Contencios administrativ. Anulare proces-verbal privind inspecţia în construcţii. Condiţii
Decizia nr.190/CA/2006
Prin sentinţa civilă nr.41/E/27.01.2006 a Tribunalului Iaşi, au fost respinse excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Iaşi, invocată de reclamantul S.C. „RADU” S.R.L. Iaşi şi a prescrierii dreptului de a constata nelegalitatea emiterii autorizaţiei de construcţie.
A fost admisă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul S.C. „RADU” S.R.L. Iaşi, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial în Construcţii Iaşi.
S-a anulat procesul-verbal de inspecţie întocmit la data de 7.10.2004 de către pârât.
Având în vedere dispoziţiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a verificat cu prioritate temeinicia excepţiilor de procedură şi de fond invocate de părţi, care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii ţinând seama, în ceea ce priveşte ordinea soluţionării lor, de caracterul şi efectele pe care acestea le produc în proces.
Astfel, excepţia necompetenţei materiale a tribunalului de soluţionare a cauzei de faţă în primă instanţă, invocată de reclamant, nu poate fi primită deoarece, potrivit normei imperative instituite de art.315 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar în speţă competenţa s-a soluţionat irevocabil prin decizia nr. 781/E/2005 dată de Tribunalul Iaşi.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului de a constata nelegalitatea emiterii autorizaţiei de construire de către organele abilitate în acest sens, invocată de reclamant, instanţa consideră că este neîntemeiată pentru că potrivit art.31 din Legea nr.50/1991, termenul de prescripţie de 2 ani a dreptului de a constata şi a sancţiona contravenţiile prevăzute de art.26 din aceeaşi lege, curge de la data săvârşirii faptei, aceasta din urmă fiind, în cazul construcţiilor în curs de executare, data constatării contravenţiei, după cum s-a stabilit prin Decizia nr.VII/20.11.2000 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie. De altfel, luând în considerare împrejurările de fapt în care s-a efectuat controlul respectiv de către inspectorii din cadrul I.J.C. Iaşi se constată că această verificare a fost posibilă începând cu data la care s-a primit înştiinţarea privind respingerea documentaţiilor de urbanism în temeiul cărora s-a emis autorizaţia de construcţie, şi anume 11.08.2004.
Referitor la fondul cauzei, instanţa a reţinut, în urma verificării procesului-verbal de inspecţie din 7.10.2004, că aprecierea organelor de control, potrivit căreia autorizaţia de construire nr.118/18.02.2000 eliberată de Primăria Municipiului Iaşi la cererea reclamantului, a fost emisă ilegal, se întemeiază pe adresa Consiliului Judeţean Iaşi –Comisia de Urbanism, înregistrată la I.J.C. Iaşi sub nr.63611/11.08.2004, prin care se aduce la cunoştinţă că Planul Urbanistic Zonal (P.U.Z) şi Regulamentul Local de Urbanism pentru terenul situat în intravilanul Municipiului Iaşi, zona str.Stihii – str.Başotă, au fost respinse ca fiind incomplete.
Se observă din cuprinsul procesului verbal respectiv că nu s-a individualizat nici o culpă în sarcina reclamantului, aceste îndeplinindu-şi obligaţiile legale ce i-au revenit în acţiunea sa de construire a imobilului din Iaşi, str.Stihii – str.Başotă şi de obţinere a autorizaţiei de construcţie.
Recursul promovat în cauză de pârâtă a fost respins ca nefondat.
Astfel, prin procesul-verbal de inspecţie nr.5900/1925/7.10.2004, recurenta, prin inspectorii de stat împuterniciţi, a predat în baza art.25 indice 1 – 1 al.(2) din Legea 50/1991 cu toate modificările şi completările ulterioare, la „oprirea lucrărilor de construcţii”, motivat de împrejurarea că „autorizaţia de construire 118/18.02.2000 emisă de Primăria Municipiului Iaşi a fost emisă ilegal”, aspect comunicat de Consiliul Judeţean Iaşi – Comisia de Urbanism în sensul că Planul Urbanistic Zonal şi Regulamentul Local de Urbanism pentru terenul situat în intravilanul Municipiului Iaşi, Zona Stihii-Başotă, unde se află amplasată construcţia ce face obiectul autorizaţiei, „au fost respinse ca fiind incomplete”.
A doua măsură luată de recurentă a fost aceea de a menţiona faptul că „va solicita anularea în instanţa de contencios administrativa autorizaţiei de construire 118/2000”.
Art.25 indice 1 alin.(2) , invocat drept temei al măsurilor aplicate de recurentă, prevede că: „Inspectoratul de Stat în Construcţii şi Inspectoratele teritoriale, pot dispune oprirea executării lucrărilor de construire sau de desfiinţare, după caz, atunci când constată că acestea se realizează cu încălcarea dispoziţiilor legale, a cerinţelor privind asigurarea calităţii în construcţii, fără proiect tehnic ori în baza unor autorizaţii nelegal emise”.
Prin întâmpinarea din dosarul 20389/2004 al Judecătoriei Iaşi, pârâta-recurentă invocă faptul că pentru construcţiile în curs de executare, art.23 lit. e) din Legea 50/1991, coroborată cu art.2, prevăd obligativitatea existenţei autorizaţiei de construire cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului, care să fie aprobate.
În speţă însă intimatei S.C. „RADU” S.R.L. Iaşi i-a fost emisă autorizaţia de construire nr.118/18.02.2000 pentru construirea obiectivului „Construcţii sediu firmă, spaţii comerciale, cabinete medicale şi organizare şantier pe teren proprietate”, emisă de Primăria Municipiului Iaşi, în baza căreia a demarat lucrările specifice, fiind controlată periodic de prepuşii reclamantei, încheindu-se procesele-verbale de control al calităţii lucrărilor în faze determinante din 23.08.2002, 6.09.2002, 27.09.2002, 25.05.2004 şi 8.10.2004 prin care a fost autorizată continuarea lucrărilor.
De asemenea, prin sentinţa civilănr.301/29.03.2006, pronunţată în dosarul nr.6967/2005 al Tribunalului Iaşi, pârâta recurentă a fost obligată la „prelungirea duratei de validare” a autorizaţiei de construire 118/2000 „cu 22 luni”, expertiza tehnică efectuată în cauză concluzionând faptul că „lucrările nu au avut un sistem normal de execuţie, exagerându-se prin unele somaţii şi procese-verbale de stare a lucrărilor, cu toate că aceste lucrări se încadrau în normele şi normativele tehnice în vigoare şi în special a Legii 50/1991 cu modificările ulterioare”.
Împrejurarea că în data de 13.08.2004 recurenta a luat cunoştinţă de adresa Casei Judeţene Iaşi – Comisia de urbanism, în care i se învedera faptul că, în urma analizei Planului Urbanistic Zonal şi a Regulamentului Local de Urbanism, documentaţia terenului situat în zona str. Stihii – str. Başotă, a fost respinsă ca incompletă, urmând a se solicita punctul de vedere al Consiliului Local Iaşi privitor la corelarea între respectarea procedurii legale, la emiterea Autorizaţiei de construire şi stadiul fizic al execuţiei obiectivului propus prin documentaţia sus-amintită, nu o îndreptăţea însă a dispune sistarea lucrărilor de execuţie prin procesul-verbal din 7.10.2004 în litigiu, cu atât mai mult cu cât, chiar a doua zi, în 8.10.2004, prepuşii săi au încheiat un proces-verbal de control al calităţii lucrărilor în faze determinante, în care concluzionează: „continuarea executării lucrărilor”, astfel cum s-a menţionat mai sus.
Ori, lucrările şi verificările premergătoare emiterii autorizaţiei de construire cad în sarcina exclusivă a organului administrativ emitent, care îşi invocă astfel propria culpă constând în insuficienta aprofundare a condiţiilor de emitere a actului administrativ, care odată intrat în circuitul civil nu poate fi anulat decât în condiţiile legii, (respectiv printr-o hotărâre irevocabilă a instanţei de contencios administrativ), doar o astfel de soluţie putând fi opusă beneficiarului actului, care poate răspunde în măsura în care s-ar dovedi vreo culpă a sa privitor la vicierea actului ce i s-a emis.
Tags: contencios administrativ