Top

Fond funciar

Prin sentinta civila nr. 3034/20.03.2009 a Judecatoriei Bacau a fost respinsa ca inadmisibila actiunea civila având ca obiect „obligatie de a face” formulata de catre reclamantul N.M. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locala O. si Comisia Judeteana Bacau pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut urmatoarele:

Potrivit art. 27 al. 3 din H.G. 890/2005 persoanele nemultumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de catre comisiile locale… pot face contestatie, în termen de 10 zile …, contestatie adresata comisiei judetene. La aliniatele 7 si 8 ale aceluiasi articol se prevede ca dupa analizare, comisia judeteana, prin hotarâre, va solutiona contestatiile, iar persoanele nemultumite pot face plângere împotriva comisiei judetene la judecatorie, în termen de 30 de zile.

Prin urmare reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere care se adreseaza comisiei locale , iar împotriva propunerilor facute de aceasta comisie , persoana nemultumita poate face contestatie la comisia judeteana.

În cazul de fata , reclamantul N.M. , cu toate ca a formulat prima cerere din care se putea întelege doleanta sa abia în data de 13.01.2009 la Comisia locala O., nu a asteptat raspunsul sau propunerile acesteia si , la data de 16.02.2009 ,a formulat o cerere direct la Judecatoria Bacau pentru înscrierea unor suprafete de teren în titlul de proprietate nr. 228550/1997.

Prin prisma actelor normative amintite mai sus, instanta constata ca aceasta cerere este inadmisibila, atât pentru faptul ca cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate se adreseaza direct comisiei locale si nu judecatoriei, cât si pentru considerentul ca eventualele contestatii împotriva propunerilor comisiei locale se adreseaza comisiei judetene si nu instantelor judecatoresti.

În consecinta, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge actiunea ca inadmisibila.

Impotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamantul criticând-o în esenta pe motiv ca instanta nu s-a pronuntat asupra fondului cererii sale.

Intimatele nu au depus întâmpinare în aparare.

In recurs, reclamantul recurent a depus în copia titlul de proprietate nr.228550/28.02.1997.

Examinând actele si lucrarile dosarului prin raportare la motivele de recurs invocate constata ca acesta este fondat pentru urmatoarele considerente:

Din modalitatea în care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecata rezulta ca acesta a solicitat obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren a carui suprafata nu o precizeaza si înscrierea acestuia în TP nr.228550/1997.

Contrar celor retinute de catre instanta de fond aceasta cerere de reconstituire a fost formulata si la Comisia Locala O. la data de 22.12.2008 dupa cum rezulta din chiar recunoasterea acestei pârâte conform înscrisului aflat la fila 19 din dosarul de fond.

Prin acelasi înscris pârâta Comisia Locala O. îsi exprima punctul de vedere în sensul ca cererea reclamantului este tardiva si neîntemeiata, fara însa ca în conformitate cu atributiile stabilite în sarcina sa prin art.6 lit.a,b si h din H.G. 890/2005 sa faca a propunere de validare sau invalidare a pretentiilor reclamantului pentru ca acesta sa uzeze de caile administrative puse la dispozitia sa în cazul respingerii cererii de reconstituire.

In acest contest reclamantul s-a adresat instantei de judecata solicitându-i obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate.

Astfel, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nefiind solutionata de catre autoritatile administrative competente potrivit legii, instanta de judecata în virtutea dreptului sau de plenitudine de jurisdictie acordat prin lege nu este limitata doar la posibilitatea de a anliza legalitatea si temeinicia actelor pe care autoritatile administrative le emit în exercitarea atributiilor stabilite de lege prin procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, ce poate dispune ea însasi asupra reconstituirii dreptului de proprietate si a amplasamentului.

Aceasta, deoarece nesolutionarea cererii reclamantului echivaleaza cu refuzul reconstituirii dreptului de proprietate, refuz ce nu poate ramâne necenzurat fata de dispozitiile art.21 alin.1 din Constitutia României.

De altfel, reluarea procedurilor administrative, în sensul aratat de catre instanta de fond, contravine si principiului solutionarii cauzei într-un termen rezonabil, principiu consacrat prin art.6 paragraful 1 din C.E.D.O.

Pentru aceste considerente constatând ca în mod gresit cauza a fost solutionata în temeiul exceptiei inadmsibilitatii, în temeiul art. 304 pct.9 si art.312 alin.3 si 5 cod procedura civila va admite recursul, va casa în tot sentrinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, aceasta urmând a se pronunta asupra cererii de reconstituire formulata de catre reclamant.

Etichete: