Top

Drept de procedură civilă. Dreptul la apărare. Respingerea de către instanţă a unei cereri de amânare a judecăţii cauzei în temeiul art. 156 cod pr. civilă formulată de apărător.

Drept procesual civil. Dreptul la apărare. Respingerea cererii de amânare a judecării cauzei.

Art. 156 cod pr. civilă.

Dispoziţiile art. 156 cod procedură civilă reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1512 din 7 decembrie 2009

Prin decizia civilă nr. 161 din 25 august 2009 pronunţată de T. Nţ. În dosarul nr. 48/291/2006 s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere pe rol formulată de intimata-reclamantă B.M.

A fost admis apelul declarat de pârâţii B.E. şi B.M., împotriva sentinţei civile nr.1117 din data de 19.04.2007 pronunţată de J.R., judeţul Nţ.

S-a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul următor:

Au fost obligaţi pârâţii B.E. şi B.M. să procedeze la tratarea rostului dintre imobilul cu nr.57 (proprietatea pârâţilor) şi cel cu nr.59 (proprietatea reclamantei B.M.), ambele situate în satul T., comuna S., cu un strat de beton şi o rigolă de scurgere, care să preia şi apele meteorice din spatele acestor imobile – soluţie propusă de expertul tehnic D. E., prin raportul de expertiză întocmit pentru termenul din data de 31.03.2009 în dosarul nr.48. /291/2006 (rejudecare) al T.Nţ. (fila…).

S-a înlăturat din sentinţa apelată dispoziţia privind demolarea imobilului situat în satul T., comuna S., strada V. A. nr.57, judeţul Nţ.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

S-a constatat că apelanţii au renunţat la cererea de obligare a intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs intimata – reclamantă B.M., recurs declarat şi motivat în termen, legal timbrat şi înregistrat pe rolul C.A.Bc. sub nr.48. /291/2006.

A fost criticată soluţia primei instanţe pentru următoarele considerente:

– a fost încălcat dreptul la apărare reglementat de dispoziţiile art.156 Cod procedură civilă;

– nu au fost respectate dispoziţiile deciziei de casare;

– nu a fost rezolvat fondul cauzei;

– instanţa a încălcat şi aplicat greşit legea.

Intimaţii B.E. şi B.M. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea întocmai a prevederilor legale, în urma unei analize corecte a situaţiei de fapt şi de drept.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului, a dispoziţiilor art.304, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată caracterul său fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din examinarea lucrărilor dosarului reiese că intimata – reclamantă B.M. nu a beneficiat de nici un termen pentru lipsă de apărare.

Amânarea judecăţii cauzei s-a dispus ca urmare a efectuării unei adrese către Biroul de expertize (încheierea din 16.09.2008), emiterii adresei către expertul desemnat (încheierea din 14.10.2008), lipsei raportului de expertiză, (încheierile din 11.11.2008, 09.12.2008, 20.01.2009, 03.03.2009) si admiterii obiecţiunilor la expertiză (încheierea din 28.04.2009, 26.05.2009).

Aşa fiind, cererea de amânare a judecării cauzei în temeiul art.156 Cod procedură civilă formulată de apărătorul intimatei – reclamante îşi găsea justificarea, câtă vreme aceasta nu beneficiase deja de acest termen.

Este de reţinut că dispoziţiile alineatului 2 al articolului 156 Cod procedură civilă reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu reacredinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

În speţă însă, nu se poate vorbi de exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, atâta timp cât intimata reclamantă B.M. nu beneficiase de nici un termen pentru lipsă de apărare.

Aceasta cu atât mai mult cu cât răspunsul expertului D. E. la obiecţiunile la raportul de expertiză nu au fost comunicate nici părţii, nici avocatului acesteia.

Curtea Europeană a reţinut constant „că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenţeze soluţionarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părţi” (CEDO, Ruiz – Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23 mai 1993).

Pentru a asigura respectarea acestei cerinţe, judecătorul va fi obligat să pună în discuţia părţilor toate chestiunile de care depinde soluţionarea cauzei.

Conform principiului egalităţii armelor trebuie acordate ambelor părţi un drept comparabil de acces la dosarul cauzei.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, instanţa de apel încălcând principiul contradictorialităţii şi al egalităţii armelor în procesul civil, nu a permis intimatei să ia cunoştinţă de punctul final de vedere al expertului în timpul desfăşurării procedurii judecătoreşti, ci după închiderea dezbaterilor prin amânarea pronunţării.

Cum intimata – reclamantă nu a primit un răspuns specific şi explicit la mijloacele decisive pentru soluţionarea procedurii în cauză, rezultă că pretenţiile sale nu au fost efectiv analizate.

Faţă de această concluzie nu s-a mai impus analizarea celorlalte motive de recurs.

În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin.5 Cod procedură civilă a fost admis recursul, casată hotărârea recurată şi trimisă cauza spre rejudecare.

Etichete:

DREPT DE PROCEDURĂ CIVILĂ. CERERE DE REVIZUIRE. CONTRARIETATE DE HOTĂRÂRI

Decizia civilă nr. 781 din 20 iulie 2009

Prin sentinţa civilă nr.101 din 19.02.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 630/32/2008 s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de revizuienta I. L. în contradictoriu cu intimaţii M. T., M.C. şi M. C.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr. 861/26.11.2008 a Curţii de Apel Bacău s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de I. L.

În motivarea hotărârii se reţine că iniţial revizuienta a indicat drept temei de revizuire dispoziţiile art. 322 alin. 7 şi art. 324 alin. 1 cod procedură civilă a hotărârilor nr. 6518/10.10.2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ, 8338/20.12.2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ, 990/AC/9.12.2003 a Tribunalului Neamţ şi 1290/15.1.2004 a Curţii de Apel Bacău.

La primul termen de judecată a precizat că obiectul revizuirii îl reprezintă de fapt două hotărâri judecătoreşti, care susţine că sunt contradictorii, respectiv: sentinţa civilă 6518/2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ în dosarul nr. 314/2002 şi sentinţa civilă 8338/2002 a aceleaşi instanţe.

Constatând astfel, temeiul de drept ca fiind art.322 pct. 7 Cod procedură civilă şi cu privire la hotărâri contradictoriu, Curtea a declinat competenţa în temeiul art. 323 alin. 2 prima teză cod procedură civilă.

Astfel învestit, tribunalul a înregistrat dosarul 630/32/2008 la data de 15.12.2008.

Examinând cererea dedusă judecăţii, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, prin sentinţa civilă 6518/10.10.2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ s-a admis acţiunea de partaj de coachiziţie, formulată de reclamanta C. L. împotriva pârâtului M. T., s-a stabilit masa de partaj, cotele de contribuţie şi s-au atribuit loturi – în natură pentru reclamanta C. L. şi sub formă de sultă compensatorii pentru pârât.

Prin decizia nr.990/AC/2003 a Tribunalului Neamţ s-au admis apelurile formulate de părţi şi s-a schimbat parţial sentinţa cu privire la cota de contribuţie deţinută de părţile principale şi intervenienţii M.M. şi M.C., s-a dispus încetarea stării de indiviziune prin atribuirea apartamentului către pârât cu obligaţia corelativă de plată a cotei de contribuţie deţinută de reclamant.

Prin sentinţa 8338/2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ s-a respins constatarea nulităţii parţiale a calităţii de proprietar, formulată de reclamantul M. T. împotriva pârâtei C. L..

Pentru pronunţarea acestei soluţii Judecătoria a avut în vedere, faptul că reclamantul a solicitat admiterea acţiunii invocând ca motiv de nelegalitate faptul că la data încheieri contractului fosta sa soţie pârâtă numai avea domiciliul pe strada Progresului în imobilul ce a făcut obiectul contractului de închiriere şi ulterior al vânzării.

În raport de condiţiile de vânzare prevăzute în decretul legii nr.61/1990, instanţa a apreciat că nu prezintă importanţă domiciliul cumpărătorilor. Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă.

Revizuienta a formulat acţiune pe rolul Curţii de Apel Bacău (declinată în favoarea prezentei instanţe), motivând că s-a judecat cu fostul soţ pentru divorţ admis prin sentinţa civilă 7730/1997 şi ulterior partaj de coachiziţie pentru apartamentul situat în strada Progresului nr. 71/D30/A/15.

A susţinut revizuienta că acest imobil a fost achiziţionat cu bani săi primiţi prin testament de la familia Ş. în baza contractului de vânzare-cumpărare 12599/1999. Deşi era divorţată de M. T., reprezentanţii SC A.C. Piatra Neamţ l-au menţionat şi pe fostul soţ în calitate de cumpărător, acesta neparticipând cu nicio sumă, întrucât nu avea ocupaţie şi nu avea nici un venit.

Prin complicitatea unui funcţionare de la societatea SC A.C. SA Piatra Neamţ, fostul soţ a obţinut trei chitanţe false pe care le-a depus la dosar. Falsul a fost descoperit în primele două dosare, iar chitanţele au fost anulate, fapt pentru care soluţiile date au fost favorabile revizuientei. Apartamentul a fost îmbunătăţit prin zugrăvire şi mobilare tot prin cheltuieli efectuate de aceasta, motiv pentru care apreciază revizuienta că se impune expertizarea şi evaluarea apartamentului şi a bunurilor din acesta evaluate la preţul pieţei.

Considerând injuste soluţiile pronunţate în hotărârile judecătoreşti definitive a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 322 pct. 7 şi art. 324 pct. 1 cod procedură civilă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac admisibilă, pentru motive strict delimitate de dispoziţiile art. 322 Cod procedură civilă.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este în principiu admisibilă, dar prin aceasta nu se exercită un control judiciar asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârilor contradictorii, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea principiului puterii de lucru judecat, în caz afirmativ procedându-se la anularea ultimei hotărâri.

În speţă nu se poate vorbi despre încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile 6518/10.10.2002, prin sentinţa nr.8338/2002, întrucât ceea ce s-a stabilit în partajul de coachiziţie nu încalcă dispoziţiile celeilalte hotărâri prin care revizuienta C. L. a fost considerată cumpărător alături de fostul său soţ, îndeplinind condiţiile decretului lege 61/1990.

Revizuirea dedusă judecăţii este neîntemeiată şi sub aspectul criticilor de fond aduse şi este şi inadmisibilă întrucât aceste critici au făcut şi obiectul căilor ordinare de atac, respectiv apel şi recurs.

Constatând lipsa oricăror dispoziţii contradictorii, cu atât mai mult cu cât au fost cunoscute prevederile hotărârilor judecătoreşti a căror revizuire se solicită, tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, ceea ce a impus respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs revizuienta I. L., recurs declarat şi motivat în termen, timbrat legal şi înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 630.1/32/2008.

A susţinut recurenta că hotărârea Tribunalului este nelegală, făcând o serie de aprecieri în ceea ce priveşte situaţia de fapt şi de drept a apartamentului situat în Piatra Neamţ str. P. bl. D, sc.A, În esenţă aceasta consideră că apartamentul sus-menţionat a fost achiziţionat cu proprii săi bani, iar fostul soţ M. T. nu a contribuit cu nimic la cumpărarea lui.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor art. 304, 312 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de art. 322 pct.7 Cod procedură civilă se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În asemenea situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieşirea din situaţia anormală, creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiile autorităţii lucrului judecat.

În speţă însă nu sunt îndeplinite aceste condiţii, deoarece ce s-a stabilit prin sentinţa civilă 6518/2002 a Judecătoriei Piatra Neamţ în partajul de coachiziţie nu încalcă dispoziţiile sentinţei civile nr.8338/2002 a aceleiaşi instanţe, sentinţă prin care recurenta-revizuientă din prezenta cauză a fost considerată cumpărător alături de fostul său soţ.

De altfel, recurenta este în fapt nemulţumită de soluţia pronunţată în sentinţele a căror revizuire o solicită, ori revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art.322 pct.7 Cod procedură civilă nu urmăreşte să deschidă părţilor calea recursului la recurs.

Pentru considerentele sus-arătate, în baza dispoziţiilor art.312 Cod procedură civilă, a fost respins recursul ca nefondat.

Etichete:

DREPT DE PROCEDURĂ CIVILĂ. CONTESTAŢIE ÎN ANULARE.

Decizia civilă nr. 410 din 13 aprilie 2009

Prin decizia civilă nr. 791/03.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 359/32/2008 s-a respins excepţia tardivităţii. S-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea Ş.M. împotriva deciziei civile nr. 191/27.02.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1022/110/2006 ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a promovat contestaţie în anulare contestatoarea Ş.M., contestaţie înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. 776/32/2008. Contestaţia în anulare, aşa cum a fost ea precizată, susţine că

– respingerea contestaţiei nu a fost motivată;

– completul investit cu contestaţia în anulare nu-şi spune părerea explicit dacă instanţa de recurs a încălcat art. 315 alin.l Cod procedură civilă.

– nu s-a răspuns la toate motivele invocate, în special la cel referitor la rezolvarea sau nu a fondului cauzei de către instanţa de recurs.

În drept contestaţia a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin.2 Cod procedură civilă şi art. 318 Cod procedură civilă .

Examinând contestaţia în raport de motivele invocate, de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

Contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 317 Cod procedură civilă.

Contestaţia în anulare de drept comun este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 Cod pr. civilă, respectiv – necompetenţă sau vicii vizând procedura citării.

Legea are în vedere numai neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina. Ori, la termenul din 27.10.2008 – când pricina din dosarul nr. 359/32/2008 s-a judecat pe fond, procedura cu contestatoarea Ş.M. a fost legal îndeplinită, aceasta fiind reprezentată de avocat AE.

În ce priveşte cea de-a doua situaţie pentru care este deschisă calea contestaţiei în anulare de drept comun – aceasta se referă la situaţia hotărârilor care au fost date de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică referitoare la competenţă. Niciuna din situaţiile invocate de contestatoare nu aparţine însă instituţiei de drept procesual referitoare la competenţa absolută a instanţelor judecătoreşti – necompetenţă absolută fiind precis definită prin dispoziţiile art. 159 pct. 1-3 Cod procedură civilă.

Pentru aceste considerente, Curtea a concluzionat că apare ca nefondată contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 317 Cod procedură civilă.

Referitor la contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă, s-a reţinut că art. 318 Cod procedură civilă deschide calea contestaţiei în anulare pentru două motive, ce pot fi valorificate însă numai împotriva hotărârilor instanţelor de recurs. Ori, hotărârea atacată, nefiind pronunţată în recurs, ci într-o altă contestaţie în anulare promovată de aceiaşi parte, nu este susceptibilă de exerciţiul căii de atac promovate.

Pentru aceste considerente, contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 Cod procedură civilă a fost respinsă ca inadmisibilă.

Etichete: