Top

Reconstituire drept de proprietate pentru asociaţii composesorale

Pronunţând sentinţa civilă nr. 1100/12.05.2009, Judecătoria Moineşti a respins ca nefondată plângerea formulată de Asociaţia Composesorală C. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană Bacău şi Comisia Locală Asău împotriva hotărârii nr. 12687/18.11.2008 emisă de prima pârâtă şi, admiţând excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale pasive a intervenientei R.N.P. – D.S. Bacău, a respins cererea de intervenţie în interes accesoriu pârâtelor.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că pe raza judeţelor Harghita şi Bacău, conform cărţilor funciare, comunitatea composesorală C. şi S. au deţinut mai multe suprafeţe de teren, ultimele notări în cărţile funciare făcându-se în baza naţionalizării nr. 119/1948, reluate în februarie 2004.

Prin sentinţa civilă nr. 620/20.03.2000 a Judecătoriei Miercurea Ciuc s-a dispus înregistrarea Asociaţiei Composesorale C. în Registrul special al persoanelor juridice.

Conform Statutului Composesoratului (filele 142 – 147 dosar) membrii composesoratului pot fi persoane fizice sau juridice .

Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1696/27.11.2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, se constată că Asociaţia Composesorală C. este succesoarea în drepturi a fostului Composesorat C..

S-a reţinut în motivarea acestei hotărâri că în comuna S. au fost două composesorate, unul C. şi unul S. care s-au înfiinţat după 1989, al doilea fiind Composesoratul A.

Aşa cum reiese din foaia de proprietari a cărţilor funciare cu înregistrările până în 1947, cele două composesorate: C. şi S. (actul A.) nu aveau delimitate proprietăţile.

Reclamanta nu a dovedit că acestea şi-au delimitat proprietăţile şi nici ce bunuri ale membrilor composesori au fost preluate abuziv. Pe de altă parte reclamanta nu a dovedit că moştenitorii foştilor membri ai Composesoratului C. sunt membri, conform statutului, ai actualului composesorat şi că au acceptat moştenirea autorilor.

Instanţa a apreciat că menţiunea din dispozitivul sentinţei civile nr.1696/2006 a Judecătoriei Miercurea Ciuc „că reclamanta este succesoarea în drepturi a fostului Composesorat C.” se referă numai la acele drepturi prevăzute în actul de constituire, respectiv dreptul de proprietate asupra patrimoniului constituit, dreptul de a desfăşura activităţile legale stabilite, dreptul la denumire, la organizare şi reprezentare.

În lipsa altor menţiuni exprese în actul de constituire şi statut şi în lipsa unor dovezi certe că foştii membri composesori au ca moştenitori pe actualii membri composesori, care fiecare au solicitat personal sau au mandatat pe reprezentanţii composesoratului să solicite reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile cu vegetaţie forestieră pe care le-au avut, instanţa constată că reclamanta ca persoană juridică nu este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pe terenul fostului Composesorat C..

Aceasta cu atât mai mult cu cât din foaia de proprietari – din cartea funciară – din anul 1947 nu se ştie cât aparţinea fiecăruia din cele două composesorate: C. şi S. şi nici dacă cele două composesorate înfiinţate după 2000, respectiv C. şi A. au ca membri moştenitorii foştilor membri ai fiecăruia din vechile composesorate.

Pentru a dovedi aceste situaţii, reclamanta în baza principiului disponibilităţii ar fi trebuit să depună toate dovezile, dar aşa cum se poate observa, a depus doar Statutul Composesoratului C., fără registrul cu numărul membrilor şi fără alte dovezi pentru a dovedi delimitarea proprietăţii fiecărui composesorat vechi şi respectiv nou.

Referitor la excepţia lipsei interesului intervenientei în interes alăturat Comisiei Judeţene, invocate de reclamantă, instanţa a constatat că aceasta este întemeiată şi a admis-o ca atare pentru următoarele considerente: într-adevăr, Direcţia Silvică Bacău este doar administrator al pădurilor şi exercită atribuţii de administrator şi nu de proprietar şi, de asemenea, aceasta nu are nici un fel de atribuţii privind reconstituirea dreptului de proprietate, asemănătoare sau similare cu atribuţiile Comisiei Judeţene.

Având în vedere aceste considerente privind atribuţiile intervenientei instanţa a reţinut că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Împotriva acestei sentinţe, prin reprezentantul său legal, Asociaţia Composesorală C. a declarat recurs în termen, motivat prin cererea de recurs, scutit de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar (f. 21), solicitând în principal casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Moineşti, iar în subsidiar modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată.

S-a arătat în motivarea recursului că:

1.În mod subiectiv, instanţa de fond a respins cererea privind efectuarea unei expertize, fără a motiva această decizie în vreun fel, dând curs şi unor motive de incompatibilităţi prin antepronunţare şi încălcând dreptul recurentei la apărare, delimitarea proprietăţilor între composesoratele C. şi S. neputându-se efectua decât prin expertiză.

2.În mod criticabil a stabilit instanţa că nu s-a dovedit faptul că moştenitorii foştilor membrii ai composesorului C. ar fi membrii actualului composesorat, ignorând dispoziţiile sentinţei civile nr. 1696/2006 şi încălcând dispoziţiile art. 24 şi 26 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, reţinând că reclamanta ca persoană juridică nu este îndreptăţită la reconstituire.

3.Faţă de motivele cuprinse în acţiune, întemeiate pe art. 27 alin. 8 din H.G. 890/2005 şi motivele cuprinse în hotărârea de invalidare, prima instanţă nu a reţinut nici un aspect deşi în mod real ar fi trebuit să se raporteze doar la acele motive şi critici aduse prin hotărârea litigioasă, cu referire şi la existenţa unei aşa-zise succesiuni vacante, aspect nedovedit, aşa cum prevede art. 85 din Legea 36/1995, întrucât în speţă nu există un certificat de vacanţă succesorală.

Formulând întâmpinare prin reprezentantul său legal, Comisia Locală Asău a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că nu a fost depusă situaţia construcţiilor existente la data naţionalizării (la momentul preluării de către stat); că nu toate persoanele (autorii), foşti membri ai composesoratului din C., au moştenitori legali care să facă parte din Actuala Asociaţie composesorală C. şi care să fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere.

În ceea ce priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, s-a solicitat prin întâmpinare respingerea acestui capăt de cererea întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Legea 18/1991 Comisia Locală este autoritate publică cu activitate administrativă şi în consecinţă nu are personalitate juridică şi nici patrimoniu (f. 19).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin plângerea înregistrată sub nr. 385/260/28.01.2009 petenta ASOCIAŢIA COMPOSESORALĂ C., cu sediul în com. S., sat C., nr. 77, jud. Harghita, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele COMISIA JUDEŢEANĂ BACĂU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR şi COMISIA LOCALĂ ASĂU PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, anularea Hotărârii nr. 12687/18.11.2008 a Comisiei judeţene, restituirea în natură a suprafeţei de 2043,15 ha teren cu vegetaţie forestieră, 47,59 ha păşune din păşunea Bolundus şi 21,27 ha din păşunea S. şi toate construcţiile silvice, cantoane, brigăzi, ursării existente pe terenurile ce vor fi retrocedate; obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie asupra imobilelor litigioase şi obligarea Comisiei Judeţene să elibereze titlul de proprietate pentru imobilele litigioase.

În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes accesoriu pârâtei Comisia Judeţeană Bacău, intervenienta Direcţia Silvică Bacău (filele 29 – 30 dosar) prin care a solicitat respingerea acţiunii, motivat de faptul că are ca atribuţie principală apărarea fondului forestier, fiind mandatată în acest sens, că terenurile solicitate aparţin unor persoane fizice care nu sunt membri ai composesoratului şi că reclamanta în calitate de persoană juridică nu este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu, ci au acest drept persoanele fizice, moştenitori acceptanţi ai succesiunii foştilor composesori.

Prin sentinţa civilă nr. 620/20.03.2000, Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus înregistrarea Asociaţiei Composesorilor C. în registrul special al persoanelor juridice (f. 81 dosar judecătorie), iar prin sentinţa civilă 1696/27.11.2006 aceeaşi instanţă a constatat că Asociaţia Composesorală C. este succesoarea în drepturi a fostului Composesorat C. (f. 82 dosar judecătorie).

Recurenta-reclamantă a depus la dosarul primei instanţe lista nominală a proprietarilor şi numărul de drepturi, tabel întocmit în noiembrie 1925, cu modificările ulterioare înregistrate în ianuarie 1929 (f. 61 – 69 dosar judecătorie), precum şi centralizator cu persoanele care solicită păduri composesorale aflate pe teritoriul administrativ al comunei Asău (f. 91 – 99 dosar judecătorie).

Primul motiv de recurs invocat este neîntemeiat; astfel, deşi cererea de administrare a probei cu expertiza topo-cadastrală a fost respinsă fără ca prima instanţă să motiveze această soluţie. (f. 177 dosar judecătorie), această împrejurare nu constituie o antepronunţare sau o încălcare a dreptului la apărare, instanţa având posibilitatea să aprecieze utilitatea, pertinenţa şi concludenţa fiecărui mijloc de probă solicitat, în temeiul art. 167 alin. (1) Cod procedură civilă.

Instanţa a apreciat, însă, în mod greşit faptul că administrarea probei cu expertiza nu este utilă soluţionării cauzei în condiţiile în care motivează soluţia de respingere a acţiunii arătând că cele două composesorate C. şi S. nu aveau delimitate proprietăţile, că reclamanta nu a dovedit ce bunuri ale membrilor composesori au fost preluate abuziv şi nici faptul că moştenitorii foştilor membri ai Composesoratului C. sunt membri, conform statutului, ai actualului composesorat şi că au acceptat moştenirea autorilor şi, de asemenea, în condiţiile în care s-a mulţumit să se pronunţe asupra cererii de administrare de probe (cea cu expertiza) formulată de recurenta-reclamantă, fără a pune în discuţia părţilor administrarea altor probe care ar fi condus la dovedirea aspectelor necesare soluţionării cauzei.

Aceste dispoziţii referitoare la composesorate, foştii composesori sau moştenitorii acestora sunt cuprinse în L. 18/1991 (art. 46) şi în L. 1/2000 (art. 26 – 28).

Astfel, potrivit art. 46 din L. 18/1991 foştii composesori sau, după caz, moştenitorii acestora pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 45, pe baza actelor care le atestă această calitate şi în limitele suprafeţelor prevăzute în acele acte (alin.1). În cazurile în care terenurile care au aparţinut composesoratelor şi obştilor sunt situate pe raza teritorială a mai multor localităţi, cererea se face la fiecare dintre ele, pentru suprafaţa situată pe raza acestora (alin. 4), iar persoanele prevăzute la alin. (1) vor formula cererile în termenul, cu procedura şi în condiţiile prevăzute la art. 9 alin. (3) – (9) (alin. 5).

În ceea ce priveşte formele asociative de proprietate, cu diferite denumiri, asupra terenurilor cu vegetaţie forestieră, păşunilor şi fâneţelor, art. 26 din L. 1/2000 arată că obştilor de moşneni în devălmăşie, obştilor răzeşeşti nedivizate, composesoratelor, obştilor de cumpărare, pădurilor grănicereşti, pădurilor urbariale, comunelor politice, cooperativelor, li se va elibera un singur titlu de proprietate, la solicitarea reprezentantului legal al acestora, cu menţiunea la titular, după caz: „obşte de moşneni”, „obşte de răzeşi”, „composesorat”, „păduri grănicereşti”, alte asociaţii şi forme asociative cu denumirea localităţii respective (alin. 1).

Formelor asociative li se va restitui în întregime suprafaţa avută în proprietate (alin. 2) iar în cazul în care forma asociativă a fost în devălmăşie, fără specificarea cotei-părţi pentru fiecare asociat deposedat, suprafaţa ce se restituie se stabileşte în cote-părţi egale, în limitele prevăzute la alin. (2) (alin.21), suprafaţa restituită formelor asociative cuprinzând numai terenurile pentru care s-au formulat cereri (alin.22).

Alin.23 al aceluiaşi articol stabileşte că suprafaţa restituită membrilor formelor asociative nu se cumulează cu suprafaţa dobândită conform prevederilor art. 24 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (1).

Dispoziţiile legale următoare reglementează modul de administrare a terenurilor forestiere precum şi procedura de înfiinţare a formelor asociative, astfel:

Art. 27: Administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege se face în conformitate cu statutele formelor asociative admise de legislaţia statului român în perioada anilor 1921 – 1946, în măsura în care nu contravin legislaţiei în vigoare.

Art. 28: În vederea organizării administrării terenurilor forestiere prevăzute la art. 26 din prezenta lege şi a determinării responsabilităţilor cu privire la administrarea lor, persoanele îndreptăţite se vor reorganiza, în baza acestei legi, în formele asociative iniţiale (alin. 1).

În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi un comitet ad-hoc va solicita judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate terenurile recunoaşterea formelor asociative de administrare şi de exploatare a terenurilor forestiere (alin. 2).

Comitetul ad-hoc va prezenta judecătoriei, o dată cu cererea, un statut în formă autentică sau certificată de avocat, în care se vor stabili structura acestora, organele de conducere, modul de administrare a terenurilor forestiere, în condiţiile legii, drepturile şi obligaţiile membrilor, răspunderi, sancţiuni, modul de dizolvare, precum şi alte prevederi specifice (alin. 3).

Prin hotărâre judecătorească formele asociative de administrare în comun, constituite în condiţiile şi cu respectarea regimului silvic prevăzut de lege, redobândesc calitatea de persoană juridică. Hotărârea judecătorească va fi înscrisă într-un registru special ţinut de judecătorie (alin. 4).

Suprafeţele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenţei lor (alin. 5).

Membrii formelor asociative aflaţi în devălmăşie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părţi unor persoane din afara acestora (alin. 6).

Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte (alin. 7).

În cazul dizolvării formelor asociative proprietatea indiviză a acestora va trece în proprietatea publică a consiliilor locale în raza cărora se află terenurile respective (alin. 8).

Analizând aceste texte, se poate stabili, aşadar că asociaţia composesorală are calitatea de administrator şi poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate în numele membrilor ei, reconstituire care se va face cu respectarea dispoziţiilor art. 26 sus-citat.

În aceste condiţii, instanţa era datoare să stabilească care dintre membrii actualei asociaţii composesorale a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate separat şi să admită cererea formulată în numele membrilor pentru diferenţa de teren, cu precizarea cotelor cuvenite, astfel cum cer dispoziţiile legale citate anterior.

Cum pentru clarificarea acestor aspecte este necesară administrarea de noi probe, inclusiv expertiza, probe ce nu se pot administra în recurs, potrivit art. 305 C.p.c., în temeiul art. 312 alin. (5) c.p.c. instanţa va admite recursul şi, casând sentinţa civilă recurată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Etichete: