Top

Contestaţie decizie sancţionare

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 5344 din 15.08.2008 dl C.C.C. a contestat decizia nr. 39226/14.08.2008 emisă de SC C.A. SA Sibiu solicitând anularea acestei decizii şi obligarea angajatorului la plata de daune morale precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale contestatorul a arătat că măsura reducerii salariului său cu 10% pe o durată de 2 luni cu motivarea că se face vinovat de încălcarea prevederilor din sarcinile de serviciu nr. 53253/13.11.2007, cap. III sarcini generale, pct. 7 şi a art. 9 este nelegală.

Motivând în drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 264 al. 5 din Codul muncii iar în dovedirea susţinerilor sale a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale precum şi a probei cu interogatoriul intimatei (fl. 28, 32, 39).

Acţiunea este legal scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 285 Codul muncii.

Formulând întâmpinare prin reprezentanţii săi legali SC C.A. SA Sibiu a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată, cu motivarea că decizia 39225/14.08.2008 este temeinică şi legală având în vedere că, deşi a semnat convocatorul nr. 3950/05.08.2008 certificând participarea la şedinţa de analiză săptămânală care urma să aibă loc în data de 08.08.2008 la sediu central al societăţii din Sibiu, contestatorul a refuzat să se deplaseze la Sibiu, justificându-şi absenţa prin prezentarea unei adeverinţe medicale eliberată la 07.08.2008 în care se menţionează repaus la domiciliu, fără a se acorda concediu medical.

Apărarea contestatorului, se arată în continuare în întâmpinare, a fost înlăturată întrucât dl C.C.C., inspector de asigurări la agenţia Bacău, în calitatea sa de angajat al SC C.A. SA, se face vinovat de nerespectarea convocatorului la şedinţa care i-a fost înmânat cu semnătură de luare la cunoştinţă, fapt ce reprezintă un act de subordonare, de încălcare a obligaţiilor de muncă justificând aplicarea sancţiunii.

În ceea ce priveşte cererea privind acordarea de daune morale, s-a arătat în întâmpinare că din dispoziţiile art. 269 al. 1 şi ale art. 270 al. 1 din Codul muncii rezultă dorinţa neechivocă a legiuitorului ca răspunderea patrimonială a angajatorului şi a salariaţilor să nu poată fi stabilită decât prin pagube materiale şi nu în cazul daunelor morale. Mai mult decât atât, solicitând daune morale, contestatorul trebuie să dovedească împrejurările în care i-au fost lezate drepturile, i-au fost afectate drepturile patrimoniale garantate prin constituţie şi în baza cărora să se poată proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul moral suferit (fl. 12-15).

În dovedirea susţinerilor sale intimata a depus la dosar înscrisuri (fl. 16-23, 40-63), solicitând, de asemenea, administrarea probei cu interogatoriul contestatorului (fl. 31, 34, 35).

La cererea contestatorului, instanţa a audiat ca martor pe dl. T.D. (fl. 73).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr. 39226/14.08.2008 SC C.A. SA Agenţia Bacău a sancţionat pe contestator – dl. C.C.C. angajatul agenţiei în funcţia de inspector asigurări cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o durată de 2 luni (fl. 3,4). S-a reţinut în cuprinsul deciziei respective că salariatul se face vinovat de încălcarea obligaţiilor de serviciu prin refuzul de a participa la şedinţa de analiză din data de 08.08.2008 conform convocatorului nr. 3590/05.08.2008, faptă ce constituie încălcarea prevederilor cuprinse în sarcinile de serviciu nr. 32332/16.10.2006, cap. III, art. 2, art. 7 şi art. 9 şi nerespectarea subordonării ierarhice de decurge din contractul individual de muncă. Tot ca o abatere disciplinară s-a reţinut în cuprinsul deciziei şi faptul că salariatul se prezintă la serviciu într-o ţinută vestimentară necorespunzătoare, această obligaţie fiind prevăzută în fişa postului şi prezentând importanţă întrucât angajatul are atribuţii de vânzare şi reprezintă societatea în relaţia cu potenţialii asiguraţi.

Prin chiar decizia nr. 39226/2008, însă, intimata recunoaşte că i s-a prezentat o adeverinţă medicală care justifică refuzul contestatorului de a se deplasa la Sibiu, având în vedere recomandarea expresă a medicului de repaus la domiciliu chiar fără acordarea de concediu medical.

Pe de altă parte regulile aplicate de societatea intimată referitor la deplasări, sunt incerte. Astfel, în interogatoriul propus spre administrare contestatorului (fl. 34), SC C.A. SA îl întreabă pe acesta dacă, faţă de data semnării convocatorului şi de data stabilită pentru şedinţa de analiză din 08.08.2008, avea timp să se intereseze cu ce pleacă şi unde se va caza, pentru ca răspunzând la întrebarea nr. 2 din interogatoriul cerut de contestator societatea intimată să arate că toţi inspectorii ştiau de modalitatea de transport gratuit, prin Atlassib, cazare şi masă gratuită, diurnă (fl. 39).

Faptul că intimata a omis să transmită contestatorului în timp util informaţiile referitoare la deplasare, cazare, diurnă, etc, este confirmat şi de martorul audiat în cauză, T.D. care a arătat că abia în ziua de 7 august, în jurul orelor 12, să li se ceară ca într-o oră să fie pregătiţi de plecare (fl. 73).

Prin urmare, instanţa constată că în ceea ce priveşte refuzul de a se deplasa la Sibiu, nu se poate reţine vinovăţia salariatului.

Referitor la ţinuta vestimentară, instanţa constată că potrivit sarcinilor de serviciu, cap. II, pct. 2, salariatul este dator să aibă o ţinută vestimentară îngrijită precum şi un comportament decent (fl. 53), însă intimata nu a făcut precizări şi nici nu a administrat probe privind săvârşirea unei abateri disciplinare privind această obligaţie, iar martorul audiat (fl. 73) a arătat că deşi contestatorului i s-a reproşat faptul că nu se prezintă la serviciu în ţinută „business” toţi angajaţii se aflau în aceeaşi situaţie, purtând ţinute de stradă.

În consecinţă, apreciind că nu se poate reţine în sarcina contestatorului săvârşirea vreunei abateri de natură disciplinară, instanţa va admite contestaţia şi va anula decizia de sancţionare nr. 39226/14.08.2008.

Cererea contestatorului privind acordarea de daune morale va fi însă respinsă, prejudiciul moral nefiind dovedit.

Dând eficienţă dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga intimata să plătească 500 lei contestatorului cu titlu de cheltuieli de judecată.

Etichete: