administrativ contestat, acesta s-a manifestat după ce acţiunea a fost promovată în urma notificărilor prin care reclamanta solicita revocarea autorizaţiei de construire.

Privitor la jurisprudenţa care ar fi reţinut ca legală formularea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004 până la primul termen de judecată, invocată de intimat, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unei astfel de jurisprudenţe. Mai mult, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, instanţă care, potrivit art. 126 alin.3 din Constituţia României asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, are o jurisprudenţă constantă în a considera ca fiind inadmisibile acţiunile formulate în lipsa procedurii prealabile (ex. Deciziile 995/2002; 1889/2003; 4808/2005; 777/2005; 3940/2006 4523/2006; 994/2007; 3405/2007; 2175/2008)

Nu poate fi reţinută nici susţinerea intimatei că neîndeplinirea procedurii prealabile ar fi afectată doar de anulabilitate actului procesual în condiţiile art. 105 alin. 2 C. proc.civ. Aşa cum s-a reţinut, procedura prealabilă este o condiţie de admisibilitate a acţiunii, lipsa acesteia provocând inadmisibilitatea acţiunii şi nu anularea acesteia.

Având în vedere reţinerea ca fiind întemeiat motivul de recurs care atrage inadmisibilitatea acţiunii formulată de reclamantă cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 7 din Legea 554/2008 nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs.

Etichete: