Drept de procedură civilă. Dreptul la apărare. Respingerea de către instanţă a unei cereri de amânare a judecăţii cauzei în temeiul art. 156 cod pr. civilă formulată de apărător.

Drept procesual civil. Dreptul la apărare. Respingerea cererii de amânare a judecării cauzei.

Art. 156 cod pr. civilă.

Dispoziţiile art. 156 cod procedură civilă reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1512 din 7 decembrie 2009

Prin decizia civilă nr. 161 din 25 august 2009 pronunţată de T. Nţ. În dosarul nr. 48/291/2006 s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de intimata-reclamantă B.M.

A fost admis apelul declarat de pârâţii B.E. şi B.M., împotriva sentinţei civile nr.1117 din data de 19.04.2007 pronunţată de J.R., judeţul Nţ.

S-a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul următor:

Au fost obligaţi pârâţii B.E. şi B.M. să procedeze la tratarea rostului dintre imobilul cu nr.57 (proprietatea pârâţilor) şi cel cu nr.59 (proprietatea reclamantei B.M.), ambele situate în satul T., comuna S., cu un strat de beton şi o rigolă de scurgere, care să preia şi apele meteorice din spatele acestor imobile – soluţie propusă de expertul tehnic D. E., prin raportul de expertiză întocmit pentru termenul din data de 31.03.2009 în dosarul nr.48. /291/2006 (rejudecare) al T.Nţ. (fila…).

S-a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia privind demolarea imobilului situat în satul T., comuna S., strada V. A. nr.57, judeţul Nţ.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a constatat că apelanţii au renunţat la cererea de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs intimata – reclamantă B.M., recurs declarat şi motivat în termen, legal timbrat şi înregistrat pe rolul C.A.Bc. sub nr.48. /291/2006.

A fost criticată soluţia primei instanţe pentru următoarele considerente:

– a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de dispoziţiile art.156 Cod procedură civilă;

– nu au fost respectate dispoziţiile deciziei de casare;

– nu a fost rezolvat fondul cauzei;

– instanţa a încălcat şi aplicat greşit legea.

Intimaţii B.E. şi B.M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situaţiei de fapt şi de drept.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor art.304, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată caracterul său fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea lucrărilor dosarului reiese că intimata – reclamantă B.M. nu a beneficiat de nici un termen pentru lipsă de apărare.

Amânarea judecăţii cauzei s-a dispus ca urmare a efectuării unei adrese către Biroul de expertize (încheierea din 16.09.2008), emiterii adresei către expertul desemnat (încheierea din 14.10.2008), lipsei raportului de expertiză, (încheierile din 11.11.2008, 09.12.2008, 20.01.2009, 03.03.2009) si admiterii obiecţiunilor la expertiză (încheierea din 28.04.2009, 26.05.2009).

Aşa fiind, cererea de amânare a judecării cauzei în temeiul art.156 Cod procedură civilă formulată de apărătorul intimatei – reclamante îşi găsea justificarea, câtă vreme aceasta nu beneficiase deja de acest termen.

Este de reţinut că dispoziţiile alineatului 2 al articolului 156 Cod procedură civilă reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu reacredinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

În speţă însă, nu se poate vorbi de exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, atâta timp cât intimata reclamantă B.M. nu beneficiase de nici un termen pentru lipsă de apărare.

Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunsul expertului D. E. la obiecţiunile la raportul de expertiză nu au fost comunicate nici părţii, nici avocatului acesteia.

Curtea Europeană a reţinut constant „că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi” (CEDO, Ruiz – Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23 mai 1993).

Pentru a asigura respectarea acestei cerinţe, judecătorul va fi obligat să pună în discuţia părţilor toate chestiunile de care depinde soluţionarea cauzei.

Conform principiului egalităţii armelor trebuie acordate ambelor părţi un drept comparabil de acces la dosarul cauzei.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel încălcând principiul contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil, nu a permis intimatei să ia cunoştinţă de punctul final de vedere al expertului în timpul desfăşurării procedurii judecătoreşti, ci după închiderea dezbaterilor prin amânarea pronunţării.

Cum intimata – reclamantă nu a primit un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză, rezultă că pretenţiile sale nu au fost efectiv analizate.

Faţă de această concluzie nu s-a mai impus analizarea celorlalte motive de recurs.

În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.5 Cod procedură civilă a fost admis recursul, casată hotărârea recurată şi trimisă cauza spre rejudecare.

Etichete: DREPT DE PROCEDURĂ CIVILĂ