Top

Capacitatea procesuală de exerciţiu a contribuabilului în raporturile de drept procesual fiscal

rept fiscal. Soluţionarea fondului litigiului. Drept procesual civil. Examinarea motivelor acţiunii.

Art. 17 alin. 2, art. 44 alin. L teza I Cod procedură fiscală.

Exercitarea drepturilor procesuale aparţine, ca regulă, persoanei juridice, putând fi realizată în situaţii strict şi limitativ determinate şi de entităţi fără personalitate juridică, precum în situaţia prevăzută de art. 17 alin. 2, art. 44 alin. L teza I Cod procedură fiscală. În aceste împrejurări, formularea acţiunii de către persoana juridică în numele şi pentru Centrul de Lucru Neamţ, reprezintă manifestarea voinţei persoanei juridice în valorificarea drepturilor procesuale recunoscute contribuabilului prin raportare la titularul drepturilor şi obligaţiilor ce se discută.

Pe de altă parte, ratificarea persoanei juridice a actelor procesuale îndeplinite de unitatea fără personalitate juridică, exprimată inclusiv prin formularea acţiunii constituie o problemă a capacităţii procesuale de exerciţiu a contribuabilului – Centrul de Lucru Neamţ, având în vedere şi delegaţia dată directorului acestuia de către persoana juridică, fără a reprezenta un impediment pentru exerciţiul acţiunii.

Potrivit considerentelor expuse de prima instanţă, nu au fost examinate motivele privind capacitatea directorului Centrului de Lucru Neamţ de a reprezenta şi de a angaja prin semnătură, în mod valabil, entitatea, chiar fără personalitate juridică, precum şi cele privind nelegalitatea stabilirii celorlalte obligaţii fiscale contestate prin acţiunea formulată privitoare la veniturile din concesionări şi taxa asociere, prima instanţă limitându-şi analiza la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de către pârâtă cu privire la acţiunea formulată, iar referitor la fondul litigiului, numai la obligaţiile fiscale relative la construcţiile care reprezintă tonete de stradă, la taxa lipsă folosinţă teren.

Curtea de Apel Bacău – Secţia comercială,

de contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 870 din 22 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 7/CF/22 ianuarie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul 3418/103/2007 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active ca neîntemeiată, a fost admisă acţiunea formulată de contestarea C.N. L.R. S.A. Bucureşti în numele şi pentru Centrul de Lucru Neamţ în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a municipiului Piatra Neamţ, fiind anulate decizia nr. 44/29 mai 2007, raportul de inspecţie fiscală nr. 11914D/10 mai 2006 şi decizia de impunere nr. 11915D/10 mai 2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit deciziei de impunere 11915 D şi a raportului de inspecţie fiscală 11914D/10.05.2006 societatea reclamantă L.R. – Centrul de Lucru Neamţ reprezentată de N.V. datorează impozit pe clădiri pentru construcţii ocupate fără forme legale, deţine în plus fără a avea regimul juridic determinat mai multe suprafeţe de teren, pentru care datorează taxă lipsă de folosinţă, precum şi taxă asociere. În pagina 4 a acestui raport se precizează că „pentru anul 2006 nu se stabileşte obligaţia fiscală deoarece unitatea controlată urmează să-şi clarifice regimul juridic al construcţiilor ocupate fără forme legale; răspunde director centru.”

Persoana în sarcina căreia s-au stabilit obligaţiile fiscale mai sus menţionate C.N. L.R. S.A – Centrul de Lucru Neamţ prin V.N., a formulat contestaţie înregistrată sub nr. 706/09.06.2006. La data de 29.06.2006 aceasta este restituită cu motivarea de a se prezenta împuternicirea prin care a fost mandatat Centrul de Lucru Neamţ – fila 61. Prin adresa 8999/03.07.2006, C.N.L.R SA îşi însuşeşte şi susţine în totalitate contestaţia mai sus menţionată – fila 62 şi 81.

Prin decizia 44/2007 pârâta a respins contestaţia administrativă ca fiind formulată şi depusă de către o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu. Surprinzător, se reţine că în cursul procedurii prealabile acest demers nu a fost ratificat valabil de către persoana juridică în care funcţionează contestatoarea deşi adresa nr. 497/2007, înregistrată la pârâtă la data de 11.05.2007, face referire expresă la ratificarea contestaţiei de către companie, această adresă fiind anexată.

Aşadar, pârâta contestând capacitatea de exerciţiu a centrului de lucru şi implicit dreptul acestuia la apărare în cadrul procedurii administrative, continuă pe aceeaşi linie în prezenta cauză, contestând calitatea companiei să formuleze prezenta contestaţie.

În acest context, instanţa a apreciat ca neîntemeiată excepţia invocată, C.N. L.R. S.A însuşindu-şi contestaţia administrativă ce avea ca obiect legalitatea raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de impunere din data de 10.05.2006, fiind îndreptăţită să exercite calea de atac recunoscută de lege în materie împotriva deciziei 44/2007.

Faţă de cele mai sus reţinute s-a apreciat ca nelegală decizia nr.44/29.05.2007, aceasta fiind anulată.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că raportul de inspecţie fiscală, pe baza unei analize superficiale a înscrisurilor şi normelor legale aplicabile a stabilit eronat în sarcina reclamantei o serie de obligaţii fiscale. Potrivit concluziilor expertului nu au fost avute în vedere actele adiţionale la contractul de asociere şi cel de concesiune; nu s-a verificat ce reprezintă construcţiile cu nr. de inventar 1012289, 1012290, 11012291 despre care s-a pretins că nu s-a depus declaraţie de impunere precum şi situaţia juridică a chioşcurilor; diferenţele de teren pentru care s-a apreciat că se datorează taxă sunt stabilite fără a se prezenta modul concret şi detaliat de calcul, măsurătoare şi fără a se ţine seama de situaţia juridică a acestora. Astfel, cu titlul de exemplu: concluziile raportului fiscal vizează spaţiile reţinute a nu fi înregistrate dar care sânt înscrise în inventarul de la 31.12.2005 – agenţia de la bl S1 B-dul Traian 27-23; corpurile de clădire din str. M E. nr. 37; numerele de inventar…, mai sus menţionate reprezintă tonete de stradă, înregistrate în contabilitate şi poziţionate în Roman şi Târgu Neamţ; pe baza analizei clauzelor din contractul de asociere nr. 8734 încheiat de reclamantă cu Primăria Piatra Neamţ precum şi cele din actele adiţionale ce au urmat, în ceea ce priveşte termenele de plată stabilite raportat la achitarea efectivă a acestora, expertul stabileşte că reclamanta nu datorează suma de 13 748 lei calculată de către pârâtă; s-a calculat impozit pe teren pentru terenuri aferente unor spaţii situate la parterul unor blocuri de locuit, fără a se face dovada că s-a urmat modul de calcul prescris de art. 77 din nomele metodologice fiscale.; s-a reţinut deţinerea fără forme legale a unor clădiri pentru care reclamanta a opus înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară (încheierea 7572/2006), sentinţa civilă 4436/2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ; autorizaţii de construire 425,426 din 2000 şi acte normative ce reglementează situaţia unor bunuri din patrimoniul regiei autonome.. S-a reţinut o taxă lipsă folosinţă teren fără o raportare expresă la normele fiscale, având în vedere că acestea reglementează regimul impozitului pe teren datorat de orice persoană ce are în proprietate teren în România şi taxa pe teren datorată de concesionar, locatar sau titularul dreptului de administrare; Mai trebuie semnalat un aspect legat de expertiza contabilă efectuată în cauză; deşi pârâtei i s-a încuviinţat participarea unui expert parte, punctul de vedere al acestuia – C.F., nominalizat la termenul de judecată din data de 12.03.2008 – nu a fost depus la dosar până la închiderea dezbaterilor; pârâta s-a limitat în a invoca excepţia nulităţii expertizei pe motivul că nu a fost convocată potrivit art. 208 Cod procedură civilă de către expert, deşi la filele 167/168 şi 162 din dosar, se află copia confirmării de primire a adresei expertului.

Cele mai sus reţinute au format convingerea instanţei că raportul de inspecţie fiscală încheiat la data de 10.05.2006 şi decizia de impunere emisă în baza acestui raport sunt nelegale şi netemeinice în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire şi calcul a obligaţiilor fiscale în sarcina reclamantei, motiv pentru care a fost admisă contestaţia cu consecinţa anulării acestora.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Consiliul Local – Direcţia Taxe şi Impozite a municipiului Piatra Neamţ, scutit de plata taxei judiciare de timbru conform dispoziţiilor art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului a fost criticată hotărârea primei instanţe cu privire la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei având în vedere faptul că atât contestaţia administrativă formulată în temeiul art. 175 şi urm. Cod procedură fiscală, cât şi corespondenţa purtată pentru soluţionarea acesteia, a fost formulată de Sucursala Zonală Iaşi – Centrul de Lucru Neamţ, iar contestaţia administrativă a fost soluţionată prin admiterea excepţiei privind lipsa capacităţii de exerciţiu.

Referitor la fondul cauzei s-a arătat că instanţa nu a analizat toate actele prezentate în timpul inspecţiei fiscale, constatările şi concluziile organului fiscal, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv cu privire la construcţiile care au fost înstrăinate la data de 10 mai 2006.

Pentru susţinerea recursului au fost depuse înscrisuri.

Legal citată, intimata – reclamantă a fost reprezentată în faţa instanţei, prin întâmpinarea formulată solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat. Astfel, în cuprinsul raportului de inspecţie fiscală s-a consemnat că Centrul de Lucru Neamţ a fost reprezentat de directorul acestuia, fiindu-i recunoscută astfel de către recurentă calitatea de a semna actul în cauză şi de a depune contestaţia administrativă. Pe de alte parte, C.N. L.R. S.A. a comunicat recurentei că îşi însuşeşte şi susţine în integralitate contestaţia administrativă, delegând pe directorul Centrului de lucru Neamţ să reprezinte C.N. L.R. S.A..

Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că din cuprinsul motivării soluţiei instanţei de fond rezultă că instanţa a analizat înscrisurile şi raportul de expertiză depuse la dosar, inclusiv cu privire la „clădirile” care sunt de fapt tonete de stradă.

Examinând recursul promovat, în condiţiile art. 304, 3041 Cod procedură civilă, instanţa îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Referitor la modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, instanţa apreciază ca în mod legal a fost respinsă, având în vedere că exercitarea drepturilor procesuale aparţine, ca regulă, persoanei juridice, putând fi realizată în situaţii strict şi limitativ determinate şi de entităţi fără personalitate juridică, precum în situaţia prevăzută de art. 17 alin. 2, art. 44 alin. L teza I Cod procedură fiscală. În aceste împrejurări, formularea acţiunii de către persoana juridică în numele şi pentru Centrul de Lucru Neamţ, reprezintă manifestarea voinţei persoanei juridice în valorificarea drepturilor procesuale recunoscute contribuabilului prin raportare la titularul drepturilor şi obligaţiilor ce se discută.

Pe de altă parte, ratificarea persoanei juridice a actelor procesuale îndeplinite de unitatea fără personalitate juridică, exprimată inclusiv prin formularea acţiunii constituie o problemă a capacităţii procesuale de exerciţiu a contribuabilului – Centrul de Lucru Neamţ, având în vedere şi delegaţia dată directorului acestuia de către persoana juridică, fără a reprezenta un impediment pentru exerciţiul acţiunii.

Referitor la fondul acţiunii instanţa constată că reclamanta a invocat ca motive capacitatea directorului Centrului de Lucru Neamţ de a reprezenta şi de a angaja prin semnătură, în mod valabil, entitatea, chiar fără personalitate juridică, având în vedere că însăşi organul fiscal i-a recunoscut această calitate prin consemnarea în raportul de inspecţie fiscală a reprezentării contribuabilului prin persoana arătată.

Cu toate acestea, în soluţionarea acţiunii, potrivit considerentelor expuse de prima instanţă, nu au fost examinate aceste motive, prima instanţă limitându-şi analiza la excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de către pârâtă cu privire la acţiunea formulată. Această excepţie, deşi poate avea elemente comune cu decizia nr. 44/2007 din perspectiva situaţiei de fapt, nu are conţinut şi consecinţe echivalente cu cele care vizează decizia contestată, ci prezintă elemente substanţial diferite, putând conduce, în situaţia admiterii ei, la neanalizarea fondului acţiunii şi, implicit, a legalităţii deciziei emise de pârâtă în soluţionarea contestaţiei administrative.

Pe de altă parte, din considerentele hotărârii primei instanţe referitoare chiar la drepturile litigioase, respectiv obligaţiile fiscale examinate, instanţa constată că au fost analizate numai obligaţiile fiscale relative la construcţiile care reprezintă tonete de stradă, la taxa lipsă folosinţă teren, fără a fi examinată şi motivată nelegalitatea stabilirii celorlalte obligaţii fiscale contestate prin acţiunea formulată privitoare la veniturile din concesionări şi taxa asociere.

În consecinţă, se poate conchide că prin hotărârea pronunţată prima instanţă nu a soluţionat fondul litigiului nici cu privire la legalitatea deciziei 44/2007 şi nici referitor la obligaţiile fiscale contestate.

Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă va fi admis recursul, va fi casată în parte sentinţa recurată şi va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, cu menţinerea dispoziţiilor sentinţei recurate privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.

Etichete: