DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Pedeapsă. Individualizare. Reducere. Criterii.

Bunurile care nu au fost folosite la savârsirea infractiunii nu pot fi confiscate.

Prin sentinta penala nr.799 din 24 martie 2003 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul penal nr.7014/2002, în baza art. l1 pct.2 lit.a cod pr.penala, cu ref.la art.l0 litc cod pr. penala au fost achitati inculpatii L.D si S.F. pentru savârsirea infractiunii prev.de art.62 pct.llita din legea nr.192/2001.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut în fapt urmatoarele:

In noaptea de 27/28 iunie 2002, inculpatii au fost depistati de paznicii S.C.”Intemational Travel 2000″S.R.L. în timp ce pescuiau pe ghiolul Dranov cu setei moniofilare, iar la ridicarea setcilor ce se aflau în apa, în plase se aflau 110 kg.caras, 22 kg.babusca, 12 kg.pIatica, peste ce a fost predat Piscicolei Murighiol. Cele 30 de setci monofilare au fost distruse prin ardere, iar barca si motorul cu care inculpatii s-au deplasat, au ramas în magazia Postului de Politie Murighiol.

Impotriva sus mentionatei sentinte penale, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca hotarârea instantei de fond este gresita întrucât a dat o interpretare eronata probelor administrate în cauza, solicitând admiterea apelului, desfiintarea în parte a hotarârii si condamnarea celor doi inculpati pentru infractiunea prev.de art.62 pct.l lit.a din legea nr.192/200 1.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penala nr.335 din 7 noiembrie 2003 pronuntata în dosarul penal nr.3361/2003, a admis apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea, a desfiintat în parte sentinta penala nr.799/23.03.2003 numai în privinta modului de solutionare a actiunii penale.

In temeiul art.62 pct.llit.a din Legea nr.192/2001 cu modificarile ulterioare si cu aplicarea art.74 lit.a cod penal, au fost condamnati inculpatii la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare fiecare.

In temeiul art.l din Legea nr.543/2002, s-au constatat gratiate integral si conditionat pedepsele aplicate inculpatilor. S-a atras atentia inculpatilor asupra cnsecintelor nerespectarii conditiilor de gratiere prev.de art.7 din Legea nr.543/4.10.2002.

In temeiul art.67 alin.1 din Legea nr. ! 92/200 1, modificata, s-a confiscat barca si motorul “Veterok” folosite la savîrsirea faptelor.

Impotriva deciziei penale nr.335 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpatii criticând-o ca nelegala si netemeinica, dar fara a arata motivele de recurs.

Verificând din oficiu probele dosarului, se constata urmatoarele:

Instanta de apel, în mod corect a stabilit situatia de fapt, încadrarea juridica, cât si vinovatia inculpatilor.

In ce priveste individualizarea pedepsei, în raport de faptul ca inculpatii nu au antecedente penale, de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa, de cuantumul modic al prejudiciului, se vor admite recursurile inculpatilor si se vor reduce pedepsele aplicate inculpatilor de la câte 2 ani la câte 1 an închisoare.

De asemenei, se vor admite recursurile si sub aspectul înlaturarii confiscarii speciala a barcii si motorului “Veterok”, întrucât în cauza acestea nu au servit la pescuirea pestelui, deci prevederile art.67 din Legea nr.192/200l, nu sunt îndeplinite.

Urmeaza a mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. . Măsuri de siguranţă. Confiscare specială. Nelegalitate.

Judecatoria Tulcea, prin sentinta penala nr.303 din 4 februarie 2004, în baza art.61 lit.i din Legea nr.192/2001 a condamnat pe inculpatul M. L. la pedeapsa de 40.000.000 lei amenda penala.

In baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe o durata de l an termen de încercare stabilit în conditiile art.82 Cod penal.

A fost atrasa atentia inculpatului asupra disp.art.83 cod penal a caror nerespectare are ca urmmare revocarea suspendarii.

In baza art.67 din Legea nr.192/2001 s-a dispus confiscarea autoturismului marca Dacia 1310 cu numar de înmatriculare TL-99-LAU, numar de identificare UU1R11711V2678922,de culoare gri metal, fabricat în anul 1997, proprietatea inculpatului M. L.

S-au admis pretentiile civile formulate de partea civila A.R.B.D.D.Tulcea.

A fost obligat custodele S.C.”Mercur Intercom”SRL Tulcea sa plateasca partii civile A.R.B.D.D.Tulcea suma de 8.496.000 lei reprezentând contravaloarea cantitatii de 274 Kg peste.

A fost obligat inculpatul sa plateasca partii civile A.R.B.D.D.Tulcea suma de 1.129.666 lei cu titlu de despagubiri.

In baza art.191 cod pr.penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunta astfel, s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 26.09.2003 în jurul orelor 21,00 un echipaj din cadrul Sectorului Politiei de Frontiera Tulcea, l-a oprit pentru control pe inculpatul M. L., întrucât se observase ca autovehiculul pe care-l conducea acesta din urma avea o mare încarcatura.

In prezenta martorilor C.V. si Z. I. s-a identificat în autovehiculul Dacia 1310 cu numar de înmatriculare TL-99-LAU, cantitatea de 274 kg peste.

Inculpatul M.L.transportase aceasta cantitate de peste pe ruta Sarinasuf – Tulcea, fara a avea documente de provenienta.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penala nr.76 din 30 martie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.L., cu motivarea ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinica criticându-le sub aspectul gresitei individualizari cât si a aplicarii gresite a masurii de siguranta a confiscarii autoturismului.

Conform art.67 din Legea nr.192/2001 sunt supuse confiscarii uneltele si ambarcatiunile de pescuit, animalele, mijloacele de transport, armele de foc si orice alte bunuri folosite pentru savârsirea faptei; din probele administrate în cauza rezulta în mod indubitabil ca autoturismul Dacia TL-99-LAU, proprietatea recurentului a contribuit doar la transportul pestelui sustras din Delta Dunarii si nu a fost folosit „pentru savârsirea faptei”.

Asadar, activitatea de transport a pestelui (deja sustras) nu face parte din latura obiectiva a infractiunii savârsite – în aceste connditii aratate nu este susceptibil de a fi confiscat.

Mai mult, din probele administrate în cauza, nu rezulta ca persoana inculpatului M.L., determina existenta unei stari de pericol si a bunului (autoturismul), astfel încât masura de confiscare dispusa de instanta este nejustificata.

In raport de aceste precizari, recursul declarat de inculpat este fondat în parte, respectiv numai sub aspectul gresitei confiscari a autoturismului Dacia TL-99-LAU, în sensul ca prin casarea celor doua hotarâri, se va înlatura si aplicarea art.67 din Legea nr.192/2001.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Măsuri de siguranţă. Confiscare specială.

Bunurile care nu au fost folosite la savârsirea infractiunii nu pot fi confiscate.

Prin sentinta penala nr.799 din 24 martie 2003 pronuntata de Judecatoria Tulcea în dosarul penal nr.7014/2002, în baza art. l1 pct.2 lit.a cod pr.penala, cu ref.la art.l0 litc cod pr. penala au fost achitati inculpatii L.D si S.F. pentru savârsirea infractiunii prev.de art.62 pct.llita din legea nr.192/2001.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, prima instanta a retinut în fapt urmatoarele:

In noaptea de 27/28 iunie 2002, inculpatii au fost depistati de paznicii S.C.”Intemational Travel 2000″S.R.L. în timp ce pescuiau pe ghiolul Dranov cu setei moniofilare, iar la ridicarea setcilor ce se aflau în apa, în plase se aflau 110 kg.caras, 22 kg.babusca, 12 kg.pIatica, peste ce a fost predat Piscicolei Murighiol. Cele 30 de setci monofilare au fost distruse prin ardere, iar barca si motorul cu care inculpatii s-au deplasat, au ramas în magazia Postului de Politie Murighiol.

Impotriva sus mentionatei sentinte penale, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sustinând ca hotarârea instantei de fond este gresita întrucât a dat o interpretare eronata probelor administrate în cauza, solicitând admiterea apelului, desfiintarea în parte a hotarârii si condamnarea celor doi inculpati pentru infractiunea prev.de art.62 pct.l lit.a din legea nr.192/200 1.

Tribunalul Tulcea, prin decizia penala nr.335 din 7 noiembrie 2003 pronuntata în dosarul penal nr.3361/2003, a admis apelul Parchetului de pe lânga Judecatoria Tulcea, a desfiintat în parte sentinta penala nr.799/23.03.2003 numai în privinta modului de solutionare a actiunii penale.

In temeiul art.62 pct.llit.a din Legea nr.192/2001 cu modificarile ulterioare si cu aplicarea art.74 lit.a cod penal, au fost condamnati inculpatii la câte o pedeapsa de 2 ani închisoare fiecare.

In temeiul art.l din Legea nr.543/2002, s-au constatat gratiate integral si conditionat pedepsele aplicate inculpatilor. S-a atras atentia inculpatilor asupra cnsecintelor nerespectarii conditiilor de gratiere prev.de art.7 din Legea nr.543/4.10.2002.

In temeiul art.67 alin.1 din Legea nr. ! 92/200 1, modificata, s-a confiscat barca si motorul “Veterok” folosite la savîrsirea faptelor.

Impotriva deciziei penale nr.335 din 7 noiembrie 2003 a Tribunalului Tulcea au declarat recurs inculpatii criticând-o ca nelegala si netemeinica, dar fara a arata motivele de recurs.

Verificând din oficiu probele dosarului, se constata urmatoarele:

Instanta de apel, în mod corect a stabilit situatia de fapt, încadrarea juridica, cât si vinovatia inculpatilor.

In ce priveste individualizarea pedepsei, în raport de faptul ca inculpatii nu au antecedente penale, de limitele de pedeapsa prevazute de lege pentru infractiunea comisa, de cuantumul modic al prejudiciului, se vor admite recursurile inculpatilor si se vor reduce pedepsele aplicate inculpatilor de la câte 2 ani la câte 1 an închisoare.

De asemenei, se vor admite recursurile si sub aspectul înlaturarii confiscarii speciala a barcii si motorului “Veterok”, întrucât în cauza acestea nu au servit la pescuirea pestelui, deci prevederile art.67 din Legea nr.192/200l, nu sunt îndeplinite.

Urmeaza a mentine celelalte dispozitii ale deciziei penale recurate.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Liberare sub control judiciar. .

12. Liberare sub control judiciar.

Fata de persoana inculpatului, în vârsta de 48 de ani, ce este la primul conflict cu legea penala, si în lipsa unor date din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca alte infractiuni (exista doar presupuneri), sunt aplicabile dispozitiile art. 1602 alin. 1 Cod procedura penala, atâta timp cât nu exista vreun caz de excludere.

Tribunalul Constanta, prin încheierea de sedinta din 9 iulie 2004, în baza art.160/8 a al.ultim Cod pr.penala, a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul C.M.C.

În termen legal inculpatul C.M.C., personal si prin aparatori angajati, a declarat recurs prin care critica nelegalitatea si netemeinicia încheierii de sedinta din 9 iulie 2004 a Tribunalului Constanta.

Se sustine ca, în mod gresit instanta de fond a respins cererea inculpatului C.M.C. de acordare a liberarii provizorie sub control judiciar, deoarece în cauza sunt îndeplinite conditiile art.160/2 cod pr.penala; inculpatul a recunoscut si regretat faptele comise; instanta de judecata a fost sesizata prin rechizitoriu, iar inculpatul a fost anchetat de instanta de judecata (având aceeasi pozitie de recunoastere si regret pentru faptele comise); lasarea în libertate a inculpatului nu prezinta pericol pentru ordinea publica, raportat si la starea grava a sanatatii.

Examinând legalitatea si temeinicia încheierii de sedinta în raport de criticile formulate cât si din oficiu conform art.389/9 al.1 pct.171, 18 si art.385/6 Cod pr.penala, curtea constata urmatoarele:

Recurentul inculpat C.M.C. a fost trimis în judecata prin rechizitoriul P.N.A. din 21.06.2004 pentru savîrsirea a patru infractiuni de luare de mita, fapte prevazute de art.254 al.1 Cod penal cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000 si art.41 al.2 cod penal.

Cauza a fost înregistrata la Tribunalul Constanta la data de 22 iunie 2004, iar inculpatul a fost anchetat de catre instanta de judecata la data de 9 iulie 2004.

De la începerea urmaririi penale si pâna în prezent, asa cum reiese din probele administrate (declaratiile inculpatului, declaratiile martorilor A.F., B.I.I., C.D.C., G.G.A.) rezulta ca recurentul inculpat a primit diferite sume de bani în valuta.

Conform art.160/2 al.1 Cod pr.penala – liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor savîrsite din culpa, precum si al infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 12 ani.

În art.160/2 al.2 Cod pr.penala – se arata ca învinuitul sau inculpatul arestat nu poate beneficia de liberare sub control judiciar, daca este recidivist ori când exista date din care rezulta necesitatea de a-l împiedica sa savîrseasca alte infractiuni sau ca acesta va încerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

Fata de persoana recurentului inculpat (este în vârsta de 48 ani, este la primul conflict cu legea penala), nu exista date din care sa rezulte necesitatea de a-l împiedica sa savârseasca alte infractiuni, este greu de dovedit (existând numai presupuneri) ca inculpatul arestat ar putea sa savârseasca o noua infractiune (orice persoana poate savîrsi o infractiune) sau ca va zadarnici aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau va distruge mijloacele de proba, astfel ca, cerintele prevazute de art.160/2 al.1 Cod pr.penala sunt îndeplinite de recurent.

De precizat este împrejurarea ca textul de lege referitor la liberarea provizorie sub control judiciar nu se refera la natura si gravitatea vreunei infractiuni, ci priveste doar infractiunea savârsita din culpa si în cazul celor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 12 ani.

Atâta timp cât cerintele art.1602 al.1 Cod pr.penala sunt îndeplinite, curtea va admite recursul si va casa încheierea de sedinta, va admite cererea formulata de inculpat privind liberarea provizorie sub control judiciar.

Pe timpul liberarii provizorii sub control judiciar, recurentul inculpat trebuie sa respecte mai multe obligatii prevazute de art.1602 al.3 Cod pr.penala, respectiv:

– sa nu depaseasca limita teritoriala a orasului Eforie si a municipiului Constanta;

– sa comunice organelor judiciare orice schimbare de domiciliu sau resedinta;

– sa se prezinte la organul de urmarire penala sau dupa caz, la instanta de judecata, ori de câte ori este chemat;

– sa nu intre în legatura cu persoanele în calitate de martori, parti vatamate din dosarele penale ale sale (inculpat);

– sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la savîrsirea faptei.

Instanta va dispune aplicarea art.1603 Cod pr.penala potrivit cu care „controlul judiciar instituit de instanta poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice”.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Liberarea condiţionată se acordă în cazul în care condamnatul a executat ifracţiunea stabilită de lege din pedeapsă, nu a fost sancţionat disciplinar, a executat dispoziţiile primite, a dat dovezi temeinice de îndreptare.

c) Judecatoria Medgidia, prin sentinta penala nr.2778 din 28.11.2003, a admis contestatia formulata de condamantul P.N.

S-a dispus liberarea conditionata a condamnatului.

Pentru a se pronunta astfel, s-a retinut ca acesta nu poseda antecedente penale, are o vârsta înaintata, este bolnav si nu a fost sanctionat disciplinar.

Impotriva acestei hotarâri a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.5 din 5 ianuarie 2004,a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia, cu motivarea ca prima instanta a pronuntat o solutie legala si temeinica.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta si inculpatul.

Recursul declarat de parchet vizeaza nelegalitatea si netemeinicia sentintelor pronuntate, în sensul ca, au fost încalcate cerintele art.385/9 pct.171 cod pr.penaIa, nefiind îndeplinite cerintele art.59 si 60 Cod penal.

Recursul declarat de catre inculpat a fost retras de acesta în sedinta publica din 9 martie 2004, sens în care se vor aplica dispozitiile art.385/4 al.2 cu referire la art.369 cod. pr.penaIa.

Recursul declarat de catre parchet este nefondat.

Condamnatul se afla în executarea unei pedepse de 12 ani închisoare pentr savârsirea infractiunii de omor, pedeapsa ce a început sa fie executata la data de 13.10.1997 si urmeaza a expira la 12.10.2009.

Din continutul procesului-verbal al comisiei pentru punerea în libertate din cadrul Penitenciarului Poarta Alba, rezulta ca, condamnatul nu a fost sanctionat disciplinar, a executat dispozitiile primite, nu a fost folosit la munca, nu a fost recompensat si este în vârsta de 73 ani.

De asemenena, se arata ca acesta nu a manifestat receptivitate fata de activitatile de reeducare, iar comisia îl amâna la 15.04.2004, având în vedere gravitatea faptei, cât si a împrejurarii ca condamnatul nu a dat dovezi temienice de îndreptare.

Potrivit art.59 cod penal, dupa ce condamnatul a executat cel putin % în cazul închisorii mai mare de 10 ani, daca este staruitor în munca, disciplinat si da dovezi temeinice de îndreptare, tinând seama si de antecedente sale penale, condamnatul poate fi liberat conditionat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Potrivit art.60 al.2 cod penal,(text de lege aplicabil în speta – condamnatul are 74 ani în prezent), pot fi liberati condamnatii trecuti de vârsta de 60 ani, dupa executarea a unei jumatati în cazul închisorii mai mare de 10 ani si daca sunt îndeplinite .celelalte conditii prevazute de art.59 cod penal.

Aceste doua texte de lege au fost corect interpretate atât de instanta de fond si apel, cînd au admis contestatia formulata de condamnat si au dispus punerea în libertate a condamnatului (acesta a executat 6 ani si 5 luni în perioada 13.10.1997¬9.03.2004).

Deci cele doua conditii – conduita buna a condamnatului cât si fractiunea de pedeapsa ce a fost executata de condamnat – sunt îndeplinite cumulativ, iar recursul parchetului. urmeaza a fi respins ca nefondat în temeiul art.385/15 pctl litb cod pr.penala.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Liberarea condiţionată se acordă în cazul în care condamnatul a executat ifracţiunea stabilită de lege din pedeapsă, nu a fost sancţionat disciplinar, a executat dispoziţiile primite, a dat dovezi temeinice de îndreptare

b) Liberarea conditionata se acorda în cazul în care condamnatul a executat ifractiunea stabilita de lege din pedeapsa, nu a fost sanctionat disciplinar, a executat dispozitiile primite, a dat dovezi temeinice de îndreptare. Natura si gravitatea faptei nu sunt prevazute printre criteriile art.59 cod penal, deoarece acestea au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei.

Starea de recidiva a inculpatului, în lipsa altor impedimente, nu este de natura a-l exclude de la aplicarea dispozitiilor privind liberarea conditionata.

La 01 octombrie 2003, comisia de propuneri pentru liberare conditionata ce Junctioneaza în Penitenciarul Poarta Alba jud.Constanta, a analizat situatia condamnatului P.I. aflat în executarea unei pedepse de 7 ani si 6 luni privativa de libertate, si a amânat liberarea acestuia pâna la 01.01.2004, când urma sa fie reluata analiza.

Procesul verbal nr.44 din 01.10.2003 al comisiei amintite a fost contestat de P.I., care l-a criticat pentru netemeinicie, aratând ca a executat fractia din pedeapsa prevazuta de lege pentru liberare conditionata, a respectat întocmai regulamentul de ordine interioara din penitenciar si a fost recompensat de 5 ori, cu suplimentarea drepturilor.

Judecatoria Medgidia sesizata cu solutionarea contestati ei, a admis cererea condamnatului P.I. si a dispus liberarea conditionata a acestuia.

Hotarârea Judecatoriei a fost atacata cu apel de catre procuror, care a criticat-o pentru gresita aplicare a prevederilor legale referitoare la liberarea conditionata, netinând seama de starea de recidiva a condamnatului.

Tribunalul Constanta prin decizia penala nr.904 pronuntata la 20.11.2003, în dosarul 2010/2003 a respins ca nefondat apelul procurorului, motivând ca starea de recidiva a condamnatului P.I. nu înlatura posibilitatea liberarii sale conditionate, atâta vreme cât sunt îndeplinite celelalte conditii cerute de lege (art.59 cod penal).

Ambele hotarâri au fost recurate de catre procuror, care a reiterat motivele din apel, referitoare la starea de recidiva a inculpatului, adaugând faptul ca, P.I. a câstigat prin munca numai 12 zile, desi s-a aflat în detentie o perioada apreciabila de timp, începând cu 09.01.1999.

Curtea constata ca hotarârile pronuntate în cauza sunt legale si temeinice, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul procurorului.

Textele ce reglementeaza institutia liberarii conditionate prevad ca organele judiciare chemate sa rezolve o asemenea problema, trebuie sa tina seama de antecedentele penale ale condamnatului si nicidecum înlaturarea acestuia de la beneficiul liberarii conditionate. Faptul ca P.I.a mai fost condamnat la 1 an si 6 luni închisoare, nu înseamna ca acesta nu poate beneficia de liberare conditionata.

Imprejurarea ca P.I. a câstigat numai 12 zile prin munca depusa în perioada detentiei, nu dovedeste ca acesta nu a fost staruitor în munca. Este binecunoscuta situatia lipsei frontului de lucru pentru detinuti în perioada de dupa 1990, când sectoarele economice (agricultura si constructii) în care era folosita o asemenea forta de munca, au cunoscut o serIoasa reducere a activitatii. Procurorul invocând numarul mic de zile câstigate prin munca de condamnat, nu a adus dovezi ca situatia este imputabila acestuia, iar din procesul verbal al comisiei nu rezulta vreo sanctionare a celui în cauza pentru refuz de munca.

Instanta de recurs retine ca, P.I. a respectat regulamentul de ordine interioara din penitenciar, a executat dispozitiile primite de cei inditruiti în acest sens si constata astfel ca a dat dovezi temeinice de îndreptare, hotarârea instantei de fond care a dispus liberarea sa conditionata fiind temeinica.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Conduita necorespunzatoare a inculpatilor fata de ordinea de drept determinata de condamnarile anterioare, precum si urmarile ce s-ar fi putut produce prin sustragerea gratarelor de protectie a canalului de colectare a apelor pluviale, dovedesc ca fapta savârsita de acestia prezinta gradul de pericol social al infractiunii de furt calificat.

Prin sentinta penala nr.904, pronuntata în data de 21 aprilie 2004, în dosarul penal nr.1513/2003, Judecatoria Constanta:

În baza art.11 pct.2 lit.”a” cod pr.penala, raportat la art.10 lit.”b/1” cod pr.penala, în referire la art.18/1 cod penal, a achitat inculpatii: Z.C., cu antecedente penale, si P.C.D., cu antecedente penale, pentru infractiunea de furt calificat prev.de art.208 al.1- 209 al.1 lit.”a,e,g,” cod penal,

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca în noaptea de 06/07.04.2003 au sustras 3 gratare de protectie a canalului pluvial de pe str.Grivitei din Constanta, pentru a le valorifica la centrele de preluare a metalelor refolosibile.

Inculpatii au fost surprinsi de politie dupa ce au parasit locul faptei, având asupra lor cele trei gratare si au fost restituite partii vatamate R.A.J.A Constanta. Astfel a fost reparata paguba de 6.872.250 lei (file 11-13 dos.urm.penala).

Judecatoria a apreciat ca fapta dedusa judecatii este în mod vadit lipsita de importanta si nu prezinta gradul de pericol social al infractiunii de furt, deoarece s-a adus o atingere minima patrimoniului partii vatamate.

Hotarârea primei instante a fost atacata cu apel de catre procuror, care a criticat-o pentru gresita achitare a inculpatilor, hotarâre ce a fost însa mentinuta de Tribunalul Constanta prin decizia nr.470 din 24.08.2004, dosar nr.998/2004, care si-a însusit motivarea judecatoriei.

Ambele hotarâri au fost atacate cu recurs de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, care a reiterat motivele din apel, referitoare la gresita achitare a inculpatilor.

Curtea, în raport de probele dosarului, constata ca recursul este întemeiat si, în consecinta va casa hotarârile instantelor care s-au pronuntat în cauza anterior.

Pentru a constata ca o fapta este lipsita în mod vadit de importanta si ca nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, trebuie avut în vedere nu numai consecinta acesteia materializata prin cuantumul pagubei, ci si alte urmari ce s-ar putea produce si care îi dau un grad de pericol social ridicat.

Din procesul verbal de cercetare la locul faptei si plansa foto existente în dosarul de urmarire penala, (file 4-8), rezulta ca strada pe care erau montate gratarele de protectie a canalului de colectare a apelor pluviale era deschisa circulatiei publice. În aceste conditii, noapte fiind, strada neiluminata, lasarea canalului fara gratarele de protectie a creat un pericol concret si iminent pentru participantii (pietoni si autovehicule) la traficul rutier din zona, care se putea chiar materializa prin accidente rutiere cu consecinta degradarii autovehiculelor sau vatamarea corporala a persoanelor fizice.

De asemenea, textul (art.181 din cod penal) ce reglementeaza fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni, mai are în vedere, scopul urmarit de infractor, persoana si conduita acestuia.

Din actele dosarului de urmarire penala (file 17 si 26), rezulta ca Z.C. a mai fost condamnat la 6 luni închisoare pentru infractiune de furt calificat prin sentinta penala nr.71/28.03.2002 de catre Judecatoria Babadag, care a si dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Fata de acelasi inculpat, Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta a pus în miscare actiunea penala la 11.10.2002 (dos.nr.5677/P/2002), tot pentru infractiune de furt continuata.

La rândul sau P.C.D. a mai fost condamnat la 3 luni închisoare pentru savârsirea unei infractiuni de furt, prin sentinta penala nr.456 din 31.10.2002 a Judecatoriei Fetesti, care a dispus suspendarea conditionata a executarii acesteia. În perioada 2000-2002, parchetul a mai aplicat celui nominalizat, în 4 rânduri sanctiuni cu caracter administrativ (amenzi) pentru infractiuni de furt si favorizarea infractorului. La 19.03.2003 Parchetul de pe lânga Judecatoria Fetesti a pus în miscare actiunea penala fata de acesta în dosarul nr.876/2003, pentru tentativa la infractiunea de furt calificat. Înca în cursul judecarii în fond a inculpatului respectiv, acesta era arestat preventiv în alta cauza, iar, ulterior, prin sentinta penala nr.443/06 iulie 2004 (dos.nr.1122/2004) a Tribunalului Constanta, a fost condamnat la 8 ani închisoare pentru infractiunea de tâlharie.

Având în vedere aceste date, referitoare la condamnarile fiecaruia dintre ei, ceea ce evidentiaza o conduita necorespunzatoare fata de ordinea de drept, cât si toate urmarile, ce ar fi avut fapta comisa de intimati la data de 06/07.04.2003 si dedusa judecatii în cauza, aceasta prezinta gradul de pericol social al infractiunii de furt calificat (art.208 al.1 – art.209 al.1 lit.”a,e,g” din cod penal) pentru care Z.C. si P.C.D. urmeaza sa fie condamnati.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

k) Prin sentinta penala nr.2165 pronuntata în data de 22.10.2003, în dosar penal nr.1366/2003, Judecatoria Constanta:

In temeiul art.11 pct.2 lit.”a” cod proc.penala, raportat la art.10 lit.”b1” cod proc.penala, l-a achitat pe inculpatul E.M.S. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.37 al.1 din Decretul nr.328/1966 republicat, cu aplicare art.13 cod penal.

In temeiul art.345 al.4 cor proc.penala si art.181 al.3 cod penal, raportat la art.91 cod penal, a aplicat inculpatului sanctiunea administrativa a amenzii în cuantum de 2.500.000 lei.

Pe baza probelor ce au fost administrate s-a retinut ca la 12 noiembrie 2002, orele 05.00, inculpatul a fost depistat conducând pe drumuri publice (strazi din municipiul Constanta) autoturismul CT-99-VAD.

La controlul cu aparatul alcooltest, s-a constatat ca E.M.S. avea o îmbibatie de 0,65 mg%0 alcool în aerul expirat (fila 6 dos.urm.penala). Ulterior, au fost recoltate si doua probe de sânge care analizate în laborator, au evidentiat ca inculpatul avea la 12 noiembrie 2002 orele 05.25 si orele 06.30, o alcoolemie de 1,20 gr%0, respectiv 1 gr%0 (file 7 – 10 dosar urm.penala).

In legatura cu starea de fapt expusa, inculpatul a declarat organelor de cercetare penala a politiei si instantei, ca înainte de a fi depistat consumase bere împreuna cu alti colegi de munca.

Instanta a apreciat ca fapta dedusa judecatii nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, tinând seama de vârsta (21 ani) lui E.N.S., sinceritatea de care a dat dovada faptuitorul în timpul procesului, lipsa antecedentelor sale penale si împrejurarea ca fapta nu a avut consecinte negative pentru traficul rutier sau ceilalti participanti la trafic.

Hotarârea primei instante a fost atacata cu apel de catre procuror, care a solicitat condamnarea inculpatului, sustinând ca fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Tribunalul Constanta, prin decizia penala nr.254 din 20.04.2004, (dosar nr.323/2004), a respins ca nefondat apelul procurorului, însusindu-si motivarea primei instante.

Ambele hotarâri au fost atacate cu recurs de catre Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta, care a reiterat motivele din apel.

Curtea, a examinat lucrarile dosarului si a constatat netemeinica critica formulata de procuror, astfel ca recursul va fi respins ca nefondat.

Este adevarat ca fapta dedusa judecatii este o fapta de pericol, dar nu este lipsit de interes în solutionarea cauzei, de a se vedea daca s-a produs într-adevar un pericol real, pe care l-au analizat atât prima instanta, cât si tribunalul.

Din lucrarile dosarului rezulta ca E.M.S. a condus autoturismul pe strazi din municipiul Constanta, având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala, dar la o ora când traficul rutier înregistreaza o scadere aproape totala, mai ales ca fapta a avut loc în luna noiembrie a anului 2002, când circulatia pe timpul noptii este mult redusa.

Textul penal (art.181 din cod penal), în baza caruia instantele au apreciat ca fapta este lipsita de pericol social, are în vedere atât împrejurarile în care a fost comisa aceasta, cât si urmarea produsa, ori care s-ar fi putut produce, urmare care nu a avut loc si nici nu s-ar fi putut produce, deoarece asa cum aratam circulatia la data si ora respective erau reduse în municipiul Constanta.

De asemenea, instanta în mod corect a avut în vedere persoana si conduita faptuitorului, care este tânar, încadrat în munca, nu a mai fost condamnat si a fost sincer în cursul procesului penal.

Mai este de retinut si împrejurarea ca, alcoolemia constatata în cursul cercetarii penale era în scadere, ceea ce reduce mult chiar si pericolul faptei deduse judecatii.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL.PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

j) Prin sentinta penala nr.33 din 22 ianuarie 2004 pronuntata de Judecatoria Mangalia în dosarul penal nr.342/2003, în baza art.11 pct.2 lit.a cod pr.penala, rap.la art.10 lit.b cod pr.penala, a fost achitat inculpatul C.V., pentru savârsirea infractiunii prev.de art.79 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca situatie de fapt, urmatoarele :

În noaptea de 7/8.08.2003, un echipaj al politiei de frontiera a oprit pentru control autoturismul marca „Olticit” cu nr.B-20-UNT, cu acest prilej C.V. – conducatorul auto, nu avea asupra sa permisul de conducere si certificatul de înmatriculare al autoturismului.Totodata lucratorii de politie au observat ca acesta consumase bauturi alcoolice si fiind testat cu aparatul „Printer 7410” a rezultat o concentratie de 0,86 gr.%0, iar în sânge o alcoolemie de 0,95 gr.%0.

Apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Mangalia împotriva sus mentionatei sentinte penale, prin decizia penala nr.217/2004 pronuntata de Tribunalul Constanta, în baza art.379 pct.2 lit.a cod pr.penala, a fost admis, s-a desfiintat sentinta penala si rejudecând, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 cod pr.penala în ref.la art.18/1 cod penal, a fost achitat inculpatul pentru savârsirea infractiunii prev.de art.79 alin.1 din OUG nr.196/2002.

În baza art.18/1 alin.3 cod penal si art.91 lit.c cod penal s-a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ de 5.000.000 lei.

Împotriva deciziei penale nr.217/2004 a Tribunalului Constanta si a sentintei penale nr.33/2004 a Judecatoriei Mangalia, au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta si inculpatul C.V. criticându-le ca nelegale si netemeinice.

În motivele de recurs Parchetul de pe lânga tribunalul Constanta, solicita casarea ambelor hotarâri penale, înlaturarea prevederilor din art.18/1 cod penal si în raport de gravitatea faptei comise, coinculpatul sa fie condamnat la o pedeapsa cu închisoare cu suspendarea executarii.

Inculpatul C.V., solicita sa fie achitat în conformitate cu prevederile din art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d cod pr.penala, întrucît probele de recoltarea sângelui au fost recoltate în conditii de nelegalitate, iar în subsidiar se solicita mentinerea deciziei penale recurate.

Verificând legalitatea si temeinicia hotarârilor penale recurate, prin prisma criticilor aduse, din probele dosarului, se constata urmatoarele :

Potrivit art.79 din O.U.G. nr.195/2002 „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 gr.%o alcool pur în sânge, ori o concentratie ce depaseste 0,40 mg./l alcool pur în aerul expirat, constituie infractiune”.

În speta, în cauza, dupa depistarea inculpatului si testarea sa cu aparatul „Printer 7410”, a rezultat ca a condus pe drumurile publice autovehicolul, desi avea o concentratie de 0,86 mg./l alcool pur în aerul respirat. Dupa transportarea sa la Spitalul Municipal Mangalia, în sângele recoltat s-a constatat o alcoolemie de 0,95 gr.%0, inculpatul refuzând recoltarea celei de-a doua proba. De precizat ca, desi contesta modul de recoltarea probelor biologice, inculpatul se face vinovat de savârsirea infractiunii, în raport de concluziile aparatului „Printer 7410”, raportat la varianta a 2-a a testului încriminator.

În ce priveste motivul de recurs al Parchetului, în raport de alcoolemia pe care inculpatul a avut-o, de faptul ca nu are antecedente penale, atitudinea sa sincera pe parcursul procesului penal, de distanta scurta de drum pe care a condus autoturismul, se va respinge ca nefondat, considerând decizia penala recurata, legala si temeinica.

Pentru considerentele mentionate, în baza art.38515 pct.1 lit.b cod pr.penala, se vor respinge ca nefondate ambele recursuri.

Tags: Drept penal

DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ. Fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

i) Prin sentinta penala nr.90 din 14 ianuarie 2004,Judecatoria Tulcea în baza art.79 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002, cu aplicarea art.74 lit.c cod penal si art.76 lit.d Cod penal, a condamnat pe inculpatul I.G., la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare.

In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executaarii pedepsei pe o durata de 2 (doi) ani si 3 (trei) luni, termen de încercare stabilit în conditiile art.82 Cod penal, atrâgandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 Cod penal.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca, la data de 11.VII.2003, în jurul orelor 19,30, întâlnindu-se cu 2 prieteni, inculpatul I.A. a consumat 50 ml.gin si 2 halbe cu bere, ulterior cei trei plecând sa se plimbe cu autoturismul având numar de înmatriculare TL-85-AUR, ce apartinea inculpatului si care a fost initial condus de catre numitul C.C.I.

Ajungând pe strada 1848, în zona Scolii Generale nr.8, grupul s-a oprit, C.I. a consumat o bere si a refuzat sa mai urce la volan, situatie în care inculpatul a decis sa conduca el autoturismul pâna la blocul în care locuieste situat pe Aleea Cristina.

La intersectia strazii 1848 cu strada Barajului din municipiul Tulcea, inculpatul a fost depistat în trafic de catre un echipaj din cadrul Biroului Politiei Rutiere, iar în urma verificarii cu aparatul Drager s-a constatat ca acesta avea în respiratie o concentratie alcoolica de 0,5 mg/l, ceea ce a impus deplasarea la Serviciul de Ambulanta Tulcea, unde i s-au recoltat probe de sânge, stabilindu-se o alcoolemie de 0,95 gr.%o si respectiv 0,80 gr.%o.

Împotriva hotarârii a declarat apel la data de 15.01.2004 inculpatul I.A., care a adus critici hotarârii în ceea ce priveste modul de individualizare a pedepsei, prin neaplicarea dispozitiilor art.181 Cod penal.

Prin decizia penala nr.51/2004, Tribunalul Tulcea a respins apelul ca nefondat, considerând ca fata de împrejurarile savârsirii faptei, nu se justifica aplicarea dispozitiilor art.181 Cod penal.

Impotriva deciziei penale nr.51/2004 pronuntata de Tribunalul Tulcea si a sentintei penale nr.90/2004 pronuntata de Judecatoria Tulcea, inculpatul I.A. a declarat recurs criticînd solutia pentru nelegalitate si netemeinicie în raport de persoana inculpatului, împrejurarile concrete în care s-a comis fapta, apreciind ca se impune achitarea sa în conformitate cu dispozitiile art.18 1 Cod penal, întrucât fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

În aparare depune un numar de 9 caracterizari.

Examinând legalitatea si temeinicia sentintelor pronuntate în raport de criticile formulate cât si din oficiu, curtea retine urmatoarele:

Din probele administrate în cauza, se retine ca inculpatul s-a deplasat cu autoturismul aproximativ 400 m, motivat de faptul ca însotitorul sau care a condus initial autoturismul a refuzat sa-l mai conduca pâna la locuinta sa.

Inculpatul a consumat bauturi alcoolice, stiind ca autoturismul sau va fi condus de catre prietenul sau pâna în fata locuintei sale.

Din caracterizarile depuse la dosar rezulta ca inculpatul nu este un consumator de bauturi alcoolice, iar consumarea acestora în data de 11.VII.2003, reprezinta un caz izolat.

Inculpatul a condus autoturismul sub influenta bauturilor alcoolice în jurul orei 01,00, când traficul rutier era foarte redus.

Potrivit art.181(1) Cod penal: „Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni”.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsirea faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.

Având în vedere ca, în speta, fapta savârsita de inculpat nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si se justifica aplicarea dispozitiilor art.181 Cod penal, instanta va admite recursul declarat de inculpat si în baza art.11 pct.2 lit.a cu referire la art.10 lit.b1 cu referire la art.18 Cod penal achita pe inculpatul Ignat Aurelian pentru infractiunea prevazuta de art.79, OUG nr.195/2002, deoarece îi lipseste trasatura privind pericolul social.

Aplica o amenda administrativa de 3.000.000 lei.

Tags: Drept penal