Procedura instituită prin Legea nr.18/1991, are un caracter special, derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevăzută de legile fondului funciar, care este obligatorie, şi o acţiune în justiţie, pe calea dreptu
Prin cererea adresata instantei reclamanta F.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.L de fond funciar C., sa se dispuna validarea si punerea reclamantei în posesie cu suprafata de 500 mp, teren situat în intravilanul comunei C., motivat de faptul ca desi a formulat o cerere de reconstituire cu privire la aceasta suprafata în anul 2005, comisia locala refuza sa se pronunte cu privire la ea.
Instanta de fond a respins ca inadmisibila actiunea astfel cum a fost modificata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca reclamanta solicita reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie pentru suprafata de teren de 500 mp intravilan ce face obiectul legilor fondului funciar, lege care prevede procedura pe care persoana interesata trebuie sa o parcurga pentru a beneficia de stabilirea dreptului de proprietate.
In speta, reclamanta, fara a astepta sa se pronunte comisia locala de fond funciar cu privire la cererea sa de reconstituire si fara a urma procedura instituita de lege în sensul de formula contestatie împotriva masurilor stabilite de comisia locala, a solicitat direct instantei de judecata reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 500 mp si punerea în posesie cu aceasta suprafata. Or, în cadrul procedurii speciale prevazute de legea nr.18/1991 instanta poate fi investita numai cu plângerea împotriva hotarârii comisiei judetene prin care a fost solutionata contestatia asupra masurilor stabilite de comisia locala, nu si cu o actiune directa vizând reconstituirea dreptului de proprietate.
Obligativitatea comisiei judetene de a se pronunta prin hotarâre de validare sau invalidare, în conditiile art.53 alin.1 din Legea nr.18/1991 si art. 27 alin.3 din H.G. nr.890/2005, vizeaza orice cerere formulata în temeiul legilor fondului funciar, legea neprevazând nici o exceptie de la aceasta regula.
Astfel, Legea nr.18/1991 stabileste o procedura admnistrativ-jurisdictionala cu caracter obligatoriu, astfel încât persoanele îndreptatite la reconstituirea dreptului de proprietate care, în temeiul legilor fondului funciar, nu au urmat aceasta procedura, nu pot pretinde direct instantelor judecatoresti emiterea unei hotarâri de reconstituire a dreptului de proprietate. Numai dupa parcurgerea procedurii prealabile prevazute de lege persoana nemultumita se poate adresa cu plângere la instanta.
Nici refuzul nejustificat al comisiei locale de fond funciar de a raspunde celui interesat de reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de teren situata în intravilan si nici solutionarea cererii de reconstituire cu întârziere nu ar putea sa atraga admisibilitatea unei actiuni directe la instanta privind reconstituirea dreptului de proprietate. Procedura instituita prin Legea nr.18/1991, are un caracter special, derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevazuta de legile fondului funciar, care este obligatorie, si o actiune în justitie, pe calea dreptului comun, pentru obtinerea acelorasi efecte.
În consecinta, întrucât reclamanta solicita direct instantei reconstituirea dreptului de proprietate si punerea în posesie cu privire la o suprafata de teren pentru care nu a urmat procedura obligatorie prevazuta de lege si având în vedere ca instanta nu poate reconstitui sau constitui dreptul de proprietate la cererea directa a solicitantului, fara ca acesta sa se fi adresat în prealabil celor doua comisii, deoarece ar înseamna sa se substituie în atributiile acestora, instanta, în baza art.51 si art.53 din Legea nr.18/1991 si art. 27 din H.G.nr.890/2005, instant a respins ca inadmisibila actiunea astfel cum a fost modificata.