Top

Drept penal. Infracţiunile de rele tratamente aplicate minorului şi vătămare corporală gravă absorbite în infracţiunea de omor deosebit de grav. Individualizarea judiciară a pedepsei

Cuprins pe materii: Drept penal

Legislaţia relevantă:ART. 181 C.p., art. 176 C.p., art. 306 C.p..

Actele de agresiune precum şi inacţiunea inculpatei, în condiţiile în care îi revenea obligaţia de a asigura victimei asistenţă medicală au fost de natură să contribuie la decesul victimei, situaţie în care infracţiunile de rele tratamente şi vătămare corporală gravă se absorb în conţinutul infracţiunii de omor deosebit de grav , în acest sens avându-se în vedere şi decizia penală nr. 1917/1994 a fostei Curţi Supreme de Justiţie; cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere toate împrejurările comiterii faptei, inclusiv pe acelea care au creat circumstanţele producerii acesteia. In acest sens se va ţine seama pe de o parte de caracterul extrem de grav al faptelor comise şi mai ales a urmărilor acestora însă pe de altă parte şi de atitudinea psihică a inculpatei în raport de fapta săvârşită, deforma de vinovăţie reţinută în sarcina acesteia, de toate aspectele reţinute privitoare la modul de producere a leziunilor, de culpa autorităţilor care, într-o anumită măsură, s-a suprapus peste activitatea infracţională a inculpatei şi a favorizat prelungirea în timp a acesteia. Instanţa este datoare să se detaşeze de reacţiile emoţionale pe care cu siguranţă orice persoană le-ar avea la o descriere a faptelor reţinute în sarcina inculpatei sau la vederea fotografiilor judiciare cu corpul victimei şi să ţină seama de toate circumstanţele, inclusiv de cele favorabile inculpatei. In acest sens sunt justificate considerentele primei instanţe care nu s-a orientat spre aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, însă pentru aceleaşi motive nu se impune nici aplicarea unei pedepse într-un cuantum spre maximul special.

Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze minori şi familie – Decizia penală nr. 323 din 27.05.2010

Prin sentinţa penală nr. 243/p/22.12.2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul penal nr. 3011/112/2008 s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata F. M., din infracţiunile de omor calificat, vătămare corporală gravă şi rele tratamente aplicate minorului, prevăzute de art. 174 alin.l, art. 175 lit.d Cod penal, de art. 182 alin.2 Cod penal şi de art. 306 Cod penal, în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.l, art. 176 alin.l lit.a Cod penal şi în consecinţă:

A fost condamnată inculpata F.M., în prezent arestată preventiv în Penitenciarul Bacău, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin.l, art. 176 alin.l lit.a Cod penal, la pedeapsa principală de 22 (douăzeci şi doi) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art 64 alin.l lit a teza II şi lit.b Cod penal, pe o durată de 9 ( nouă) ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin.3 Cod procedură penală, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin.l lit.a teza II şi lit.b Cod penal, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin.2 Cod penal.

În temeiul art. 350 alin.l Cod procedură penală, s-a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpată, iar în temeiul art. 88 Cod penal, s-a computat din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive efectuată de la data de 21.08.2008 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, respectiv 22.12.2009.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R .S., iar în temeiul art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 şi următoarele Cod civil, a fost obligată inculpata să plătească părţii civile suma de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale şi suma de 100.000 lei, cu titlu de daune morale.

S-a constatat că inculpata a fost asistată de apărător ales.

În temeiul art. 191 alin.l Cod procedură penală, a fost obligată inculpata să plătească statului, suma de 6.000 lei, cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a avut în vedere în principal următoarea situaţie de fapt:

Inculpata F. M. până la data arestării preventive, locuia într-un apartament proprietate personală – cu două camere, situat în municipiul Bistriţa, str. A. T., împreună cu copii săi naturali – F. D. şi F. A., fiind divorţată de soţ, de mai mulţi ani.

Neavând posibilităţi materiale pentru a-şi întreţine familia, inculpata in cursul anului 2000, a obţinut atestatul de asistent maternal profesionist, iar în cursul anului 2001,1-a primit în plasament pe minorul P. I., care avea pe atunci doar câteva luni şi de care s-a îngrijit în mod corespunzător, până la data de 21.08.2008, când a fost arestată preventiv, iar copilul a fost preluat de un alt asistent maternal.

La data de 28.02.2007, prin dispoziţia nr. 6, privind stabilirea plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul R. L., emisă de Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud – Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului, s-a stabilit plasamentul minorului la asistentul maternal F. M., întrucât mama minorului – R. S., se afla în executarea unei pedepse privative de libertate.

Măsura de plasament în regim de urgenţă s-a impus, întrucât asistenta maternală profesionistă – R. M., a renunţat din motive personale, la statutul de asistent maternal, după ce 1-a crescut timp de 2 ani pe minorul R. L., respectiv de la vârsta de 1 an şi până la vârsta de 3 ani. Minorul a fost preluat de inculpată la data de 01.03.2007 şi avea o stare de sănătate bună, nu avea probleme de comunicare, era vioi şi jucăuş.

Prin sentinţa civilă nr. 201/F/2007 din 05.04.2007, pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a dispus înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă a minorului, cu măsura plasamentului la asistentul maternal profesionist F. M..

La început inculpata s-a comportat la fel cu ambii minori luaţi în plasament, însă după un timp şi-a schimbat radical comportamentul faţă de minorul R. L..

Din declaraţia martorei C. M. (f.282 dosar instanţă), rezultă că în cursul lunii martie 2007, inculpata s-a prezentat la cabinetul acestui doctor de familie, împreună cu minorul R. L., pentru a-1 înscrie pe listele de pacienţi şi a avea un doctor de familie. Doctorul 1-a consultat pe copil şi a constatat că era sănătos. în luna aprilie 2007, inculpata s-a prezentat din nou la cabinetul doctorului, cu minorul, care avea roşu în gât, ocazie cu care doctorul 1-a consultat şi i-a dat o reţetă pentru medicamente.

În luna august 2007, inculpata 1-a dus din nou pe minor la doctor, pentru că avea un panariţiu la un deget de la mâna dreaptă, iar în urma consultaţiei, s-a constatat că minorul era sănătos, nu avea bube pe corp, iar panariţiul era nesemnificativ şi s-a vindecat prin ungerea degetului cu o cremă.

Tot atunci, doctorul i-a făcut minorului un vaccin pentru difterie şi tetanos, iar acest figura cu toate vaccinurile obligatorii efectuate, conform programului naţional de vaccinare.

Inculpata 1-a prezentat pentru ultima oară pe R. L., la doctorul de familie, la data de 12 mai 2008, ocazie cu care i s-a recomandat inculpatei să-i facă analizele minorului, iar după 4 zile au revenit cu analizele la doctor şi i-a fost recomandat copilului tratament pentru anemie. Nici atunci minorul nu prezenta nici un fel de leziuni pe corp, analizele erau bune, cu excepţia anemiei şi nu s-a semnalat prezenţa stafilococului aureus sau a vreunei alte infecţii în corp.

Inculpata a început să-1 lovească pe minor câte puţin din luna aprilie 2008, aspect confirmat de martora R. M. (f.281 dosar instanţă), care 1-a căutat într-o zi din luna aprilie 2008 pe minor la grădiniţă şi negăsindu-1, a întrebat-o pe educatoarea L. A., ce s-a întâmplat de copilul nu a fost adus la grădiniţă, iar aceasta i-a spus că R. L. nu mai fusese adus de o săptămână la grădiniţă, că 1-a văzut şchiopătând la un picior şi era vânăt. Auzind că minorul prezenta urme de lovituri, fosta asistentă maternală a minorului – R. M., a anunţat telefonic Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului Bistriţa Năsăud, iar salariatul care a primit telefonul, i-a comunicat că a luat în evidenţă sesizarea, dar ulterior a aflat că nici o persoană de la instituţia respectivă nu s-a interesat de soarta copilului.

Din partea instituţiei judeţene de ocrotire a copiilor, a fost desemnată ca asistent social, numita S. R., care nu s-a deplasat niciodată la domiciliul inculpatei, pentru a verifica condiţiile în care era crescut şi îngrijit minorul R. L., punând această situaţie, pe seama volumului imens de muncă pe care-1 avea.

Din declaraţiile martorei S. R. (f.206 dosar instanţă), rezultă că la domiciliul inculpatei, s-a prezentat o dată, asistenta socială M. S., atunci când s-a efectuat transferul minorului de la asistenta maternală R. M. la inculpată, pentru că trebuia făcut raportul de transfer, iar în luna ianuarie 2008, a efectuat o vizită la domiciliul inculpatei, asistenta socială B. M., care a comunicat că ambii minori sunt bine îngrijiţi şi nu s-au constatat nereguli.

S. R. a arătat că asistenţii maternali trebuiau să facă rapoarte despre modul în care se ocupau de copii, din trei în trei luni, iar inculpata îşi îndeplinea această obligaţie.

Asistenta socială a declarat că îl vedea pe minorul R. L., atunci când inculpata îl aducea la sediul Direcţiei pentru Protecţia Copilului, împreună cu minorul P. I., iar ultima oară 1-a văzut pe copilul R., în luna ianuarie 2008, când a constatat că minorul se prezenta bine, era vesel şi energic.

La sfârşitul lunii mai 2008, pe corpul minorului R. L., au început să apară nişte bubiţe, motiv pentru care inculpata s-a prezentat cu copilul la un medic dermatolog din oraş, care i-a prescris o cremă, cu care-1 ungea mereu pe corp, fără ca ulterior să-1 prezinte pe Lucian unui medic specialist.

Însă, din luna iunie 2008, inculpata a început să fie agresivă cu minorul R. L., pe fondul consumului zilnic de băuturi alcoolice (bere) şi al nemulţumirilor şi certurilor pe care le declanşa faţă de fiica sa – F. D., din cauză că aceasta avea relaţii cu un tânăr de etnie rromă, R. L. fiind de asemenea de etnie rromă, motiv pentru care fata era nevoită să plece de nenumărate ori de la domiciliu şi să doarmă pe la prietenele sale, mai multe zile la rând.

Din cauza fricii pe care a căpătat-o faţă de inculpată, minorul R. L., a început să urineze în pantaloni şi să fie foarte retras, aspect care o enerva foarte tare pe inculpată, care-1 lovea pe copil de mai multe ori pe zi, şi-1 ducea în baie, unde îl ţinea ore în şir, copilului fiindu-i frică să mai iasă din baie.

Din declaraţia martorului P. I. (f. 159-160 dosar instanţă), rezultă că inculpata îl lovea pe R. L., mai ales când el era plecat afară şi a auzit de mai multe ori, din baie, urletele disperate de durere ale copilului, pe care 1-a văzut în câteva rânduri cu vânătăi pe corp, dându-şi seama că băiatul era bătut, iar odată a văzut când inculpata 1-a lovit cu o lingură de lemn, groasă şi lungă.

Martorul a mai declarat că R. L. rămânea închis în baie câte o zi întreagă şi, chiar dacă uşa de la baie nu era încuiată, acestuia îi era frică să se apropie de uşă, tremurând tot timpul după ce ieşea din baie.

Inculpata nu-1 lăsa pe minorul R. L. să mănânce singur, pentru a nu face mizerie şi-1 hrănea ea, plină de nervi şi nerăbdare, şi, neavând suficientă răbdare pentru a-1 hrăni până la capăt, copilul nu se sătura aproape niciodată.

De asemenea, inculpata ţipa tot timpul la L. şi niciodată nu i s-a adresat frumos şi blând şi din această cauză, copilul nu mergea de bună voie la inculpată şi nu se manifesta normal faţă de aceasta, tremurând când o vedea. Inculpata prefera ca L. să rămână în baie, pentru a nu se scăpa pe el în casă, iar atunci când vreun membru din familie voia să meargă la baie, inculpata îl scotea pe L. din baie, după care-1 băga din nou.

Copilul stătea în picioare în baie pe un covor mai gros.

Martorul a arătat că, inculpata îl spăla în baie pe L. şi după ce îl spăla îl lăsa acolo, chiar dacă era amiaza zilei, chemându-1 în cameră abia la ora 22,00.

De multe ori, copii inculpatei i-au luat apărarea lui L., spunându-i mamei lor, să-1 lase în pace şi să nu-1 mai bată.

Din cauza bătăilor pe care le primea de la inculpată, suferinţa lui L. era foarte mare, atât din cauza bubelor pe care le avea pe corp, cât şi a leziunilor care se suprapuneau peste bube şi peste alte leziuni de pe suprafaţa corpului.

Cu toate că minorul se afla în mare suferinţă, din cauza leziunilor pe care le avea pe corp, inculpata nu l-a prezentat pe L. la doctor şi nu şi-a manifestat vreodată îngrijorarea că minorul s-ar simţi rău, sau că l-ar durea ceva.

Martorul P. I. a declarat că, a văzut la un moment dat că L. nu putea merge bine pentru că îl durea tare piciorul stâng şi atunci când nu mai putea de durere se aşeza pe covor şi se văieta că îl doare. Cu toate acestea, inculpata nu l-a luat în seamă pe copil şi nu l-a dus la doctor.

Toate rănile cauzate prin lovirea repetată a victimei de către inculpată, s-au acutizat în timp, devenind grave şi provocând dureri insuportabile, copilul supunând atunci când era întrebat cine l-a lovit, că „tanti rea l-a bătut”.

Cu o lună şi jumătate înainte de decesul minorului, fiica inculpatei a plecat cu ambii copii, la prietena sa A. O., cu scopul de a merge la poliţie şi a reclama comportarea nefirească a mamei sale, faţă de minorul R. L., însă a venit fratele acesteia – F. A., care i-a spus să meargă acasă, că organele de poliţie au ajuns deja acolo, lucru total neadevărat, dar spusele acestuia au determinat-o pe sora sa să-i dea copii şi să-i ducă acasă.

Din declaraţia martorei F. D. (f.278-278 dosar instanţă), a rezultat că în ziua respectivă R. L., prezenta o leziune profundă la picior şi avea bubiţe şi urme de violenţă la gură şi la arcada ochiului. Dorinţa martorei F. D., a fost să anunţe poliţia pentru ca minorul R. L., să nu mai fie chinuit în casa familiei sale şi să fie dispuse măsurile necesare de protecţie pentru ca minorul să fie înapoiat organelor sociale abilitate.

Martora a arătat că a intervenit de mai multe ori, pe lângă mama sa, ca să nu-1 mai bată pe minor, însă aceasta se enerva şi o dădea afară din casă şi asta pentru că nu avea nici un fel de afecţiune pentru copil şi nu-1 suporta fiindcă era de etnie rromă. Chiar R. L. i-a spus în câteva rânduri fetei că „M. este rea, că nu-1 vrea şi nu ţine la el”, iar atunci când l-a întrebat cine i-a cauzat leziunile, i-a spus că i le-a făcut M..

Cu toate acestea, în luna august 2008, în loc ca inculpata să se oprească din agresarea minorului şi să se deplaseze cu minorul la unităţile sanitare din oraş, a continuat să fie şi mai violentă în comportare.

Astfel, F. M. l-a lovit pe copil cu lingura de lemn pe care o folosea la mâncare şi l-a trântit cu capul de chiuvetă, cauzându-i leziunile grave din zona capului.

Comportament violent al inculpatei a fost precizat şi de fostul soţ al acesteia – F. V., care a relatat în declaraţia sa (f.205 dosar instanţă), că motivele care au determinat divorţul dintre ei, au fost consumul repetat şi excesiv de băuturi alcoolice de către inculpată şi comportarea violentă a acesteia faţă de el şi faţă de copii lor.

Când se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, inculpata îşi lovea de multe ori copiii, cu palmele şi cu capul de pereţi şi de dulapuri, iar din această cauză, copii prezentau leziuni, care-i împiedicau să iasă afară din casă, câteva zile la rând.

Cu o săptămână înainte de decesul victimei, F. D., văzând că minorul R. L. avea bube pe corp, o leziune foarte gravă la picior şi sesizând că băiatului îi cădea părul, i-a spus mamei sale, să meargă cu copilul la doctor, însă aceasta i-a răspuns că nu are de ce să meargă la doctor, întrucât copilul nu are nimic.

Lovirea minorului cu şi de corpuri dure, a fost urmată de tăierea unor porţiuni de tegumente de piele sau bucăţi de pe anumite organe, care erau infectate şi necrozate şi de arderea cu ţigara a unor astfel de zone.

Cu trei zile înainte de deces, P. I. a observat că o parte din urechea stângă a lui L. era tăiată şi avea o scoarţă de sânge închegat deasupra, iar de durere copilul plângea, însă nici de această dată, inculpata nu 1-a băgat în seamă şi nu 1-a dus la doctor.

Datorită indiferenţei totale şi a neglijenţei pe care inculpata a manifestat-o faţă de minorul aflat în neputinţă de a se apăra şi a agresării fizice până în ultima clipă de viaţă, victima a ajuns într-o stare terminală septică, cu leziuni traumatice tegumentare suprainfectate şi cu leziuni meningo – cerebrale posttraumatice.

Pe acest fond de agonie, în seara zilei de 20.08.2008, inculpata a încercat să-1 hrănească pe copil, dar acesta nu mai putea deschide gura pentru a mânca şi atunci F. M. i-a forţat deschiderea gurii cu o linguriţă, îndesându-i mâncarea pe gât.

Încercarea repetată de a-1 hrăni forţat pe copil, i-au cauzat acestuia o multitudine de leziuni grave, prioro – nazale şi gingivo – dentare, produse prin acţiunea muchiei lingurii folosite de inculpată la introducerea mâncării în gură.

Acest aspect a fost confirmat de P.I., care era de faţă când inculpata îl hrănea pe R. L. şi a declarat că (f.160 dosar instanţă), inculpata i-a îndesat acestuia mâncarea pe gât, cu o lingură obişnuită, după care copilul s-a culcat, iar dimineaţa a fost găsit mort.

A doua zi dimineaţă, sesizând decesul minorului, inculpata a sunat pe o colegă, care a venit la domiciliul ei, iar aceasta a sunat la Serviciul de Ambulanţă Judeţean Bistriţa Năsăud, care a trimis o salvare, cu care copilul a fost transportat la spital.

Înainte de a sosi salvarea, inculpata a cosmetizat victima, în sensul că i-a şters rănile cu spirt medicinal, iar rănile deschis au absorbit alcoolul, care a intrat în sânge şi au produs victimei alcoolemia găsită la autopsia cadavrului. Acesta este singura explicaţie plauzibilă privind alcoolemia cadavrului de 1,00 gr. o/oo, întrucât din probe nu rezultă că inculpata i-ar fi dat să bea copilului, care oricum nu ar fi putut înghiţi, o cantitate atât de mare de alcool, în starea gravă în care se afla.

Conform raportului de constatare medico – legală nr. 2457 /III/351/2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Bistriţa Năsăud, decesul minorului R. L., a fost violent şi a datat din ziua de 20.08.2008, fiind cauzat de asfixie mecanică produsă prin obstrucţia căilor respiratorii superioare cu bol alimentar, în condiţiile unui act forţat de hetero – alimentare, acest act desfăşurându-se în contextul unei stări terminale septice a victimei, datorate unor leziuni traumatice tegumentare suprainfectate şi a unor leziuni meningo – cerebrale posttraumatice. Aceste din urmă leziuni au fost produse, de un traumatism cranio – cerebral acut, cu contuzie cerebrală, hemoragie meningee şi hematom subdural cu efect compresiv, care s-au putut produce prin lovire activă cu / şi de corp dur, lovirea producându-se cu 3-7 zile, înainte de deces.

Traumatism cranian ar fi putut conduce el însuşi la deces în următoarele ore/zile, prin efectele cerebrale subsecvente, respectiv edem şi compresiune cerebrală.

Pe suprafaţa cadavrului şi intern, s-au constatat multiple leziuni cu vechimi diferite, datând între o zi în cazul echimozelor şi excoriaţiilor şi aproximativ 2-3 luni, în cazul cicatricelor unor plăgi şi a unor excoriaţii, care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, corp tăietor – înţepător (foarfece, cuţit), zgâriere cu unghiile şi arsură termică (ţigară). Unele dintre leziuni s-au suprainfectat (flegmon parectal şi necroză rectală cu inducerea unei stări septice), din cauza unei plăgi neglijate în timp.

Plaga de la nivelul pavilionului urechii stângi, reprezenta un prejudiciu estetic major, încadrabil în noţiunea de sluţire.

Poliformismul lezional şi caracterul repetitiv al leziunilor atestate prin vechimea diferită, reprezintă elementele tabloului unui sindrom Silverman.

La aspectele comisive care au constat în lovirea victimei cu / de corp dur, tăiere, ardere termică, hetero – alimentare forţată, s-a adăugat evidenta neglijare emoţională şi fizică a copilului din partea inculpatei, care nu l-a prezentat la doctor, pentru îngrijire medicală adecvată, odată cu apariţia fenomenelor de suprainfecţie şi nici ulterior, în ciuda înrăutăţirii stării de sănătate, înrăutăţire evidenţiată prin leziunile de o gravitate extremă de la nivelul ano – rectal cu flegmon parectal şi necroza ampulei rectale, precum şi leziunile cutanate de la nivelul regiunii dorso – lombo – fesiene şi cele de la nivelul plantar consecinţa sepsisului. Această din urmă afecţiune, survine în cazul unor pacienţi imunodeprimaţi, printre factorii etiologici regăsindu-se în corpul victimei la examenul bacteriologic efectuat, stafilococul aureus şi bacterii gram pozitive.

Şi aceste leziuni puteau determina decesul victimei, care ar fi survenit oricum în absenţa unui tratament adecvat de resortul terapiei intensive, în decurs de câteva ore/zile.

Faţă de contextul lezionar descris, minorul era cel puţin obnubilat, în momentul în care inculpata l-a hrănit forţat, iar starea de inconştienţă pe care o prezenta, era contraindicată actului alimentării orale, din cauza riscului de aspiraţie.

Ansamblul leziunilor prezentate de victimă, ar fi putut necesita în cazul supravieţuirii acesteia, un număr diferit de zile îngrijiri medicale pentru vindecare, respectiv de 1-2 zile în cazul excoriaţiilor, 8-9 zile în cazul plăgilor, cu excepţia celei de la nivelul pavilionului urechii stângi, care reprezintă un prejudiciu estetic major şi 35-40 zile în cazul leziunilor meningo – cerebrale, acestea încadrându-se în categoria celor care pun în primejdie viaţa victimei. Unele dintre leziunile tegumentare au fost produse de stafilococul aureus şi de bacterii gram pozitive, însă majoritatea leziunilor au fost provocate de arsuri cu ţigara, tăiere şi lovire, care s-au suprainfectat şi au reprezentat o poartă de intrare pentru bacterii patogene, ceea ce a condus la instalarea stării de septicemie şi la o evoluţie cu final fatal.

Raportul de nouă expertiză medico – legală nr. 18861 din 13.11.2009, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iaşi, nu conţine concluzii diferite de concluziile raportului de constatare medico – legală de necropsie a victimei nr. 2457/III/351 din 21.08.2008, întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa Năsăud.

Având în vedere că inculpata i-a produs victimei R. L., traumatismul cranio – cerebral acut cu contuzie cerebrală, hemoragie meningee şi hematom subdural cu efect compresiv, apt de a produce moartea în următoarele ore /zile, prin lovire activă cu şi de corp dur, cu doar 3-7 zile înainte de survenirea decesului prin asfixie mecanică, datorată obstrucţiei căilor respiratorii cu bol alimentar, în condiţiile unui act forţat de hetero – alimentare şi pe fondul unei stări terminale septice cauzate de leziunile traumatice tegumentare suprainfectate, s-a constatat că actele de agresiune săvârşite în timp de inculpată asupra minorului, constituie acţiuni de cruzime care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii de omor deosebit de grav, între acestea şi decesul victimei existând raport de cauzalitate, fiind evidentă intenţia inculpatei de a ucide minorul prin acte repetate de cruzime, constând în lovirea corpului cu palmele, picioarele, lingura de lemn, prin lovirea capului de corpuri dure, prin tăierea unor zone anatomice de pe corpul copilului cu foarfeca, prin înţeparea scrotului şi penisului, prin zgârierea corpului cu unghiile şi prin arderea anumitor ţesuturi tegumentare cu ţigara, toate aceste acte fiind apte de a produce o moarte lentă şi chinuitoare.

Prin urmare, decesul victimei s-a produs datorită actelor materiale repetate de cruzime aplicate de către inculpată minorului, cu intenţie directă, în ultimele trei luni de viaţă şi cu precădere în luna august 2008, doar cu puţin înainte de data decesului.

În aceste condiţii, în cauză subzistă infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal, ca infracţiune rezultantă şi nu concursul între infracţiunea de omor calificat, vătămare corporală gravă şi rele tratamente aplicate minorului.

Actele de rele tratamente aplicate de inculpată minorului R. L., în vârstă de 4 ani şi 7 luni, care au condus la producerea unor leziuni grave, ce au pus în primejdia viaţa victimei şi care ar fi condus prin ele însele la deces, în următoarele ore / zile, reprezintă acte de cruzime în sensul dispoziţiilor art. 176 lit. a Cod penal.

În consecinţă, cele trei infracţiuni concurente pentru care inculpata F. M. a fost trimisă în judecată, se absorb în conţinutul infracţiunii de omor deosebit de grav, aspect care a impus schimbarea încadrării juridice, în temeiul art.334 Cod procedură penală, din infracţiunile de omor calificat, vătămare corporală gravă şi rele tratamente aplicate minorului, în infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal.

Împotriva sentinţei au declarat apel atât partea civilă R. S. cât şi inculpata F. M., atât sub aspectul laturii penale cât şi sub aspectul laturii civile.

Partea civilă a criticat sentinţa în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatei, solicitându-se condamnarea acesteia la detenţiune pe viaţă, precum şi cu privire la daunele materiale stabilite de către prima instanţă, acestea fiind cerute în cuantumul stabilit în cererea de constituire de parte civilă.

S-a arătat că în raport de modalitatea de săvârşirea faptei, prin cruzimi , pe temei de rasă, etnie, în stare de beţie anume provocată în vederea comiterii faptei, pedeapsa de 22 ani închisoare nu este îndestulătoare.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale nu au fost expuse motive în justificarea cererii privind acordarea integrală a acestora.

Inculpata a solicitat menţinerea încadrării juridice iniţiale, apreciindu-se că nu au fost dovedite actele de cruzime, cu privire la rănile vizibile pe corpul victimei s-a arătat că acestea s-au datorat unor afecţiuni preexistente, sens în care a fost invocat raportul de expertiză medico – legală efectuat de I.M.L. Iaşi. S-a menţionat şi împrejurarea că autorităţile nu s-au interesat de soarta copilului precum şi faptul că din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că inculpata prezintă anumite afecţiuni psihice Referitor la cuantumul daunelor materiale acordate de către prima instanţă a fost invocat faptul că victima a fost înmormântată pe cheltuiala autorităţilor locale, familia victimei neavând posibilităţi materiale iar în ceea ce priveşte daunele morale s-a considerat că prima instanţă nu a motivat suficient acordarea acestora, s-a dovedit că partea civilă nu a fost ataşată de copil, nici familia sa nu a dorit să ia copilul şi să se ocupe de el.

Asupra apelurilor formulate, pe baza analizei actelor de la dosar:

1 .Ca situaţie de fapt pe lângă aspectele menţionate de către prima instanţă se impun a fi reţinute următoarele:

– din probatoriul administrat în cauză rezultă în mod neîndoielnic că pe parcursul unei perioade de aproximativ 3 luni inculpata a supus victima R. L., un copil în vârstă de 4 ani şi 8 luni la data decesului, la suferinţe fizice atât în modalitatea agresiunii directe, prin producerea de leziuni datorate actelor de violenţă (loviri, tăierea şi arderea unor porţiuni de tegument) cât şi indirect, prin faptul că victimei nu i-a fost asigurată asistenţă medicală , împrejurări care au condus la agravarea extremă a stării de sănătate a victimei, respectiv instaurarea unei stări terminale septice. Pe acest fond, victima a fost asfixiată mecanic prin obstrucţia căilor respiratorii superioare cu bol alimentarea data de 20.08.2008 la locuinţa inculpatei din municipiul Bistriţa, în urma încercărilor inculpatei de a hrăni forţat victima, în condiţiile în care aceasta prezenta simptomele unei stări comatoase;

– în ceea ce priveşte leziunile produse prin acţiune se disting excoriaţii, pentru a căror vindecare sunt necesare 1-2 zile de îngrijiri medicale , plăgi vindecabile în 8-9 zile îngrijiri medicale, cu excepţia plăgii tăiate de la urechea stânga care reprezintă un prejudiciu estetic încadrabil în noţiunea de sluţire precum şi o leziune majoră, respectiv un traumatism cranio – cerebral acut cu contuzie cerebrală, vindecabil în 35-40 zile îngrijiri medicale şi care ar fi putut conduce el însuşi la deces;

– referitor la leziunile analo – rectale, cele mai grave de la nivelul tegumentului, profunzimea acestora se datorează unor complicaţii apărute, flegmon pararectal, prin raportul de constatare medico legală precizându-se că nu se poate aprecia mecanismul de producere;

– inculpata a justificat în parte aceste leziuni, mai exact cele produse prin tăierea şi arderea unor porţiuni de tegument, spunând că dorea să îndepărteze porţiuni de piele necrozate, ca urmare a afecţiunilor dermatologice pe care le prezenta victima. în declaraţiile date la urmărirea penală inculpata a recunoscut că a lovit de mai multe ori victima, cu o lingură de lemn, iar o dată l-a izbit cu capul de masă, agresiune care este posibil să fi cauzat traumatismul cranio – cerebral. Leziunea de la nivelul urechii a fost negată de către inculpată, urmând a se reţine că şi aceasta a fost produsă de inculpată, dat fiind faptul că era singura persoană care avea victima în îngrijire şi care avea contact cu aceasta .Raportul de nouă expertiză medico – legală efectuat de I.M.L. Iaşi confirmă prezenţa, în urma examenului bacteriologic efectuat la din secreţiile prelevate de la nivelul zonelor necrotice suprainfectate, a „Stafilococ aures şi cocigram+ în grămezi” precum şi a „ectyma gangrenosum”, (dermatită gangrenoasă infantilă), o infecţie cutanată rară întâlnită la pacienţii cu imunodepresie importantă. în acelaşi raport se precizează totodată că această infecţie se manifestă prin ulcere necrotice similare ca aspect cu cele de la nivelul picioarelor victimei. în continuare se arată că aceste leziuni, coroborate cu leziuni cutanate preexistente devin necrotice, pot duce la septicemie în cazul întârzierii la medic şi absenţei unui tratament adecvat.

– tot în ceea ce priveşte afecţiunile victimei, în declaraţia fiicei inculpatei, F. D. se arată că inculpata ungea victima pe corp cu o soluţie, „ un fel de cremă mentolată şi Bitter suedez”, declaraţia martorei coroborându-se cu cea a inculpatei care susţine că a uns copilul cu o „alifie „prescrisă de medic.

– faptul că inculpata a acţionat dominată de sentimente de ură faţă de persoanele de etnie rromă, aspect invocat de partea civilă , nu se confirmă , în această privinţă declaraţia martorei F. D. fiind pe deplin subiectivă, ea însăşi recunoscând că a intrat în conflict cu inculpata datorită faptului că a avut o relaţie cu un bărbat din această etnie. La formarea acestei convingeri contribuie şi împrejurarea că celălalt copil aflat în îngrijirea victimei era tot de etnie rromă, faţă de acesta nefiind evidenţiate aspecte privind rele tratamente.

– nici susţinerea părţii civile că inculpata a acţionat în stare de beţie anume provocată pentru săvârşirea faptei nu poate fi luată în considerare de către instanţă, toţi martorii arătând că inculpata obişnuia să consume băuturi alcoolice pe fondul problemelor din familie, aceasta fiind supărată că a fost părăsită de soţ.

– potrivit raportului de expertiză medico – legală psihiatrică întocmit de către I.M.L. Mina Minovici inculpata păstrează discernământ în raport cu faptele comise. în acelaşi timp însă este relevată prezenţa unor valori conturate pentru tendinţe schizoide şi paranoide precum şi valori accentuate pentru tendinţele la impulsivitate, la instabilitate psihică precum şi tendinţe antisociale.

– în cauză se identifică un comportament neglijent al reprezentanţilor Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Bistriţa Năsăud care nu au efectuat vizite la domiciliul inculpatei pentru a urmări evoluţia copiilor aflaţi în plasament la aceasta, nici măcar atunci când au fost sesizaţi telefonic de către martora Rus Mana cu privire la o posibilă agresiune asupra victimei din partea inculpatei.

2. Ca urmare a aspectelor reţinute atât de către prima instanţă cât şi de către instanţa de apel privitoare la situaţia de fapt, se pot formula următoarele concluzii:

– referitor la încadrarea juridică dată faptelor inculpatei, prima instanţă a procedat la o corectă interpretare a textelor de lege incriminatoare prin reţinerea prevederilor art. 176 lit. a C .p . Actele de agresiune precum şi inacţiunea inculpatei, în condiţiile în care îi revenea obligaţia de a asigura victimei asistenţă medicală au fost de natură să contribuie la decesul victimei, situaţie în care infracţiunile de rele tratamente şi vătămare corporală gravă se absorb în conţinutul infracţiunii de omor deosebit de grav , în acest sens avându-se în vedere şi decizia penală nr. 1917/1994 a fostei Curţi Supreme de Justiţie;

– în ceea ce priveşte reţinerea agravantei prevăzute la art. 176 lit. a C .p . suferinţele îndurate de victimă, care s-au prelungit în timp, atât prin acţiunea inculpatei cât şi prin inacţiunea acesteia, constituie acte de cruzime în sensul prevederilor legale menţionate;

– în cauză nu a fost identificat mobilul săvârşirii faptei, cu atât mai puţin un eventual scop al acesteia. In rechizitoriu se menţionează că decesul victimei a fost cauzat în mod direct, prin alimentarea forţată a acesteia, pe fondul unei stări terminale reprezentând consecinţa traumatismului cranio – cerebral şi a stării septice generalizate apărute ca urmare a acţiunilor exercitate de inculpată, alimentarea efectuându-se totodată în condiţiile unei concentraţii de alcool etilic destul de ridicate, de aici concluzionându-se că inculpata a acţionat cu intenţie, iar nu din culpă, ea profitând şi de neputinţa minorului de a se apăra. Nu se menţionează însă dacă ,în opinia acuzării, această intenţie este directă sau indirectă. Ulterior, în motivarea hotărârii primei instanţe se menţionează că inculpata a acţionat cu intenţie, evidentă prin modul în care a acţionat, intenţia acesteia de a ucide minorul prin acte repetate de cruzime fiind relevată de faptul că inculpata i-a produs minorului un traumatism cranio – cerebral acut cu contuzie cerebrală cu doar 3-7 zile înainte de survenirea decesului prin asfixie mecanică. în opinia instanţei de apel însă , în cauză nu a fost probat faptul că inculpata a urmărit în mod direct producerea decesului victimei. Se vor avea în vedere absenţa mobilului şi a scopului săvârşirii faptei, aspectele mai sus descrise cu privire la modalitatea de producere a leziunilor la nivelul pielii, faptul că inculpata a aplicat o singură lovitură de intensitate sporită victimei, prin proiectare de un corp dur, cea care a declanşat traumatismul cranio – cerebral. Se va ţine seama şi de concluziile raportului de expertiză psihiatrică, care relevă prezenţa la inculpată a unor tendinţe schizoide şi paranoide. Cu certitudine însă , din modul în care a acţionat, rezultă că inculpata a prevăzut rezultatul faptelor sale şi a acceptat posibilitatea producerii acestora, aşadar aceasta a acţionat cu intenţie, indirectă însă , pentru că nu s-a urmărit producerea acestui rezultat.

– cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei trebuie avute în vedere toate împrejurările comiterii faptei, inclusiv pe acelea care au creat circumstanţele producerii acesteia. în acest sens se va ţine seama pe de o parte de caracterul extrem de grav al faptelor comise şi mai ales a urmărilor acestora însă pe de altă parte şi de atitudinea psihică a inculpatei în raport de fapta săvârşită, de forma de vinovăţie reţinută în sarcina acesteia, de toate aspectele reţinute privitoare la modul de producere a leziunilor, de culpa autorităţilor care, într-o anumită măsură, s-a suprapus peste activitatea infracţională a inculpatei şi a favorizat prelungirea în timp a acesteia. Instanţa este datoare să se detaşeze de reacţiile emoţionale pe care cu siguranţă orice persoană le-ar avea la o descriere a faptelor reţinute în sarcina inculpatei sau la vederea fotografiilor judiciare cu corpul victimei şi să ţină seama de toate circumstanţele, inclusiv de cele favorabile inculpatei. în acest sens sunt justificate considerentele primei instanţe care nu s-a orientat spre aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, însă pentru aceleaşi motive nu se impune nici aplicarea unei pedepse într-un cuantum spre maximul special.

– pretenţiile materiale ale părţii civile au fost soluţionate de către prima instanţă în echitate, ţinându-se seama că din declaraţiile martorului propus de către partea civilă care a confirmat efectuarea unor cheltuieli de către familia victimei, însă nu a putut preciza cuantumul acestora. împrejurarea invocată de inculpată şi nedovedită de aceasta, respectiv faptul că administraţia locală a acordat familiei victimei un ajutor pentru înmormântare, chiar dacă ar fi reală nu ar influenţa soluţionarea laturii civile atât timp cât s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli şi de către familia victimei.

– în ceea ce priveşte daunele morale acordate părţii civile cu siguranţă că aceasta a suferit un imens prejudiciu ca urmare a decesului fiului său, suferinţă în raport de care cuantumul daunelor morale nu apare ca exagerat. Partea civilă nu a avut copilul în îngrijire datorită stării de detenţie în care se află , din datele de la dosar nerezultând că acesta a fost abandonat de către mamă.

3. Dând eficienţă concluziilor mai sus expuse urmează a fi admis apelul inculpatei, numai cu privire la soluţionarea laturii penale, urmând a fi desfiinţată în parte sentinţa şi reindividualizată pedeapsa în sensul diminuării cuantumului acesteia, ţinându-se astfel seama de toate împrejurările comiterii faptei, în conformitate cu prevederile art. 72 C .p .

Sentinţa va fi modificată şi cu privire la un aspect pe care Curtea îl va lua în considerare din oficiu, defavorabil inculpatei şi posibil a fi reţinut în apelul părţii civile şi anume interzicerea, atât ca pedeapsă complementară cât şi ca pedeapsă accesorie , faţă de inculpată, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c (dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii) precum şi a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. e C .p . (dreptul de a fi tutore au curator). Faţă de calitatea de asistent maternal pe care inculpata o deţinea la momentul săvârşirii faptei şi având în vedere că victima era un copil aflat în grija acesteia se impune interzicerea acestor drepturi.

Vor fi menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, în conformitate cu dispoziţiile art. 381 al. 1 ind.l C .p .p . coroborat cu art. 350 C .p .p . va fi menţinută starea de arest preventiv a inculpatei iar în conformitate cu dispoziţiile art. 381 al. 1 C .p .p . va fi dedusă din pedeapsă arestarea preventivă de la 22.12.2009 la zi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 al.3 C .p .p . cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Etichete: